1. Adevărata pocăinţă
se naşte numai prin credinţă.
Ea-i calea dreaptă spre-adevăr,
și duce în divinul cer!

R: Când nu-i pocăinţă,
nu e nici credinţă;
/: nu-i nici Dumnezeu
ci-i păcatul greu. (bis 2) :/

2. Când pocăinţa nu-i curată,
nu e lumină-adevărată
spre adevărul cel frumos,
ce izvorăşte din Hristos!

3. Când pocăinţa e altarul,
e și o uşă unde harul
cu pacea intră pe deplin
și-n inimă-i ceresc senin!

4. Adevărata pocăinţă
se naşte numai din credinţă.
Şi Dumnezeu o dă oricui
o cere, pentru slava Lui!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 311