1. Drumul vieţii-i drum cu cruce,
dar în Ţara păcii duce.
El se suie cât coboară,
și dă viaţă cât omoară,
ca s-ajungă-n sfânta Ţară,
unde-i veşnic primăvară!

2. Am ales şi eu odată
crucea binecuvântată.
O, Isuse, după Tine,
dă-mi Tu har s-o port mai bine,
să n-am teamă, nici ruşine
s-o port zilnic după Tine!

3. Mulţumesc cu închinare,
c-ai dus crucea cu răbdare,
pentru-a-mele-adânci păcate,
să mă mântuieşti de toate
ca s-ajung cu bucurie
în cereasca-mpărăţie!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 77