Strofă 1
Atat de lung ne pare drumul
Pe care scriem neîncetat
Dar din penița tot consumul
La un moment, devine limitat
Strofă 2
Si tu mai scrii dar nu ești conștient
Căci iată călimara se golește
De nu scrii cu folos nu ești atent
Vei observa, târziu, ca nu mai este…
Strofă 3
Căci drumul acesta este viața
Si scrisul- e tot parcursul tău în ea
Mai trece o noapte și apare dimineata
Dar nu vei știi când se vor termina
Strofă 4
Deci ziua de azi e încă ziua ta
Dar câte ore prinzi, nu se mai știe
Ce ai clădit, câte vei realiza
Într-o secunda s-ar putea sa nu mai fie
Strofă 5
Poate ca-n loc sa stai tot mai aproape
De Dumnezeu și de Cuvantul Lui
Tu mergi din loc în loc tot mai departe
Ca un pierdut, suflet al nimanui
Strofă 6
Nu-ți irosi minutele-n zadar
Ci prețuiește fiecare clipa
Căci nu vei știi când ești aproape de final
Și tot ce-ai construit va fi risipa.
Strofă 7
Acum, de vrei sa iei aminte
La-acest îndemn pe care ți-l rostesc;
De vrei să mai asculți două cuvinte…
Din drumul tău, aș vrea să te opresc.
Strofă 8
Te rog, să te mai uiți în spate
La pașii tăi, apoi la calea ta
De te găsești pierdut în neagră noapte:
Ești rătăcit; și mergi pe calea rea.
Strofă 9
Îndreaptă-te înspre lumină
Îndreaptă-ți inima spre cer
Și calea ta să nu-ți fie străină
Să treci prin toate, să ajungi la El.