1. Un glas iubit prin chinuri
şopteşte, când asculţi,
alinul lui pătrunde
prin spinii grei şi mulţi.
Şi-nlătură durerea,
acoperind-o blând,
o, glasul Tău, Isuse,
ce dulce-i ascultând! ...

2. Un glas ceresc îndeamnă
să nu te temi, mereu,
mai tare ca vrăjmaşul
e veşnic Dumnezeu.
Cel ce-ţi pândeşte viaţa
curând va fi zdrobit,
o, glasul Tău, Isuse,
puternic şi iubit!

3. Acelaşi Glas, ca mâine,
te va chema din Rai,
răsplata ascultării
şi-a dragostei să-ţi iai.
Ferice-acel ce-ascultă
cu suflet credincios,
o, glasul Tău, Isuse,
frumos, în veci frumos.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 337.
Autor text: Traian Dorz.