1. Adevăru-i pretutindeni,
pururi, ca lumina-n soare
dar nu-l află decât omul
care-l caută cu-nsetare.
Numai cel care aleargă,
poate ţinta s-o ajungă.
Pentru cel care porneşte
calea nu mai este lungă.

2. Binecuvântat e omul
care caută fără tihnă;
el afla-va adevărul
și cereasca lui odihnă.
Viaţa lui, ca o grădină
desfătată-n ploi şi soare,
va rămâne totdeauna
proaspătă şi roditoare.

3. Toţi câţi vor întinde mâna
înspre el, găsi-vor hrană,
şi lumină şi putere
şi îndemn spre neprihană.
Aşa-i cel care găseşte
adevărul - şi-l urmează.
Poartă pururi pretutindeni
binecuvântata-i rază.

4. /: Dumnezeul veşniciei
e-adevăru-n strălucire,
fericit e omul care
caută-n El adăpostire! :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 156.