1. O, Nume Sfânt ce şi-n cuvinte
și în tăcere Te ador,
de Tine-s pline-a mele cânturi,
şi-n forma lor şi-n miezul lor.
De Tine-i plină şi-a mea minte
şi inima până-n străfund,
de Tine plină mi-e fiinţa
şi-n ce m-arăt şi-n ce m-ascund.

R: De-aceea după ani de lacrimi
aleg tot suferinţa Ta,
şi până-n veci de-ar fi asemeni,
eu nu m-aş despărţi de ea.

2. De Tine mi-am legat viața
şi soarta-ntreagă pe pământ,
de Tine sufăr şi mă bucur,
de Tine lăcrimez şi cânt.
De Tine-alături port ocara
acum când ești batjocorit,
disprețuiesc orice mărire,
pe lângă-al Tău calvar slăvit.

3. De Tine-alături merg Isuse,
oricât va ţine-al Tău calvar,
mi-e mai de-ajuns ca orice plată
al suferinţei Tale har.
De mii de ori mai fericită
ocara Ta cu Tine-n rând,
ca libertatea fără Tine
şi râsul când Tu gemi urcând.

I: Autor text Traian Dorz
Cântările Harului, volumul 4, cântarea 37