1. Oricine iubeşte o floare,
E-aproape de-al vieţii mister.
/: Oricine se-opreşte-n cărare
S-asculte un glas de izvoare, (bis)
E-aproape, aproape de cer... (bis 1) :/

2. Oricine iubeşte seninul,
Când soarele urcă-n eter
/: Oricine-şi înalţă suspinul,
Când licăre-n mare rubinul, (bis)
E-aproape, aproape de cer... (bis 1) :/

3. Oricine pe munţii albaştri
Priveşte granitul sever,
/: Oricine pe căi de sihaștri,
Străbate păduri de jugaştri (bis)
E-aproape, aproape de cer... (bis 1) :/

4. Dar cine-a primit îndurarea
Din rănile blândului Miel,
/: Acela e frate cu floarea,
Cu râul, cu munţii, cu marea,
Și-oriunde îl duce cărarea, (bis)
Tot cerul, tot cerul e-n el. (bis 1) :/

I: Autor text Costache Ioanid
Cântările Harului, volumul 4, cântarea 24