Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Oricine iubeşte o floare, E-aproape de-al vieţii mister. /: Oricine se-opreşte-n cărare S-asculte un glas de izvoare, (bis) E-aproape, aproape de cer... (bis 1) :/ [V2] Oricine iubeşte seninul, Când soarele urcă-n eter /: Oricine-şi înalţă suspinul, Când licăre-n mare rubinul, (bis) E-aproape, aproape de cer... (bis 1) :/ [V3] Oricine pe munţii albaştri Priveşte granitul sever, /: Oricine pe căi de sihaștri, Străbate păduri de jugaştri (bis) E-aproape, aproape de cer... (bis 1) :/ [V4] Dar cine-a primit îndurarea Din rănile blândului Miel, /: Acela e frate cu floarea, Cu râul, cu munţii, cu marea, Și-oriunde îl duce cărarea, (bis) Tot cerul, tot cerul e-n el. (bis 1) :/