1. ¹ Ce plăcut Îți e locașul, Doamne al Oștirii sfinte
² după-a Tale curți tânjește sufletul cu dor fierbinte,
/: îmi suspină și-mi tânjește sufletul cu dor fierbinte... :/

2. ³ Inima-mi și carnea-mi strigă, după Dumnezeul mare
pân-și pasărea acolo își găsește loc și are,
/: cuib în care rândunica să-și așeze puii are... :/

3. Ah, a Tale-altare, Doamne, Domnul meu și Împărate,
⁴ fericiți câți stau în casa și-n plăcuta Ta cetate,
/: căci ei pot mereu să-Ți cânte în plăcuta Ta cetate. :/ (oprire)

4. ⁵ Fericiți câți pun tăria lor în tarea Ta ființă,
care-n inima lor poartă a credinței locuință,
/: a încrederii în Domnul neclintită locuință. :/

5. ⁶ Când trec ei prin Valea Jalei o fac loc plin de izvoare,
unde ploaia timpurie varsă binecuvântare,
/: o acopere cu cântec și cu binecuvântare. :/

6. ⁷ Din putere în putere ei au să înainteze
și-n Sionul sfânt, la Domnul au să I se-nfățișeze,
/: înaintea Lui în slavă au să I se-înfățișeze. :/

7. ⁸ Dumnezeule-al Oștirii, rugăciunea mi-o ascultă,
Dumnezeule-al lui Iacov, nu-mi uita strigarea multă,
/: ia aminte rugăciunea, nu-mi uita strigarea multă. :/ (oprire)

8. ⁹ Tu Cel ce ești Scutul nostru, Dumnezeule, privește
fața unsului Tău vezi-o cum suspină și tânjește
/: cum dorește, cum așteaptă, cum suspină și tânjește. :/

9. ¹⁰ Mai mult face-o zi în curtea -Ți ca o mie-n altă parte,
eu aleg să stau în pragul casei Tale pân-la moarte,
/: nu vreau corturile urii, ci-a Ta casă pân-la moarte. :/

10. ¹¹ Căci un Scut și-un Soare-i Domnul, El dă slavă și-ndurare,
nelipsit de nici un bine sunt aleșii Lui, oricare,
/: cei ce duc o viață sfântă sunt aleșii Lui, oricare! :/

11. ¹² Doamne al Oștirii, sfinte-Ți sunt locașele-Ți senine,
fericit e omul care pururea se-ncrede-n Tine,
/: omul care-o să le vadă, omul ce se-ncrede-n Tine. :/

I: Cântările Psalmilor, Psalumul 84.
Autor text: Traian Dorz