1. Venea văduva de-acasă, venea și plângea,
La ușa de judecată, în zori aștepta,
/: Să se deshidă pridvorul, să vie judecătorul,
Și să-i spun-a sa durere care o avea: /

2. Fă-mi dreptate, fă-mi și mie domnule chiar azi,
Față de al meu potrivnic, ce-mi face necaz,
/: Care din a lui pricina, viața mea-i de chinuri plină,
Că cel rău mă asuprește, și sunt văduvă: /

3. Mă condamnă cu asprime, și eu frică-i port,
Chiar lângă a mea căsuță, să stau numai pot,
/: Și-am venit să-mi faci dreptate, chiar astăzi dacă se poate,
Căci cu lacrimi mănânc pâinea, fă-mi dreptate azi: /

4. Eu n-am timp să stau de vorbă cu niște femei,
Du-te-acasă mai degrabă, du-te unde vrei,
/: Vino mâine, sau poimâine, vino peste-o săptămână,
Și-ți voi face eu dreptate după cum vei vrea: /

5. Și așa mai multă vreme văduva venea,
La ușa de judecată, cu amar plângea,
/: Până când judecătorul i-a închis iarăși pridvorul,
Du-te-acasă și mai mult, tu nu mă supăra: /

6. După un răstimp de vreme, văduva i-a spus,
Pentru ce nu-mi faci dreptate, după cum ești pus?
/: Ești nedrept și fără milă, și de oameni n-ai rușine,
Nici de Dumnezeu Presfântul, văd că nu te temi: /

7. Și atunci judecătorul a vorbit așa:
Eu de oameni n-am rușine, precum zice ea,
/: Nici de Dumnezeu n-am frică, și nu mă tem de nimica,
Îi voi face eu dreptate precum cere ea: /

8. Iată că Mântuitorul aici a vorbit,
Ce-a făcut judecătorul care-a fost nedrept,
/: Dar cu cât Dumnezeu, frate, dacă-L chemi, tu, zi și noapte,
Te ascultă și dreptate îți face oricând: /