Anonim V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 [V1] Venea văduva de-acasă, venea și plângea, La ușa de judecată, în zori aștepta, /: Să se deshidă pridvorul, să vie judecătorul, Și să-i spun-a sa durere care o avea: / [V2] Fă-mi dreptate, fă-mi și mie domnule chiar azi, Față de al meu potrivnic, ce-mi face necaz, /: Care din a lui pricina, viața mea-i de chinuri plină, Că cel rău mă asuprește, și sunt văduvă: / [V3] Mă condamnă cu asprime, și eu frică-i port, Chiar lângă a mea căsuță, să stau numai pot, /: Și-am venit să-mi faci dreptate, chiar astăzi dacă se poate, Căci cu lacrimi mănânc pâinea, fă-mi dreptate azi: / [V4] Eu n-am timp să stau de vorbă cu niște femei, Du-te-acasă mai degrabă, du-te unde vrei, /: Vino mâine, sau poimâine, vino peste-o săptămână, Și-ți voi face eu dreptate după cum vei vrea: / [V5] Și așa mai multă vreme văduva venea, La ușa de judecată, cu amar plângea, /: Până când judecătorul i-a închis iarăși pridvorul, Du-te-acasă și mai mult, tu nu mă supăra: / [V6] După un răstimp de vreme, văduva i-a spus, Pentru ce nu-mi faci dreptate, după cum ești pus? /: Ești nedrept și fără milă, și de oameni n-ai rușine, Nici de Dumnezeu Presfântul, văd că nu te temi: / [V7] Și atunci judecătorul a vorbit așa: Eu de oameni n-am rușine, precum zice ea, /: Nici de Dumnezeu n-am frică, și nu mă tem de nimica, Îi voi face eu dreptate precum cere ea: / [V8] Iată că Mântuitorul aici a vorbit, Ce-a făcut judecătorul care-a fost nedrept, /: Dar cu cât Dumnezeu, frate, dacă-L chemi, tu, zi și noapte, Te ascultă și dreptate îți face oricând: /