1. Într-o zi pe Ieremia Domnul îl înștiințează,
La olar să meargă-n casă, ca să vadă cum lucrează.
El s-a dus văzând pe roată vasul ce nu-i izbutise,
Și luând o altă formă și alt vas din el făcuse.

R: Tot la fel noi suntem lutul,
Însă Domnul e Olarul,
/: Să-L lăsăm să prelucreze
Vasul, ca să curgă Harul! :/

2. În castele și-n palate nu sunt vase doar de aur;
Sunt de-argint, de lemn, țărână, ce nu-s toate din tezaur.
Întrebuințate-s toate, dar nu în aceleași zile;
Sunt de cinste, de ocară, lăudate sau umile.

3. Dac-un vas se curățește, Domnu-l face-un vas de cinste;
Îl albește, îl sfințește, spre-a fi de foloase sfinte.
Vasul nu-ntreabă Olarul, cum e prelucrat să-i spună.
Domnul face-un vas destoinic pentru o lucrare bună.

I: Versuri de Ilie Belciu.