Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 44
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Odihnă
Resursa adaugata de Mada_O in 24/11/2020
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

 

Ne continuăm studiul despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". Am ajuns la Evanghelia lui Matei, capitolul 11:28. La sfârşitul studiului anterior, ne-am uitat la versetul 27, iar ultima propoziţie din v. 27, spune că "nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere". După cum am spus, poate crezi că Îl cunoşti pe Tatăl, dar testul este dacă eşti liber de anxietate, teamă etc. şi dacă mergi la El, mai întâi, atunci când ai o nevoie.

Când eşti bolnav, mergi, mai întâi, la doctor sau la Tatăl tău? Nu e nimic greşit să mergi la doctor şi nici să iei medicamente. Nu e nimic greşit să cauţi ajutor uman pentru orice problemă. Dar trebuie să învăţăm să mergem la Tatăl nostru mai întâi. Aşa cum un copilaş se îndreaptă, mai întâi, spre părinţii săi, atunci când are o nevoie, şi nu spre străini şi vecini. Aşadar, acesta e testul, dacă într-adevăr Îl cunoaştem pe Tatăl.

Spune că "nimeni nu cunoaşte pe Tatăl". Deci trebuie să-I cerem Domnului Isus să ni-L descopere pe Tatăl. E cea mai importantă nevoie printre creştini. Multă competiţie, gelozie, conflicte, se datorează nesiguranţei creştinilor. Am observat asta, de-a lungul a mai mult de 50 de ani. Eu însumi am fost nesigur mulţi ani după ce m-am născut din nou. În acei ani când eram nesigur, voiam să-i impresionez pe oameni, eram gelos, competitiv, înfrânt, nesigur, speriat, neliniştit. Dar când L-am cunoscut pe Dumnezeu ca Tată al meu, într-un mod intim, şi Domnul Isus mi L-a descoperit pe Tatăl, când Dumnezeu m-a umplut cu Duhul Sfânt, şi Duhul mi-a deschis ochii să-L văd pe Ava, Tăticul meu din cer, asta mi-a schimbat toată viaţa. A devenit fundaţia vieţii mele şi e atât de importantă.

Aşa cum Tatăl Îl descoperă pe Fiul, tot aşa Fiul Îl descoperă pe Tatăl. Şi asta se află în legătură cu ce spune Isus în următorul verset. Uneori, mulţi oameni iau versetul 28 de unul singur. E unul din obiceiurile rele pe care le au creştinii. Ei ştiu versete individuale. Ei memorează versete, ceea ce e un lucru foarte bun, dar adesea, acele versete din memorie, devin versete izolate, ieşite total din context. Dacă meditezi doar la acel verset, fără să vezi contextul din care provine, s-ar putea să ai de pierdut. Poate că vei primi nişte adevăr, dar vei pierde adevărul în ansamblu.

Domnul Isus spune aici: "Veniţi la Mine... ". Despre ce vorbeşte? Versetul 27: "Nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, ... afară de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere." Isus spune: "Vreau să ţi-L descopăr pe Tatăl ţie. Deci, vino la Mine." Acesta nu e un verset în primul rând pentru necredincioşi."Veniţi la Mine, voi care sunteţi obosiţi, împovăraţi de păcate, înfrânţi, nesiguri, cu conflicte şi probleme în viaţa voastră. Veniţi la Mine. Şi ce voi face Eu? Vi-L voi descoperi pe Tatăl. Şi care va fi rezultatul? Veţi primi odihnă. Vă voi da odihnă." Această odihnă vine prin cunoaşterea Tatălui. Aşa ajungem la odihnă. Aşadar, este o legătură între versetul 27 şi 28, pe care nu o vei înţelege, dacă memorezi doar versetul 28, aşa cum fac mulţi creştini şi cum am făcut şi eu mulţi ani. Domnul Isus vrea să ne aducă la o viaţă de odihnă.

Biblia spune în Isaia 57, referitor la viaţa oamenilor răi, în v. 20: "Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. Cei răi nu au pace". Neliniştea şi agitaţia din inimă e caracteristica distinctivă a unui om rău. Când vorbim despre oameni răi, de obicei, oamenii se gândesc doar la terorişti şi criminali. Dar oricine are nesiguranţă, gelozie, conflict în inima sa, e, într-o anumită măsură, rău. Poate că nu e la fel de rău ca teroristul. Dar aici spune că cel rău e aşa, ca marea înfuriată. Dacă observi, la un moment dat, că inima ta e tulburată din cauza cuiva, sau din cauza a ceea ce a spus cineva despre tine, sau din cauza a ceea ce ţi-a făcut cineva, sau din cauză că cineva nu a acţionat potrivit aşteptărilor tale, şi eşti tulburat, iar inima ta e ca o mare învolburată... Ai văzut imagini cu valuri care urlă într-o mare înfuriată. Dacă inima ta e aşa, potrivit acestui verset, există răutate acolo. Nu vreau să te numesc un om rău, dar răutatea e cea care cauzează acea nelinişte în interior. În schimb, voia lui Dumnezeu pentru tine e ca tu să fii liniştit.

Acum, compară acea mare înfuriată cu o altă mare, descrisă în Apocalipsa 15, unde stau oamenii neprihăniţi şi evlavioşi. Apocalipsa 15 e un contrast minunat. Vorbeşte aici despre cei care au biruit, care au ieşit biruitori, Apocalipsa 15:2,"Am văzut ca o mare de sticlă... şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei şi cântau". Marea de sticlă este opusul exact a ceea ce am văzut în Isaia 57:20.

Îmi amintesc anii în care eram în marină şi eram pe nave unde am văzut mări foarte agitate, cu valuri înalte de 3m, iar nava se balansa în sus şi în jos, şi îţi provoca rău de mare. Şi am văzut şi mări care sunt exact ca sticla, nicio undă nu se vedea până la orizont. E un mare contrast. O mare înfuriată şi o mare ca sticla. Voia lui Dumnezeu este ca, dacă ieşim biruitori din orice este opus lui Hristos, simbolizat acolo de fiară, viaţa noastră interioară va fi ca şi cum am sta pe o mare de sticlă. Nici o undă, nici o anxietate, nici o frică. S-ar putea să spui că o astfel de viaţă e imposibilă pe acest pământ. În cazul ăsta, facă-se potrivit cu credinţa ta. Va fi imposibil pentru tine. Dar altcineva, care are de 10 ori mai multe probleme decât tine, spune: "Nu. Dacă Dumnezeu spune că e posibil, atunci e posibil!" Frate, facă-se potrivit cu credinţa ta. Vei avea o viaţă ca o mare de sticlă. Nu depinde de cât de grave sunt problemele tale. Depinde de cât de mult crezi ceea ce spune Isus, că El îţi va da odihnă.

Când Domnul spune: "Vino la Mine şi îţi voi da odihnă ca o mare de sticlă", următoarea întrebare pe care ţi-o pune este: "Crezi că pot face acest lucru pentru tine?" Ţineţi minte când am studiat despre orbul din Matei 9:27-30? El i-a pus această întrebare: "Crezi că pot face asta pentru tine?" Iar el a zis: "Da". Şi Domnul a zis: "Facă-se după credinţa ta." Aceasta e o lege a lui Dumnezeu: Facă-se după credinţa ta. Nu are nimic a face cu numărul de probleme pe care le ai, sau dificultăţile prin care treci, sau cât de gravă e boala ta. Nu spun că vei primi vindecare perfectă de toate bolile tale. Nu asta e ideea mea. Dar cred că poţi avea odihnă perfectă, oricare ar fi probleme tale. El a promis asta. "Eu vă voi da odihnă".

Vreau să vă spun adevărul, nu există nici o promisiune în Noul Testament că Isus ne va vindeca toate bolile noastre. Pe pământ, acest lucru nu merge. Trebuie să fim realişti. Dar El a promis că ne va da odihnă. Aceasta e o promisiune clară, pe care o putem revendica. E ca un cec, semnat de Isus Hristos, pe care-l putem duce la banca cerului şi să spunem: "Doamne Isuse, ai spus că dacă vin la Tine, nu numai că îmi vei da iertarea de păcate, dar îmi vei da şi odihnă. O vreau. Ai spus că mi-L vei descoperi pe Tatăl. Vreau să-L cunosc pe Tatăl." Cum ai primit iertarea de păcate? Ai venit la Hristos şi ai crezut că ţi-o va da. De ce atâţia oameni din lume, pentru care Hristos a murit, nu au primit iertarea de păcate? Din cauză că nu cred ce tu ai crezut. A fost potrivit cu credinţa ta, nu potrivit cu ceea ce ai cerut.

Mulţi oameni cer şi nu primesc nimic. Dacă ceri şi nu crezi, nu vei primi nimic. Trebuie să cerem cu credinţă. "Veniţi la Mine... şi vă voi da odihnă". Hristos nu este părtinitor. Dacă te duci la El cu toată inima, aşa cum am făcut eu, şi spui: "Doamne, sunt aşa de nesigur în viaţa mea. Sunt decăzut. Eşuez, sunt nesigur, gelos, plin de amărăciune... " Fii sincer şi spune-I Domnului totul, şi spune: "Doamne, vreau să-L cunosc pe Tatăl." El ţi-L va descoperi pe Tatăl, iar viaţa ta va avansa spre un nivel mult mai ridicat, decât ai cunoscut până acum. "Veniţi la Mine". Nu te du la oameni, la predicatori. Nu ruga nu ştiu ce predicator să-şi pună mâinile goale pe capul tău. Nu vei primi nimic de la el. Du-te la Isus şi cere-I să-şi pună mâinile pironite pe capul tău. Aşa am primit eu ungerea. Nu i-am cerut vreunui om să-şi pună mâinile pe capul meu. I-am cerut lui Hristos să-şi pună mâinile pe capul meu. Aşa am primit ungerea.

Eu nu spun că Dumnezeu nu foloseşte punerea mâinilor. Dar dacă primeşti punerea mâinilor, asigură-te că cel care-şi pune mâinile peste tine e un om foarte evlavios. Sunt foarte rari astfel de oameni pe pământ în ziua de azi. Mulţi care-şi pun mâinile pe capul oamenilor aduc doar confuzie în vieţile acestora. Vino la Hristos. Du-te direct la Hristos. Nu ai nevoie de un al doilea mediator. Mulţi creştini nu se duc direct la Hristos. Isus spune: "Veniţi la Mine". La cine se duc creştinii? Se duc la pastorul lor. Când Isus spune: "Veniţi la Mine", ei se duc la pastorul lor. Nu e de mirare că aveţi probleme. Nu spun că nu ar trebui să căutăm sfătuire de la oameni evlavioşi. Desigur, să facem asta. Dar dacă vrei odihnă, trebuie să vii la Hristos.

În mod inconştient, uneori, mulţi oameni au făcut din pastorul lor un al doilea mijlocitor între ei şi Dumnezeu. Biblia spune că există un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, 1 Timotei 2:4,5, şi acesta este Isus Hristos. Omul Isus Hristos. El este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Pot merge direct la Dumnezeu prin Isus Hristos. Prietenii noştri romano-catolici spun că trebuie să mergi prin Maria, ca să ajungi la Hristos. E un al doilea mijlocitor. Mergi la Maria, apoi mergi la Hristos, iar apoi mergi la Dumnezeu. Mulţi protestanţi dispreţuiesc această învăţătură romano-catolică, dar ei fac acelaşi lucru. Ei se duc la un pastor, care trebuie să meargă la Hristos, sau se duc la un aşa-zis proroc, cel mai adesea un proroc fals, şi-l întreabă: "Poţi afla ce vrea Dumnezeu să fac?" Ei nu se duc direct la Isus, ci se duc printr-un proroc, pe care, de cele mai multe ori, îl interesează doar banii tăi, şi încearcă să te înşele. Dacă trebuie să te duci printr-un al doilea mijlocitor, îţi sugerez să mergi prin intermediul Mariei, decât prin acel pastor, fiindcă, cel puţin, ştim că Maria e o femeie evlavioasă. Spun asta în mod sarcastic. Nu ai nevoie de un al doilea mijlocitor. Du-te direct la Isus Hristos. Ce spune El? "Veniţi la Mine. . . Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine. . . Şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre."

Aşadar, această odihnă nu e ceva ce vine automat, fără ca noi să nu facem nimic. Există două greşeli pe care le fac creştinii. Să cred că Dumnezeu va face totul, iar eu nu trebuie să fac nimic, sau, eu trebuie să fac totul, şi totul depinde de mine, nu de Dumnezeu. El a încheiat totul pe cruce, iar de acum încolo, eu trebuie să fac totul. Amândouă sunt total greşite. Viaţa creştină e un parteneriat. Ce a făcut Isus pe cruce e o lucrare încheiată. Dar eu nu voi beneficia de acea lucrare încheiată, până ce nu iau jugul Lui asupra mea.

Ce înseamnă în v. 29: "Luaţi jugul Meu asupra voastră"? Din nefericire, în zilele noastre, în oraşe, nu prea vedem doi boi care să are câmpul. Acum se folosesc tractoare. În zilele Domnului Isus, şi chiar astazi în satele din India, vedem boi care ară câmpul. Un jug e pe gâtul celor doi boi, iar ei ară câmpul împreună. Când moare unul dintre boi şi se aduce apoi un bou tânăr, care să ia locul celui mort, boul senior trebuie să-l înveţe pe cel tânăr cum să are o brazdă dreaptă. Şi am putea să ne imaginăm că boul senior îi spune celui tânăr: "Învaţă de la mine. Tu nu ştii cum să ari o brazdă dreaptă. Dar dacă iei jugul meu asupra ta, eu am destulă experienţă. Fac asta de mulţi ani. Tu abia începi să înveţi. Învaţă de la mine. Ia jugul meu asupra ta. Şi fii atent să nu mi-o iei înainte sau să rămâi în urmă când eu înaintez. Mergi în acelaşi ritm cu mine, pas cu pas. Şi fii atent să nu o iei în altă direcţie. Mergi în aceeaşi direcţie cu mine. Şi vei găsi odihnă perfectă. Vei reuşi să faci o treabă bună. Nu vei ara o brazdă în zigzag pe câmp, ci va fi o brazdă dreaptă".

Aceasta e imaginea aici."Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine cum să mergeţi drept şi cinstit, fără strâmbătate. Aveţi încredere în Mine. Eu vă sunt partener". Nu e un lucru minunat? Mulţi oameni de afaceri ar fi încântaţi dacă cei mai buni oameni de afaceri din ţară i-ar ruga să le fie parteneri. Ar spune: "Uau! Un mare om de afaceri din ţară vrea ca eu să îi fiu partener?" Aşa ceva nu auzi. Un mare om de afaceri nu ar veni să-l roage pe un începător în afaceri să-i fie partener. Şi, pe deasupra, dacă acel mare om de afaceri spune: "În acest parteneriat, eu voi face toate investiţiile cu banii mei, iar tu nu trebuie să vii cu nimic, dar profiturile le vom împărţi". Vei spune: "Aşa ceva n-am mai auzit! Cum e posibil ca un om de afaceri să vrea să facă asta?" Asta spune Domnul Isus."Veniţi la Mine. Luaţi jugul Meu asupra voastră. Haideţi să avem un parteneriat. Nu trebuie să investeşti nimic, ci doar să-Mi fii partener 100%. Haideţi să facem lucrarea lui Dumnezeu împreună!" Acesta e modul în care trebuie să-L slujim pe Domnul. "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima".

Cum ajungem la această viaţă de odihnă? Nu prin studiu, ci prin schimbarea inimii noastre, prin părtăşia noastră cu Isus Hristos. Luarea jugului lui Hristos asupra noastră e o imagine a părtăşiei. Şi suntem foarte atenţi să nu o luăm înainte, şi nici să nu rămânem în urmă. Părtăşie înseamnă să mergem la pas cu El, nu să mergem într-o altă direcţie. De exemplu, într-o zi ţi-ai dorit să vizionezi la televizor o emisiune sau un film, despre care eşti convins în inima ta, că Hristos nu ar sta lângă tine, să-l vizionaţi împreună, dacă El ar fi în cameră. El ar pleca. Ce faci în acel moment? Îl laşi să plece şi tu te duci în altă direcţie. Nu vei avea odihnă în inimă. Poate că vei savura filmul, sinele tău carnal se va bucura de film, dar îţi pierzi odihna. Acesta e un exemplu. Sau, poate că la biroul tău, ajungi într-o situaţie în care eşti pus să faci ceva necinstit. Conştiinţa ta îţi spune că nu ai voie s-o faci. Dar tu îţi spui că poţi obţine un beneficiu din ea. Şeful meu îmi cere s-o fac, iar eu voi obţine un câştig din această treabă. Acum, tu ştii că Domnul Isus nu ar face-o. Dacă El ar fi lângă tine, tu nu ai semna acel document. Dar îl semnezi, datorită beneficiului pe care îl poţi obţine. Te-ai îndreptat într-o altă direcţie. Nu-i de mirare că nu ai odihnă.

Ar putea fi multe situaţii de genul acesta. Când eşti ispitit să spui o vorbă dură cuiva, în casa ta, la birou sau pe şosea, când cineva încalcă regulile de circulaţie. Acestea sunt ocazii în viaţă, când tindem să ne îndepărtăm, şi spunem: "Vreau să merg unde vreau eu şi să spun ce vreau. Vreau să-i spun acelei persoane vreo două!" În acest fel pierdem voia lui Dumnezeu şi nu mai avem odihnă. Acesta e un verset minunat: "Învăţaţi blândeţea şi smerenia de la Mine". El nu ne-a cerut niciodată să învăţăm de la El cum să predicăm. Mulţi oameni petrec multe ore încercând să înveţe cum să predice. Petrec chiar şi mai multe ore învăţând cum să cânte, şi cum să cânte la instrumente. Toate sunt în regulă. Dar lucrul despre care Isus ne-a spus să învăţăm de la El a fost blândeţea şi smerenia. Şi vreau să vă spun fiecăruia: În viaţă, e mult mai important să înveţi blândeţea şi smerenia, decât să înveţi să cânţi la un instrument muzical, sau să înveţi să cânţi perfect. Toate astea sunt bune, dar binele poate fi duşmanul a ceea ce e cel mai bine. Cel mai bun lucru e să înveţi blândeţea şi smerenia. Pentru că astea te vor ajuta în viaţă. Celelalte te vor ajuta să slujeşti şi să primeşti onoare de la oameni.

Eşti dispus să vii la Hristos şi să spui: "Doamne, vreau să învăţ două lucruri esenţiale de la Tine. Nici măcar toate detaliile despre profeţii, doctrine şi altele, ci blândeţea şi smerenia." Multe alte lucruri se vor clarifica când înveţi aceste două lucruri. Acestea sunt cele două lucruri de bază despre care Isus a spus să învăţăm de la El, fiindcă ce am moştenit de la Adam, e exact opusul acestor două. Natura lui Adam ne-a făcut duri şi mândri. Suntem foarte duri cu oamenii. Nu suntem duri cu oamenii de care ne temem, dar suntem duri cu oamenii blânzi şi tăcuţi. Profităm de ei. Asta arată cât de răi suntem. Suntem duri cu oamenii. Şi suntem foarte mândri. Orice mic lucru pe care-l realizăm, şi care ne face mai buni decât altcineva, aduce mândrie în inima noastră. Dumnezeu e duşmanul celui mândru. Când Dumnezeu e duşmanul tău, nu vei avea niciodată odihnă.

Domnul Isus ne îndeamnă să învăţăm de la El cele două virtuţi opuse naturii lui Adam: smerenia şi blândeţea. Acest lucru e esenţial, dragi prieteni, şi dacă vreţi să aveţi o viaţă de odihnă, aţi face bine să luaţi asta în serios. Cum învăţăm de la Domnul Isus? Domnul Isus nu e aici în mod fizic, şi nu învăţăm stând şi aşteptând o descoperire din partea lui Dumnezeu, despre cum e El. Tot ce trebuie să fac e să citesc Scriptura, în special evangheliile. Şi să observ cum se purta Domnul Isus, cum vorbea cu ceilalţi, cum se purta cu oamenii, atitudinea Sa faţă de toate tipurile de oameni: farisei, prostituate, oameni răi, schimbători de bani, leproşi, păcătoşi. Aşa pot vedea blândeţea şi smerenia Sa. Şi dacă sunt dispus să învăţ de la El, voi intra într-o viaţă de odihnă. Aceasta e voia lui Dumnezeu, ca noi să intrăm într-o viaţă de odihnă.

Vreau să vă arăt, în Evrei 4:9: "Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu". Şi spune că aceasta nu e odihna (Evrei 4:8) pe care Iosua a dat-o israeliţilor în Canaan. Aceea era doar o imagine. "Căci dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea" despre o odihnă în cartea Psalmilor. "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!" Acest verset e din Psalmi. Deci, spune că odihna pe care Iosua le-a dat-o israeliţilor în Canaan, era doar o imagine. Există o altă odihnă, simbolizată de Sabat. Aceasta e odihna pe care noi o putem avea în vieţile noastre, odihna despre care a vorbit Domnul Isus. Sabatul Vechiului Testament era o lege foarte importantă. Dar, la fel ca toate lucrurile din Vechiul Testament, era o imagine a ceva ce noi putem experimenta astăzi, această viaţă de odihnă. Aceasta i-a învăţat Isus pe oameni.

El a spus: "Mergeţi în toată lumea şi învăţaţi-i pe oameni, ce v-am învăţat pe voi, ce am poruncit". Aceasta e o poruncă: "Veniţi la Mine. Învăţaţi de la Mine." Acestea sunt porunci."Mergeţi în toată lumea, faceţi ucenici, botezaţi-i, şi învăţaţi-i să păzească, tot ce v-am poruncit." Adică, să-i învăţăm să vină la El şi să înveţe de la El smerenia şi blândeţea. Asta încercăm să facem acum.

În final, când ne spune să luăm jugul Lui asupra noastră, acesta nu va fi ca jugul Legii, cu poruncile: "Să faci!","Să nu faci!"... o povară grea. "Jugul Meu este bun şi sarcina mea este uşoară". Poruncile Domnului Isus nu sunt ca poruncile Legii. În acest sens, există un mic citat care spune că legea ne porunceşte să alergăm, dar Isus ne porunceşte să zburăm, mult mai sus. Legea spune să nu preacurveşti, Isus spune să nu pofteşti nici măcar cu ochii. Legea ne porunceşte să alergăm, Isus ne porunceşte să zburăm. Dar e o mare diferenţă. Legea ne porunceşte să alergăm, dar nu ne dă picioare sau mâini. Cum poţi alerga, dacă nu ai picioare sau mâini? Isus ne porunceşte să zburăm, dar ne dă airipi. Deci, ce e mai uşor? Să alergi fără picioare, sau să zbori, dacă ai aripi? Cu siguranţă că e mai uşor să zbori. Porunca Noului Legământ e să zbori. Porunca Vechiului Testament era să alergi, porunca Noului Testament e să zbori. Diferenţa e că Legea nu ne putea da picioare, însă Domnul Isus ne dă aripi.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 403
  • Export PDF: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni