Tot ce ne-a învățat Domnul Isus - Partea 43
Autor: Zac Poonen  |  Album: Tot ce ne-a învățat Domnul Isus  |  Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Mada_O in 24/11/2020
    12345678910 0/10 X
© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com
Referințe

 

Continuăm studiul despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". Parcurgem evangheliile şi astăzi am ajuns la Matei 11:25. "În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale! " Aici se găseşte un principiu fundamental pentru înţelegerea Scripturii. Că Dumnezeu a ascuns cele mai mari adevăruri de cei înţelepţi şi pricepuţi.

În lume trebuie să fii înţelept şi priceput pentru a înţelege multe lucruri şi pentru a lucra în orice slujbă pământească. Dar referitor la lucrurile spirituale, inteligenţa nu e un avantaj, ci poate fi un handicap. Nu cred că mulţi oameni realizează asta. Mulţi oameni cred că dacă au o minte pricepută şi sunt inteligenţi, pot înţelege Biblia mai bine. Este exact opusul. Cei mai pricepuţi oameni din Israel erau dintre farisei, iar ei nu au putut să-L înţeleagă pe Hristos. Ei studiau Vechiul Testament cu atenţie, citeau Scripturile, aşa cum spune în Fapte 13, în fiecare Sabat, dar când Persoana despre care întregul Vechi Testament vorbea, Isus, Hristosul, a venit în mijlocul lor, ei au crezut că El este prinţul dracilor. Poate fi cineva mai greşit decât acei oameni care L-au considerat pe Fiul lui Dumnezeu a fi prinţul dracilor? Acestea sunt două extreme. Pe când, sutaşul roman de la cruce, care nu citise Biblia niciodată în viaţa lui, el a spus: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" Deci vedem că oamenii pricepuţi şi inteligenţi din timpul Domnului Isus au ratat adevărul.

Când Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: "Voi cine ziceţi că sunt?"(Matei 16), Simon Petru a spus: "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu! Tu eşti Mesia, ştim asta." Cum ştia el asta? Era el mai inteligent decât fariseii care studiaseră Scripturile? Fariseii studiaseră Scripturile mult mai mult decât Petru. Petru era pescar, nu era cărturar sau învăţat. Dar Dumnezeu i-a descoperit. Isus a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele (priceperea şi inteligenţa ta umană) ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl meu, care este în ceruri."

În Noul Testament există un cuvânt important: "descoperire", pe care nu prea îl întâlnim în Vechiul Testament. În Vechiul Testament, lucrul important era înţelegerea. Dacă te uiţi la cortul din Vechiul Testament, care avea trei părţi: curtea exterioară, vizibilă tuturor, Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, acoperite de un cort, aceste părţi corespund exact omului, care ar trebui să fie templul lui Dumnezeu. Omul a fost creat să fie templul lui Dumnezeu, curtea exterioară simbolizând trupul, vizibil tuturor, iar în interior sunt două părţi, nu una. O parte e sufletul, iar cealaltă duhul. 1 Tesaloniceni 5:23 e foarte clar: duh, suflet şi trup. Omul este alcătuit din aceste părţi.

În cortul Vechiului Testament era o perdea groasă între suflet şi duh, în mod simbolic, între Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, însemnând că omul nu putea intra în prezenţa lui Dumnezeu, în Locul Preasfânt, şi că Dumnezeu nu putea veni să locuiască în duhul omului. Fiindcă între suflet şi duh se afla această perdea groasă, iar acea perdea groasă e ceea ce numim voinţă proprie, sau carnea, în noul legământ. În Noul Testament, cuvântul "carne" simbolizează voinţa proprie. Când spune că Domnul Isus a venit în trup, El nu avea niciun păcat în El, nu exista deloc păcat în El, dar El a venit cu voinţă proprie, la care a trebuit să renunţe. El a spus asta în Ioan 6:38: "M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea." El niciodată nu a făcut voia Lui. În ceea ce-L privea, uşa Duhului Său era în permanenţă deschisă către Tatăl. Comunicarea cu Tatăl era perfectă.

Cu cât voinţa ta proprie e mai mare, cu atât vei comunica mai puţin cu Dumnezeu. Mândria e unul dintre marile lucruri care blochează duhul de la a fi deschis faţă de Dumnezeu. Domnul Isus nu a avut nici un pic de mândrie în El, deci putem spune că perdeaua era deschisă complet şi ruptă. Cu cât avem mai multă mândrie, cu atât Îl blocăm pe Dumnezeu şi comunicarea cu El în vieţile noastre.

De ce este Dumnezeu împotriva oamenilor pricepuţi şi inteligenţi? Nu din cauza priceperii şi inteligenţei lor. Fiindcă avem un exemplu: opusul lui Petru a fost apostolul Pavel. Pavel a avut o minte strălucită. El a fost unul dintre cei mai pricepuţi şi inteligenţi oameni din generaţia sa. Dacă ar fi trăit astăzi, ar fi fost un mare informatician, specialist în rachete, sau orice altă meserie de top în afaceri. Avea o minte atât de genială. Dar el a primit descoperire întocmai ca Petru. În Galateni 1, Pavel spune că Dumnezeu "a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său". Pe drumul Damascului, Pavel nu L-a văzut pe Isus doar în exterior, ci a avut o descoperire în interior despre cine a fost El. Dumnezeu nu e împotriva priceperii şi înţelepciunii, fiindcă acestea sunt lucruri cu care ne naştem. Nu tu ţi-ai creat priceperea şi înţelepciunea, şi nici nu le-ai dobândit studiind. E ceva cu care te-ai născut, exact ca şi culoarea pielii şi anumite alte trăsături pe care le ai, care stabilesc cât de înalt sau scund vei fi. Acestea sunt trăsături naturale pe care le avem, iar unii se nasc cu inteligenţă mai multă, iar alţii cu mai puţină. Deci cum ar putea Dumnezeu să fie împotriva cuiva pe care El Însuşi l-a creat cu inteligenţă mai multă? Nu este. El nu e împotriva oamenilor inteligenţi. Atunci de ce spune: "Ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi"?

Vă rog ascultaţi-mă cu atenţie! Cu cât cineva are orice lucru mai mult decât alţii, cu atât este mai mare tendinţa de a se mândri. Să zicem că eşti student într-o clasă, şi toţi ceilalţi sunt mai inteligenţi decât tine. Tu nu vei fi mândru, ci vei fi destul de smerit. Dar dacă te duci la o altă şcoală, unde toţi din clasa ta sunt mai puţin inteligenţi decât tine, vei fi mândru. Atât mândria cât şi smerenia vin când ne comparăm. Când cineva e foarte inteligent şi priceput şi se compară cu majoritatea oamenilor din jurul său, el are tendinţa de a se mândri. O astfel de mândrie îl împiedică să primească descoperire.

Într-un alt loc, Isus a spus că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. Unii oameni au moştenit bogăţii, nu au căutat să facă bani. Poate că taţii lor au fost oameni bogaţi, iar ei au primit moştenirea şi sunt bogaţi, poate chiar milionari, născuţi având milioane. Ce pot face ei? Este Dumnezeu împotriva lor, fiindcă s-au născut cu o moştenire de 1 milion de Rupii? Nu. Dar cu cât cineva are mai multe bogăţii, tinde să-i privească de sus pe cei săraci.

Deci când se vorbeşte despre bogăţii, poate fi vorba despre bogăţii legate de inteligenţă, bani, frumuseţe, personalitate, atractivitate, talente, sau orice altceva. Orice ne face bogaţi, în comparaţie cu alţii care sunt mai săraci decât noi, cu privire la vreun talent, înfăţişare, frumuseţe. Dacă ne face mândri, e imposibil să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. E acelaşi principiu aici. Din acest motiv Dumnezeu ascunde lucrurile de anumiţi oameni. Şi vedem adevărul acesta în continuarea afirmaţiei: "le-ai descoperit... ". Observaţi acest cuvânt - descoperire. Cuvântul "descoperire" e un cuvânt folosit în Noul Testament, însemnând că Dumnezeu ne arată ceva ce nu poate fi înţeles doar prin studiul academic. Poţi să citeşti Biblia şi să devii învăţat, poţi obţine un doctorat despre studiul Bibliei. Aşa cum alţii obţin un doctorat în chimie sau fizică. E doar studiu academic despre chimie sau fizică.

Îmi amintesc că în tinereţe vedeam mulţi lucrători creştini citindu-şi Biblia pe genunchi şi petrecând multe ore studiind-o, iar eu credeam că aceştia sunt oameni foarte sfinţi. Dar îi observam în timpul zilei, cum se enervau, se supărau, iubeau banii şi carnalitatea era evidentă în toate aspectele vieţii lor: competiţie, gelozie etc. Iar eu eram confuz, fiindcă aveam peste 20 de ani, şi mă întrebam: "Doamne, ce e asta? Cum e posibil ca oamenii care petrec atât de mult timp în Cuvântul Tău să se comporte aşa în aceeaşi zi?" Domnul a vorbit inimii mele ceva ce efectiv mi-a deschis ochii. Domnul mi-a spus: "Deşi ei sunt pe genunchi, ei citesc o carte. Ar putea fi o carte de chimie, ziarul sau Biblia. Ei nu intră în legătură cu Mine, aşa cum nu intră în legătură cu Mine când citesc ziarul". Aşadar, am descoperit că doar pentru că citeşti Biblia pe genunchi, sau o citeşti timp de o oră, nu înseamnă că intri în legătură cu Dumnezeu. Dacă ai fi intrat în legătură cu Dumnezeu, viaţa ta ar fi fost schimbată. Am experimentat momente când am petrecut 15 minute ascultând un om foarte evlavios, iar efectul mesajului uneori a dăinuit mulţi ani. 15 minute cu un om evlavios mi-a schimbat uneori direcţia vieţii. Îţi poţi imagina ce s-ar întâmpla dacă ai petrece 15 minute cu Însuşi Dumnezeu? Sunt oameni care petrec 30 de minute citind Biblia şi vieţile lor nu se schimbă. Ei nu petrec timp cu Dumnezeu, ci îşi folosesc inteligenţa şi priceperea să citească Biblia.

Poate că şi tu citeşti Biblia în acest mod şi ai acumulat multă informaţie, dar tot te lupţi şi te cerţi acasă, critici, bârfeşti, eşti gelos, eşti în competiţie cu alţii... Nu ai descoperire. Ai multă înţelepciune, dar Biblia spune în Proverbe 3:5: "Nu te bizui pe înţelepciunea ta", te va înşela. Încrede-te în Domnul. Avem nevoie de descoperire. În Matei 11:25, Domnul spune cui dă descoperire. Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Iată învăţătura Sa: cu inteligenţa şi priceperea ta nu poţi primi descoperire. Ai nevoie de trăsătura pe care o au pruncii, Matei 11:25. Tatăl descoperă adevărurile Sale pruncilor. Ce trăsătură au pruncii, pe care oamenii inteligenţi şi pricepuţi n-o au? De exemplu, există vreo carte pe care doar pruncii o pot înţelege, şi pe care oamenii inteligenţi şi pricepuţi n-o pot înţelege? Te poţi gândi la vreo carte, oricare ar fi tema ei, pe care doar pruncii, doar copilaşii o pot înţelege? Oamenii inteligenţi şi pricepuţi nu o vor înţelege. Există o singură astfel de carte în toată lumea, iar aceasta este Biblia. Orice carte din lume, dacă un prunc o poate înţelege, o poate înţelege şi orice om priceput. Dar Biblia poate fi înţeleasă doar de cei care au această trăsătură a pruncilor, pe care Domnul Isus a evidenţiat-o.

În Matei 18, El a luat în braţe un copilaş şi a zis: "Smereşte-te ca acest copilaş, dacă vrei să intri în Împărăţia cerurilor". Smerenia este trăsătura primară a unui prunc. Sunt şi alte trăsături: încrederea simplă. Un copil se încrede total în mama sau tatăl său. Orice l-ar învăţa părinţii săi, el crede, fiindcă el se încrede în ei. Şi chiar dacă i se dau informaţii greşite, el crede. Aceasta este încrederea simplă. Nu putem avea încredere în oameni aşa, dar cu siguranţă ne putem încrede în Dumnezeu, fiindcă El nu ne va da niciodată informaţii greşite. E vorba despre acea atitudine de încredere simplă. O altă trăsătură a unui copil e aceea de a fi mereu deschis să înveţe un adevăr pe care nu-l ştie. Nu crede că le ştie pe toate. Pe măsură ce oamenii cresc, ei cred că le ştiu pe toate. Sunt mulţi creştini pe care i-am întâlnit care cred că le ştiu pe toate. Nu vor mai primi descoperire. Ei pot citi Biblia, dar să nu primească descoperire. Eu citesc Biblia de 53 de ani, şi încă primesc descoperire când o recitesc. Fiindcă spun: "Doamne, e mult adevăr aici, pe care încă nu-l cunosc." Vino la Scriptură ca un prunc, recunoscând că sunt multe lucruri pe care nu le ştii. Aşa învaţă un copilaş. Vino la Scriptură cu smerenie, şi vino la Scriptură cu încredere simplă în Dumnezeu şi cu sinceritate.

V. 26: "Tată, ... aşa ai găsit Tu cu cale!" Dumnezeu dă har celor smeriţi. Dumnezeu e o Persoană smerită. De unde ştiu? Fiindcă în Ioan 1:18 spune că Isus L-a făcut cunoscut pe Tatăl. El a mai spus şi în Ioan 14: "Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl"."Nu ai nevoie să-L vezi pe Tatăl. Dacă vrei să ştii cum e Tatăl, uită-te la viaţa Mea." Când mă uit la viaţa Domnului Isus, lucrul care mă izbeşte cel mai mult e smerenia. O smerenie extraordinară, încât să spele picioarele murdare ale acelor bieţi pescari, El, Fiul lui Dumnezeu. Iar El a spus: "Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl". El a spus aceste cuvinte, imediat după ce le-a spălat picioarele. În Ioan 13, El le-a spălat picioarele, şi a spus acele cuvinte în Ioan 14: "Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. M-aţi văzut spălându-vă picioarele? Tot aşa este şi Tatăl."

Când Îl vei vedea pe Dumnezeu Tatăl într-o zi în cer, vei vedea că e o Persoană foarte smerită. El nu e arogant, dictator, aşa cum sunt mulţi lideri creştini. Ei arată o imagine falsă a lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Smerenia este în natura lui Dumnezeu şi El are părtăşie cu cei care au o astfel de natură. Şi când ne dă natura Lui, în 2 Petru 1:4 spune: "ca... să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti". Cum ştii că te-ai făcut părtaş firii dumnezeieşti? Te va face foarte smerit. Dacă creştinismul tău nu te-a făcut smerit, vreau să-ţi spun că nu te-ai făcut părtaş firii dumnezeieşti. Încă ai vechea natură adamică, de aroganţă, mândrie, şi a te uita de sus la oameni. Aceasta e o caracteristică a lui Adam. Majoritatea aşa zişilor creştini născuţi din nou pe care i-am întâlnit, nu au nici cel mai mic habar despre a fi părtaş firii dumnezeieşti. Şi am văzut şi mulţi alţii care nu au o înţelegere clară asupra creştinismului, care nu susţin că sunt umpluţi de Duhul Sfânt sau că vorbesc în limbi, dar care sunt smeriţi şi s-au făcut părtaşi naturii dumnezeieşti. Asta e mult mai important decât toate darurile Duhului Sfânt.

Aşadar, vedem aici că aceasta e calea prin care primim descoperire. Descoperirea e cel mai important lucru în Noul Testament. Prin descoperire primim mântuire adevărată, şi devenim părtaşi naturii lui Dumnezeu, şi prin descoperire zidim Biserica, Trupul lui Hristos. Adesea găsim biserici care sunt congregaţii, nu un trup funcţional. Motivul este că nu au descoperire. Amintiţi-vă ce a spus Isus în Matei 16, când i-a spus lui Petru: "Ferice de tine, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl meu, care este în ceruri". Apoi a continuat să spună, după ce a vorbit despre această descoperire despre Hristos, Matei 16:18: "pe această piatră"... Care piatră? Această descoperire pe care ai primit-o despre Isus, care este Hristosul, pe descoperirea lui Hristos, Hristos descoperit de către Tatăl, "pe această piatră, voi zidi Biserica Mea", ca Trup al lui Hristos.

De ce avem biserici în care oamenii se luptă şi se ceartă între ei? Mâinile tale nu s-au luptat niciodată în toată viaţa ta, fiindcă sunt membre ale unui singur trup. Când conştientizăm că suntem membre ale unui singur trup, nu ne mai luptăm între noi. Poate că nu vom fi de acord întotdeauna cât timp vom fi pe acest pământ, dar ne iubim unii pe alţii. Poate că nu putem să lucrăm împreună cu toţi credincioşii, din diferite motive, dar ne iubim unii pe alţii. Orice parte a acestui trup iubeşte cealaltă parte a trupului. Dacă nu îi poţi iubi pe creştinii care nu sunt de acord cu tine, mă întreb dacă într-adevăr te-ai făcut parte firii dumnezeieşti. Aş pune la îndoială chiar naşterea ta din nou. Ioan spune că prin aceasta ştim că suntem copii ai lui Dumnezeu, dacă ne iubim fraţii creştini. Aşadar vedem aici că acesta este rezultatul descoperirii. Descoperirea produce totul în noul legământ. În Vechiul Testament nu era nevoie de descoperire. În Vechiul Testament doar prorocii aveau descoperire. Dacă voiai să cunoşti voia lui Dumnezeu, mergeai la un proroc. Astăzi, Duhul Sfânt locuieşte în toţi credincioşii. Nu e nevoie să mergi la vreun proroc. Poţi şti totul singur, prin Duhul Sfânt, dacă eşti smerit.

Mergem mai departe la versetul 27: "Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl meu". Tatăl a dat toate lucrurile în mâinile lui Hristos, întregul Univers şi toată autoritatea. Înainte de înălţarea Sa, El a spus asta: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ". El nu a spus că o are, ci că I-a fost dată. Întotdeauna a existat smerenie la Domnul Isus, când a spus: "... Mi-au fost date... Mi-a fost dată... ", spre deosebire de atitudinea multor creştini şi predicatori creştini, care se comportă ca şi cum sunt stăpâni pe anumite lucruri, sau că au căpătat ceva studiind foarte mult sau prin post şi rugăciune. Şi toate lucrurile prosteşti şi nebune cu care se laudă creştinii şi predicatorii creştini, pe care cred că le-au obţinut prin mulţi ani de post şi rugăciune etc. Isus nu a spus asta niciodată. El nu a spus niciodată că tot ce a obţinut s-a datorat faptului că a postit şi S-a rugat de multe ori când era în Nazaret. Hristos nu S-a lăudat niciodată cu astfel de lucruri. Tot ce a făcut El, a făcut în ascuns înaintea Tatălui, şi El I-a dat slavă lui Dumnezeu spunând: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ; Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu".

E atât de minunat să vedem asta, dragi fraţi şi surori. Dacă poţi vedea şi lua în serios asta, îţi va schimba viaţa. Te va face o persoană foarte smerită, întotdeauna recunoscătoare faţă de Dumnezeu, pentru tot ce ai, chiar şi pentru sănătate fizică. Întotdeauna mulţumitoare pentru tot ce ai. Avem nevoie de mai mulţi astfel de creştini în India, care sunt mulţumitori, smeriţi, recunoscători. "Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu".

Ascultaţi ce spune în v. 27: "Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl". Crezi că Îl cunoşti pe Isus Hristos? Dacă într-adevăr Îl cunoşti pe adevăratul Hristos, asta s-a întâmplat prin descoperirea făcută de Tatăl. Nu mă refer la Hristos sub formă exterioară. Despre Hristos sub formă exterioară vorbesc mulţi hinduşi şi musulmani, chiar şi în Coran se vorbeşte despre Isus, care S-a născut din Maria, şi despre minunile pe care le-a făcut. Şi mulţi hinduşi Îl respectă pe Isus Hristos. Nu mă refer la a-L cunoaşte pe Hristos în acest fel. Mulţi creştini Îl cunosc pe Hristos doar în acest mod, pe Hristosul sub formă exterioară. Ei nu au primit descoperire, aşa cum a primit Petru, că Acesta este Dumnezeu Atotputernicul, care a devenit om, pentru ca eu să pot deveni un fiu al lui Dumnezeu. Acesta este Cel cu a cărui natură mă pot face părtaş. Ei nu-L cunosc pe Isus în acest mod. "Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl." Însă Tatăl L-a descoperit pe Fiul lui Petru. Am văzut asta în Matei 16. Şi ce a făcut pentru Petru, El poate face pentru mine şi pentru tine, să ni-L descopere pe Hristos. De asta avem nevoie. Mai departe El spune: "Nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul", şi reciproca este valabilă, "şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere".

Mulţi creştini nu-L cunosc pe Tatăl. Ei spun că Dumnezeu e Tatăl lor. Dar vă voi spune cum puteţi şti dacă într-adevăr Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu ca Tată al vostru. Devii neliniştit cu privire la anumite lucruri? Te panichezi în situaţii diferite? Vreau să-ţi spun că nu-L cunoşti pe Tatăl. Când ai o problemă, mergi la Dumnezeu mai întâi, sau mergi la oameni? Dacă mergi la oameni, tu nu-L cunoşti pe Tatăl. Acestea sunt modalităţile practice prin care ştim dacă Îl cunoaştem pe Tatăl sau nu.

De exemplu, dacă tatăl tău ar fi prim-ministrul Indiei, şi tu ai o problemă serioasă, cu guvernul, cu oraşul sau societatea... La cine te-ai duce mai întâi? Te-ai duce la inspectorul local al poliţiei? Sau l-ai suna pe tatăl tău, prim-ministrul Indiei? Ştii răspunsul. Nu te-ai duce la cineva inferior, nici măcar nu te-ai duce la directorul general al poliţiei, care e inferior în comparaţie cu prim-ministrul Indiei. Ai spune: "De ce să merg la directorul general al poliţiei? Tatăl meu e prim-ministru." Vreau să te întreb, crezi că Atotputernicul Dumnezeu e mai mare decât toţi conducătorii lumii, şi decât toţi marii demnitari şi oamenii puternici din societate? Este El într-adevăr Tatăl tău? Îl cunoşti tu ca Tată al tău? În Romani 8:16, Biblia spune că duhul din noi strigă, spunând: "Ava", care este un cuvânt evreiesc. Traducerea corectă ar fi: "Tăticule". Când Duhul Sfânt vine în noi, El strigă, uitându-Se la Dumnezeu: "Tăticule, Tu ai devenit Tatăl meu." Nu având un titlu formal de Tată, ci Tătic, acel titlu intim,"Ava". O astfel de persoană Îl cunoaşte pe Tatăl. Iar testul este în diferitele circumstanţe ale vieţii.

Ne putem ruga în fiecare zi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri". Eu m-am rugat asta mulţi ani, înainte să-L cunosc pe Dumnezeu ca Tată al meu. L-am acceptat pe Hristos la 19 ani şi jumătate, dar pentru 16-17 ani după întoarcerea mea, nu L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu într-un mod personal, ca Tată al meu, la care să pot merge oricând cu orice nevoie. Dacă eram bolnav puteam merge la El şi să-L rog să mă vindece; dacă aveam o nevoie financiară, aş fi mers la El, oricare ar fi fost problema. Dacă oamenii îmi creau probleme, nu aş fi fost nevoit să-i urăsc, sau să mă duc încoace sau încolo, m-aş fi dus la Tatăl meu, fiindcă El e cea mai puternică Persoană din Univers. Când vezi predicatori creştini cerând altora bani, nu e asta o insultă la adresa Tatălui lor ceresc? Să presupunem că tatăl tău e cea mai bogată persoană din Univers. Te-ai duce la vreun om pentru bani? Niciodată. Acestea sunt nişte teste prin care ştim dacă Tatăl ne-a fost descoperit.

Haideţi să mergem la Domnul şi să-L rugăm să ni-L descopere pe Tatăl. Vom continua studiul în următorul episod!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 373
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni