Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

8 – Căminul sentimental
Autor: Max Lucado  |  Album: Căminul sfânt  |  Tematica: Dragoste
Resursa adaugata de Mada_O in 18/04/2018
    12345678910 0/10 X

Fraza „Căminul sfânt” vă surprinde? Poate că nu vă gândiți la acasă ca fiind un loc sfânt, ci, mai degrabă, un loc plin de activități, un loc zgomotos, un loc dezordonat. Dar acasă, să fie un loc sfânt? ! Ei bine, Dumnezeu se gândește la cămin ca fiind un loc sfânt. Dumnezeu folosește acest loc pentru a-Și face cea mai bună lucrare a Sa. Chiar și atunci când acel cămin trece prin urcușuri și coborâșuri neașteptate, Dumnezeu este încă la lucru. Familia Revelas este o dovadă vie a acestui lucru. Există puține familii care să fi trecut prin mai multe schimbări decât ei. Vă invit să vă îndreptați atenția spre ecranele din sală și să le luați povestea în considerare.

 

Aceasta a fost scrisă în 1998. Ea a scris: „Am visat că mi-am descoperit o umflătură cât o minge de golf și că o puteam simți. Apoi, i-am spus lui Jim să se recăsătorească, iar el mi-a spus că nu va fi niciodată în stare să mă înlocuiască cu altcineva. El m-a întrebat cum ar putea vreodată să știe dacă a găsit femeia potrivită, iar eu i-am spus: ‘Pur și simplu vei știi, așa cum ai știut și în dreptul meu.’”

Ginger& Troy
El își dorea să slujască în armată, acesta era visul său. Chiar și-a dorit să devină pilot, zborul era pasiunea lui. Așadar, la puțin timp după ce ne-am căsătorit, s-a înscris în aviația militară. A plecat în 3 septembrie 2006, apoi, în noiembrie 27, am auzit această bătătură ciudată în ușă în zorii zilei, așa că m-am dus să deschid. Am văzut uniformele albastre și mi-am dat seama din privirile lor că viața mea urma să se schimbe pentru totdeauna.

Andrea& Jim
Prin 2003, Andrea s-a dus la doctor pentru un control, deoarece simțise umflătura în sânul ei stâng. S-a dus să-și facă radiografii, iar când au fost gata, am descoperit că avea cancer în oase, ficat și plămâni și că era în fază terminală. Vorbele sale erau: „Dacă o singură persoană se va întoarce la Hristos prin moartea mea, atunci, sunt pregătită să fac acest lucru pentru Domnul.” Și așa a și făcut. Eu eram gata să mă ridic în fața întregii biserici și să le spun că Dumnezeu nu ne răspunde la rugăciuni, dar El încă este Dumnezeu. Cred că acesta este mesajul pe care l-a primit Ginger atunci când am scris acel e-mail.

Eram trează târziu într-o noapte, la puțin timp după ce Troy a murit și am dat peste un e-mail pe care-l primisem de la un prieten care și el la rândul său îl primise de la cineva. E-mailul era despre un cuplu, în care soția avea cancer. Ei au auzit despre povestea lui Troy și chiar s-au rugat pentru mine, așadar, în acel an am început să conversez cu acest cuplu, Andrea și Jim. Ginger a auzit că Andrea murise și că eu scrisem un alt email, iar ea mi-a răspuns spunându-mi că va călători la Dallas pentru a-și vizita cea mai bună prietenă, iar eu i-am spus că sunt în drum spre Dallas chiar în momentul de față. Așa că, i-am spus că ne putem întâlni undeva și să plângem în timp ce savurăm o înghețată. Ne-am dat jos din mașini și, pur și simplu, ne uitam unul la celălalt. Îmi aduc aminte că am simțit exact acel sentiment pe care l-am avut atunci când am văzut-o pe Andrea pentru prima dată. M-a speriat și a fost extraordinar! Acum, iată-mă căsătorit cu o femeie cu gemene în vârstă de 2 ani, o fetiță de 3 ani, un băiat de 6 ani și unul de 9 ani. Asta a fost ceea ce trebuia să fac! Când privesc prin credință, la ceea ce am avut cu Andrea, nu aș da acele momente pe nimic, deoarece am reușit să creștem spiritual în moduri în care nu am fi putut fără acea încercare. Cred că asta au fost Troy și Andrea. Erau foarte diferiți chiar și prin felul în care și-au trăit viața, în modul în care au făcut față suferințelor, încât este dincolo de puterea omenească. Asta este persoana care am devenit atunci când am cunoscut-o pe Ginger și am știut în inima mea că ea e cea cu care trebuie să mă căsătoresc. Acești 5 copii aveau nevoie de un tată, iar eu aveam nevoie de ei. A fost o minune! Mereu spunem că ceea ce avem ne-a fost dat de două ori în această viață și sunt foarte recunoscătoare pentru că sunt iubită și pentru că, copiii sunt iubiți. Dacă vom face o treabă bună în ai crește, ei vor continua să le spună copiiilor lor povești despre Troy și Andrea, deoarece sunt lecții minunate despre credință, slujire, dăruire – toate aceste însușiri pe care ei le-au avut acum sunt date mai departe la acești 7 copii și la copiii copiilor lor.

 

Așa-i că e o poveste de viață extraordinară? Amin? Familia Revelas este cu noi astăzi și aș vrea să-i invit să se ridice în picioare pentru a putea să le arătăm gratitudinea noastră pentru faptul că au decis să-și împărtășească povestea cu noi. Vor fi aici și la sfârșitul slujbei, pentru că știu că mulți dintre voi veți dori să dați mâna cu ei și să faceți cunoștință cu ei. Nu avem de unde să știm încotro ne va duce viața, dar Dumnezeu știe și nu ne dă detalii despre viitorul familiei noastre, dar El ne spune ce trebuie să facem pentru ca o familie să funcționeze potrivit. Mă gândesc că dacă ar fi ca un singur verset care să lege toate aceste predici la un loc ar fi acesta, din 1 Corinteni 13:7: „Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

Știți ceva? Părinții mei nu erau adepți ai mersului la restaurante. Erau oameni practici. De se să mănânci în oraș când poți mânca acasă? Amuzant este faptul că acum, fiind adult, eu fac exact invers. De ce să mănânci acasă când poți mânca în oraș? Atunci când noi ne creșteam copiii, iar eu spuneam că e timpul pentru cină, ei mergeau în garaj, la mașină. Dar părinții mei nu erau așa. A mânca în oraș era un privilej foarte rar. O dată sau de două ori pe lună. Nu eram adepți ai mâncatului în oraș, dar mama mea era o adeptă a faptului că trebuia să-ți speli farfuria. Ea a fost o bucătăreasă foarte bună, Dumnezeu să-i binecuvânteze sufletul! Odată, ea a gătit niște legume care nu erau potrivite pentru a fi consumate de o ființă umană. Iubea să ne gătească okra. Noi îi spuneam cacokra. Gătea și sparanghel. Cine a descoperit sparanghelul? Noi îl numeau suspin adânc. Mama ne cerea să mâncăm puțin din fiecare fel care era pe masă. Așadar, acestea ajungeau în farfuria noastră, iar noi trebuia să mâncăm. Cam asta era regula casei.

Dar, din când în când, mergeam să mâncăm la un restaurant. În acele zile foarte speciale și aproape unice, conduceam 45 de minute din orășelul nostru din vestul Texasului în alt oraș pentru a mânca ceea ce încă consider că a fost cea mai bună invenție după descoperirea focului. Și anume, restaurantul cu autoservire, deoarece într-un asemenea restaurant, ai la dispoziție toate felurile pe care ți le-ai dori. Stai la capătul cozii, cu acea tavă goală, care urmează să fie umplută și te uiți, pur si simplu, la mâncarea din fața ta. Orice persoană poate fi uimită de câte alegeri de mâncare există acolo, eliberat prin libertatea de a alege. E ca și cum valsezi peste toată acea coadă de oameni. Îți alegi pește prăjit, dar refuzi okra, sparanghelul. Accepți cu toată inima plăcinta cu nuci. E, pur și simplu, extraordinar!

Mă gândesc mereu, oare nu ar fi minunat dacă iubirea și relațiile ar fi ca și statul la rând într-un restaurant cu autoservire? Te-ai uita la acei adolescenți și ai alege notele bune, înfățișarea potrivită, dar ai refuza acea posomorâtă tensiune adolescentină, ai refuza amicii nepotriviți. Nu ar fi minunat dacă ai putea să alegi ceea ce ți-ai dori într-o relație? Dacă ai putea să te uiți la partenerul tău de viață și să alegi sănătatea în dreptul ei, venitul bun, dar ai refuza împrumuturile. Dacă ai putea să alegi și să-ți umpli remorca cu toate aceste lucruri, viața ar fi mult mai ușoară. Viața nu ar mai fi atât de complicată. Iubirea ar fi sinceră. Dar știți ceva? Asta nu ar mai fi iubire. Deoarece, conform Bibliei, iubirea seamănă mai mult cu perspectiva mamei mele asupra mesei de seară. Iubirea nu seamănă deloc cu ceea ce se întâmplă la un restaurant cu autoservire. Nu poți alege doar binele. Dragostea acoperă totul. Acesta este primul lucru pe care apostolul ni-l spune atunci când vine vorba de dragoste, el ne spune: „Dragostea acoperă totul”. Acest cuvânt nu înseamnă că trebuie doar să ne suportăm partenerul de viață pentru o zi și nimic mai mult. A suporta pe cineva, conform acestui pasaj din Corinteni, este de fapt a acoperi, dragostea acoperă totul, protejează.

Am un prieten care mi-a povestit despre o excursie în care a fost recent. A fost în parcul public pentru a avea un picnic, dar acest picnic a fost întrerupt de o furtună de vară neașteptată. În timp ce-și aduna lucrurile, coșul de picnic și copiii pentru a-i băga repede în mașină, a observat că în iarbă era o pasăre, chiar în mijlocul parcului, nu era aproape de vreun copac. Era o pasăre pe jos care încerca să facă față vântului și ploii. Prietenul meu era curios, de ce se afla pasărea acolo? Așa că, s-a apropriat de ea și a văzut că pasărea și-a întins aripile peste un pui. Aparent, puiul a fost luat din cuib de vântul furtunii. Vântul era atât de puternic încât pasărea nu-și putea duce puiul înapoi în cuib, așa că, pasărea a ales să rămână acolo și să-și protejeze puiul. Asta este ceea ce face dragostea. Dragostea își întinde o aripă peste vulnerabilitate, dragostea acoperă totul.

De fapt, apostolul Petru a folosit exact același cuvânt ca și Pavel, dar el l-a tradus ca fiind o acoperire. Dragostea acoperă totul – e același cuvânt. „Dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8). Asta nu înseamnă că dragostea ascunde adevărul, sau că-și ascunde greșelile. Conform altor traduceri, înseamnă că dragostea nu renunță niciodată, dragostea protejează mereu, nu există nicio limită a îndurării ei, nu există nimic ce dragostea să nu poată suporta, dragostea e credincioasă indiferent de cost (1 Corinteni 13:7). Așadar, dragostea acoperă totul. Nu numai că acoperă toate lucrurile, ci dragostea crede totul. Tipul de iubire a lui Dumnezeu nu e cinic, nu e dăunător, nu e critic. E acea dragoste care crede în visurile altei persoane. Care susține cealaltă persoană, acea dragoste care aplaudă cealaltă persoană. Tipul de dragoste plăcut lui Dumnezeu e cel care dorește să scoată ce-i mai bun în ceilalți. Își dorește ca alții să aibă succes. Atunci când dragostea vede o persoană care are îndoieli sau ezitări sau frici – acest fel de dragoste crede în acea persoană, acest tip de dragoste începe imediat să încurajeze acea persoană spunându-i ca va putea face acel lucru, că va fi în regulă, că Dumnezeu îi este alături. Acest tip de dragoste este de fapt o sursă și o fântână a încurajărilor, în loc de îndoieli. Spun din nou că această dragoste nu încurajează nebunia sau comportamentul iresponsabil, nu abandonează bunul simț și nici obligațiile, ci e, pur și simplu, o aducere aminte a faptului că dragostea crede în oameni, crede că ce-i mai bun are să vină și crede că ușa nădejdii poate fi oricând deschisă.

Acest lucru ne duce la cel de-al treilea element al dragostei și anume faptul că dragostea nădăjduiește totul. John MacArthur ne spune o poveste despre un câine care s-a pierdut de stăpânul său într-un aeroport. Angajații și alți oameni au avut grijă de câine sperând să-i găsească stăpânul, dar atunci când John a auzit povestea trecuseră deja 5 ani de atunci, iar stăpânul nu apăruse. Totuși, câinele nu părăsise încă acel loc din aeroport în care și-a văzut pentru ultima dată stăpânul. Dragostea nădăjduiește mereu. Dragostea speră mereu că stăpânul se va întoarce. Că ceva bun va urma. Dragostea speră mereu că fiul răzvrătit va reveni, că inima tare va fi îmblânzită, și că iertarea va fi acordată. Dragostea nădăjduiește mereu.

De asemenea, dragostea suferă totul. Știți, uneori, dragostea vine sub o formă romantică, a unei lumânări aprinse, a pasiunii, a cadourilor, dar de multe ori, dragostea vine sub forma unor decizii foarte dificile de a face ceea ce e corect, chiar dacă poate fi o provocare. Am fost să iau masa acum ceva timp, împreună cu un cuplu care treceau printr-o astfel de formă a dragostei, așa că voiau să-mi spună despre furtuna prin care treceau. În urma unor întâmplări serioase, ea a descoperit că el o înșelase. Un act al infidelității care avusese loc cu 10 ani înainte. Era o prostie ceea ce el făcuse, dar era și mai prostesc faptul că a ascuns acest lucru. Așadar, ea a trebuit să facă față unei inimi zdrobite în timp ce afla că soțul ei i-a fost infidel și, de asemenea, că a fost înșelător ascunzându-i acest lucru timp de foarte mulți ani. Au mers la un consilier, iar acesta i-a sfătuit să plece undeva pentru un timp. Au ascultat de acest sfat și conform spuselor lor, s-au plimbat și au vorbit, s-au rugat și au vorbit timp de 9 zile. Ea ar fi putut să-l părăsească, deoarece avea acest drept. Există femei care și-au părăsit soții din motive mult mai mici decât acesta. Ea ar fi putut să-i facă viața mizerabilă – alte femei au făcut acest lucru. Dar ea a ales un răspuns diferit, așa că, în cea de-a 10-a zi a călătoriei lor, prietenul meu a găsit un bilețel pe perna sa. Pe bilețel era printat un verset care spunea: „Aș prefera să stau cu tine și să nu fac nimic, decât să fac orice fără tine”, iar sub acest vers scria „Te iert, te iubesc, iar acum e timpul să mergem mai departe”. Acel bilețel putea la fel de bine să fie o fântână sau o găleată plină cu apă, deoarece din acel bilet a curs o milă sinceră, iar cu ea, soția a spălat picioarele soțului ei.

Dragostea rabdă, rezistă, nu renunță, îți înfige rădăcinile în pământ. Oare de ce stă o mamă noapte după noapte în spital cu copilul bolnav? Deoarece dragostea suferă totul. Oare de ce lasă un tată mereu deschisă poarta, sperând ca fiul său rătăcit să se întoarcă acasă? Deoarece dragostea suferă totul. Oare de ce o soție e dispusă să se mute de 6 ori în 6 ani? Ei bine, deoarece dragostea suferă totul. Oare de ce soțul continuă să se roagă cu speranța că soția lui va veni la biserică? Deoarece dragostea suferă totul. Dragostea suferă, poartă povara, rezistă, lasă ușa deschisă pentru ca speranța să intre. Această dragoste nu este ca ceea ce se întâmplă la un restaurant cu autoservire, ci este felul de dragoste pe care mama mea ne-o demonstra prin felul în care ne obliga să mâncăm la cină. Dacă vrei să te bucuri de carnea tocată și de plăcinta cu nuci mai întâi trebuie să-ți mănânci porția de cacokra și sparanghel.

Sunt curios, cum vă face să vă simțiți acest fel de predică? După ce am citit cuvintele apostolului Pavel și după ce am discutat puțin pe tema asta, sunt foarte curios să aflu ce fel de sentimente vă macină în interiorul vostru. Poate că vă simțiți copleșiți, poate că vă gândiți că voi nu ați putea iubi niciodată la acest nivel, iar eu vă spun că aveți 100% dreptate. Nu ați putea vreodată să iubiți în acest fel, dar dragostea lui Dumnezeu v-a fost dăruită. Scriptura spune că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat”. Înțelegeți ce se întâmplă atunci când vă predați inima lui Hristos? El și-a pus inima Sa în voi. Prin urmare, voi îi puteți iubi pe alții cu o iubire supranaturală. Puteți ierta atunci când pare aproape imposibil. Puteți fi răbdători atunci când alții ar rămâne fără răbdare. Puteți avea parte de acea dragoste care acoperă, crede, suferă și nădăjduiește, deoarece e o dragoste supranaturală pe care Dumnezeu a pus-o în interiorul tău.

Sau poate că nu te simți copleșit, poate că te simți înșelat. Te gândești că dacă cineva te-ar fi iubit în acest fel, ai fi o altfel de persoană. Poate că nu ai avut pe nimeni care să te iubească în acest fel, dar ești sigur că nu ai avut pe nimeni? ! Următoarele 4 cuvinte nu îți descriu oare dragostea pe care o are Dumnezeu pentru tine? „Dragostea acoperă totul” nu te-a convins? Nu înseamnă că Dumnezeu te-a acoperit cu aripa Sa? Acea poveste despre pasărea și puiul ei din parcul public nu este o imagine a dragostei lui Dumnezeu pentru tine? Biblia spune (Psalmul 91:4) că „El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!” Chiar în acest moment este acoperit de minunatul har al lui Dumnezeu. Ești protejat de măreața providență a lui Dumnezeu. Chiar și păcatele și datoriile tale au fost acoperite. Deoarece El a decis să te acopere, să te protejeze. El crede în tine! Prietene, El are încredere în tine. Dumnezeu ne spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11). Dacă Dumnezeu ar vrut să renunțe la tine nu crezi că ar fi făcut-o până în momentul de față? Știi de unde știu că Dumnezeu nu a renunțat la tine? Deoarece tu încă ai un puls, deoarece poți să inspiri și să expiri. Atât timp cât încă ai un puls înseamnă că Dumnezeu nu a renunțat la tine! Are un capitol extraordinar pregătit pentru viața ta! El îți scrie mereu și mereu povestea vieții. Cele mai bune zile din viața ta vor urma! Nu te mai uita în trecut spunând: „Oh, cât mi-aș dori ca zilele bune din trecut să vină înapoi!” Ziua cea mai bună este chiar în momentul acesta! Cu Dumnezeu, fiecare lucru este nou. Fiecare zi e un nou început. Dacă ești în Hristos, atunci ești un om nou. Așadar, cele mai bune zile ale tale vor urma! Prin urmare, Dumnezeu are o speranță foarte mare în ceea ce te privește. El nu a renunțat niciodată la tine.

Vă aduceți aminte de povestea din Biblie a fiului rătăcit? Cum tatăl se uita mereu pe drumul pe care trebuia să se întoarcă fiul? Acesta este Tatăl tău ceresc, mereu privindu-te. Vă aduceți aminte de povestea cu păstorul care avea 100 de oi, iar una dintre ele se pierduse? Așa că păstorul le-a părăsit pe cele 99 pentru a o găsi? Acesta este Isus Hristos, Păstorul tău cel bun, care te caută pe tine. Vă aduceți aminte de femeia care avea 10 bănuți, dar care a pierdut unul dintre ei? Așa că i-a pus pe cei 9 la o parte și a întors casa pe dos, așa cum ne spune Biblia, până l-a găsit pe cel pierdut. Nu erai îndeajuns pentru ea cei 9 bănuți? Nu, ea își dorea toți cei 10 bănuți! Dumnezeu nu se mulțumește să aibă doar o mare parte din copiii Săi, ci El îi vrea pe toți! Aceasta este imaginea pe care Duhul Sfânt o are pentru voi chiar în momentul acesta, schimbând toate lucrurile din viața voastră, deoarece vă vrea înapoi. Vă simțiți înșelați? Nu, nu ar trebui. Dumnezeu ne-a iubit cu o dragoste nepieritoare. Poate că întrebarea nu ar trebui să fie, „Eu de ce nu am fost iubit cu o asemenea dragoste?”, ci ar trebui să fie „Doamne, vrei te rog să mă ajuți să pot iubi în acest fel? Acum, după ce am primit o asftel de iubire, pot la rândul meu să dau acest fel de iubire mai departe oamenilor? O dragoste ce acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.”

 

Doamne, ne poți da, Te rog, această abilitate de a iubi în acest fel? Ca urmare a faptului că suntem purtători ai unei iubiri supranaturale, te rog transformă-ne în niște dătători ai acestei iubiri, pentru a o putea transmite celor din jurul nostru. Îți cerem acest lucru știind că Tu vei auzi această rugăciune. În Numele lui Isus ne-am rugat, iar toată biserica spune amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 361
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni