3 – Copiii noștri, darul lui Dumnezeu
Autor: Max Lucado  |  Album: Căminul sfânt  |  Tematica: Copii
Resursa adaugata de Mada_O in 18/04/2018
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

După cum bine știți, am început o serie nouă de predici intitulată „Căminul sfânt”. Când ne gândim în mod direct la cuvântul „sfânt” ne vin în minte sanctuare, temple. Dar Dumnezeu ar adăuga la acea listă și casa fiecăruia dintre noi, deoarece „acasă” este locul în care ne decidem cum să ne trăim viața; locul în care Dumnezeu Își realizează lucrarea Sa cea mare. Astăzi vom vorbi despre puterea pe care o are un părinte care înalță rugăciuni. Ne vom uita la o poveste care apare de două ori în Biblie. În Marcu capitolul 5 și în Luca capitolul 8. Dacă doriți să mă urmăriți în Bibliile personale este minunat, dacă doriți să urmăriți pe ecran textul va apărea imediat.

 

Tată, te rog să ai milă de vorbitorul Tău căci Tu știi că păcatele sale sunt multe. Te rog să ne ajuți să-L putem vedea pe Isus, doar pe El. Prin Isus ne rugăm, amin.

 

Pediatrul examina o fetiță de 4 ani. În timp ce se uita în urechile copilului a spus: „Crezi că vei găsi o pasăre mare aici?” Fetița nu a răspuns. Apoi, în timp ce medicul se uita în gâtul fetiței, a întrebat-o: „Crezi că-l voi găsi pe monstrul biscuite aici?” Dar copila nu i-a dat niciun răspuns. I-a pus stetoscopul în dreptul pieptului pentru a-i asculta bătăile inimii și a întrebat-o: „Crezi că-l voi auzi pe Barney aici?” De data aceasta fetița a avut ceva de spus: „O nu, Isus se află în inima mea. Pe Barney îl am pe chiloței.” Nu pot să spun nimic despre locația în care se află Barney, dar faptul că Isus se află în inima ei se datorează cel mai probabil rugăciunilor unui părinte.

Știți, părinții au un angajament pe viață. Job-ul de părinte vine la pachet cu frica, ne este frică ca nu cumva să-l dezamăgim pe copil sau să nu-l uităm pe copil. Îmi aduc aminte că odată, eu și soția mea ne aflam la magazinul Cracker Barrel, fiecare cu mașina lui. Soția mea credea că copilul nostru de 6 ani se afla cu mine, iar eu credeam că copilul nostru era cu ea. Noi am ajuns acasă, dar copilul nostru în vârstă de 6 ani se afla încă la Cracker Barrel. Nu ne-am mai întors niciodată după ea. Deci, avem anumite frici: voi avea destui bani pentru a-i îndeplini dorințele copilului? Voi avea destul loc în dulap? Mă voi descurca să-l ajut cu temele? Aceste întrebări sunt îndeajuns pentru a-l ține pe un părinte treaz în toiul nopții. Indiferent de modul în care acel părinte a devenit părinte. Poate că e un părinte biologic sau un părinte vitreg, sau un părinte singur, sau un părinte divorțat, sau un bunic care se ocupă de copil, sau un părinte adoptiv. În oricare dintre aceste situații, atunci când oamenii se trezesc cu responsabilitatea de a fi părinte, aceasta vine la pachet cu o grămadă de frici.

Sunt pe deplin convins că demonii care se ocupă cu „departamentul fricilor” pot crea o „băutură” specială strict pentru mame și tați. Și sunt sigur că acea băutură vine în doză extrem de mare. Fie că acea mamă sau tată stau vigilenți vizitând săptămânal închisoarea juvenilă sau fie că aud plânsul unui copil care tocmai picase cu bicicleta în fața casei. Mereu vor avea aceeași reacție: „Trebuie să fac ceva!” Niciun părinte nu poate sta cu mâinile în buzunar în timp ce copilul lor suferă.

Nici Iair nu a putut sta fără să facă nimic. Ce poveste minunată găsim pe paginile Scripturii, despre un tată care și-a adus copilul la Isus. Povestea începe cu faza de panicare a părintelui. Voi citi din Marcu 5:22-24: „Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui și i-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ‚Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.”” Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.” Iair era unul dintre conducătorii sinagogii. El era genul de om pe care un sat l-ar fi trimis ca să întâmpine o celebritate, dar în acea zi, când Isus l-a văzut pe Iair nu a văzut un om care a fost trimis de oamenii din sat, ci Isus a văzut un tată care venise în numele fetiței sale.

Neliniștea extremă care-l cuprinsese pe Iair ne aduce aminte de alți doi părinți care au alergat la Isus pentru nevoia copiiilor săi, care se aflau într-o gravă criză. Poate că și tu te regăsești în povestea acelei femei canaanence despre care citim în Matei 15:22: „Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: ‚Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.’” Apoi, mai putem vorbi despre un alt tată al cărui fiu era chinuit. Acest tată a cerut mai întâi ajutorul ucenicilor, apoi al Lui Isus (Marcu 9:24): „Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: ‚Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!’” Acești oameni formau gruparea oamenilor nefericiți. O societate a părinților îngroziți. Veneau la Isus ținându-se cu o mână de haina preoților și cu cealaltă agățându-se de Hristos. Acum, eu le vorbesc unor părinți care au experimentat acest sentiment. Ați făcut tot ce ați putut, dar vi s-a dat o încercare care vă depășește. Poate că vă întrebați care este modul în care Hristos îi răspunde unui părinte care înalță rugăciuni. Sunt atât de fericit că vă pot spune că toate cele 3 povestiri modelează felul în care Isus răspunde și anume: decisiv, plin de compasiune, în mod intenționat.

În cazul lui Iair, Isus face ca rugăciunea acestui tată să fie cel mai important lucru din acea zi. Desigur că în acea mare gloată de oameni aflați la marea Galileii existau multe rugăminți și nevoi, dar El a auzit mai presus de toate rugămintea acestui tată. Isus a văzut îngrijorarea din inima acestui părinte. În același mod Isus îți va răspunde și ție. Există o putere unică în rugăciunea unui părinte. Există o putere aparte în rugăciunea unui părinte. Poate că unii dintre voi, fiind părinți, considerați că nu mai există speranță, dar nu este așa, deoarece mereu puteți înălța rugăciuni. Atunci când vă rugați Dumnezeu ascultă. Când voi vă rugați realizați cel mai mare strigăt pe care un părinte îl poate avea. Apoi, acea rugăciune se întinde până la bunici, unchi, mătuși, dar, în mod special, rugăciunea este un privilegiu pentru orice părinte.

Aduceți-vă aminte că motivul pentru care Dumnezeu ascultă rugăciunea unui părinte este faptul că copiii noștri au fost ai Săi înainte ca să fie ai noștri. Știu că veți spune: „O, dar acesta este fiul meu, oh, dar aceasta este fiica mea.” Și aveți tot dreptul să spuneți asta, dar totuși, am putea reformula altfel: „O, acesta este copilul nostru, al lui Dumnezeu și al meu, deoarece mai întâi a fost al Său, înainte să fie al nostru.” Scriptura ne spune: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3). Trebuie să ne aducem aminte că toate familiile noastre sunt temporare. Toate familiile sunt temporare. Rolul unei familii este ca noi să rămânem credincioși și să rodim în Duhul în timpul pe care-l petrecem pe acest pământ. Chiar și o căsătorie este temporară. Noi nu ne vom căra căsătoria cu noi în veșnicie. Vă rog să nu răspundeți cu un „amin” la acest lucru. Amin-ul pe care-l rostiți este pe propria voastră răspundere. Până și rolul de părinte îl avem pentru un timp temporar. Dumnezeu ne-a încredințat acești copii pentru a ne îngriji de ei pentru un anume timp, pentru a-i proteja fizic, emoțional și spiritual. Dar aceasta nu este doar treaba ta.

Unora dintre voi vi s-au încredințat copiii speciali. Copiii cu nevoi speciale, cu probleme speciale, cu anumite defecte. Am în inimă această dorință în ziua de azi să vă încurajez și să vă spun că voi nu sunteți de unii singuri! Nu sunteți singuri! La fel ca și Iair și voi aveți oportunitatea de a vă aduce îngrijorarea înaintea lui Hristos. Vă puteți lăsa îngrijorările în grija lui Isus. Iair asta a făcut. Scriptura ne spune că Iair L-a implorat pe Isus să vină în casa sa. L-a implorat pe Isus să vină în casa sa. Nu L-a rugat să-i dea sfaturi de la distanță, ci a spus că-L dorește pe Domnul Isus chiar în casa sa. „Ai vrea să intri în casa mea, Isuse? Ai vrea să intri pe ușa principală a casei mele, Isuse? Ai vrea să intri în bucătărie? Ai vrea să intri în camere? Ai vrea să intri în sufragerie? Îmi doresc ca prezența lui Isus să se simtă în casa mea.” Aceasta este o rugăciune pe care Dumnezeu de abia așteaptă să o audă. Aceasta este o rugăciune pe care orice părinte are privilegiul de a o înălța.

Apreciez faptul că Iair este un tată care oferă această rugăciune. Este un tată care conduce acea casă. Era un lider al sinagogii și totuși, nu-i păsa de ce ar fi gândit ceilalți oameni. Prioritatea sa nu era impresionarea oamenilor, ci prioritatea sa era de a-L aduce pe Isus în casa sa. Așa că, pășește în mijlocul glotei de oameni spunându-I lui Isus că are nevoie de El în casa sa. Ei bine, cred că o mulțime de familii ar fi binecuvântați dacă ar avea un asemenea tată, nu credeți? Noi, din postura de tați, putem facem acest lucru. Nu putem să rezolvăm fiecare problemă pe care o au copiii noștri, dar putem să continuăm să-i aducem înaintea lui Hristos. Asta ne învață relatarea despre Iair. De fapt, putem spune că Iair ne-a arătat care este prioritatea unui părinte atunci când se pune pe genunchi să se roage.

Mi-aș fi dorit ca Isus să fi spus mai multe lucruri despre modul în care ar trebui să fie un părinte. Dar El nu a oferit nicio instrucțiune despre modul în care să ne disciplinăm copiii. Nu a spus nimic despre ce ar trebui sau ce nu ar trebui să le permitem. Nu face niciun comentariu în legătură cu certurile dintre frați, nu spune nimic despre alăptare, sau despre educația la domiciliu – acestea fiind lucruri despre care părinții din ziua de azi discută. Poate că nu a spus nimic despre aceste lucruri pentru ca noi să realizăm ce contează cu adevărat pentru El, deoarece Isus a spus ceva prin intermediul pildelor și poveștilor. El aude rugăciunile unui părinte.

Iubesc pasajul acesta din Vechiul Testament, aflat în Plângeri 2:19: „Varsă-ţi inima ca nişte apă înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!” În fiecare dimineață, când copiii voștri părăsesc casa, nu uitați să-i trimiteți binecuvântându-i. Nu contează dacă ei își vor da ochii peste cap. Cheamă-i la tine. Pune-ți mâna peste ei și cheamă protecția Domnului Isus asupra vieții lor. Nu-i lăsa să se bage în pat seara fără să îngenunchiați împreună lângă acel pat. Fă ca ultimele cuvinte pe care copilul tău le aude în acea zi să fie cele rostite de mama sau tata, rugându-se pentru binecuvântarea acestuia. Acoperă-ți copilul cu rugăciuni. Ești pus la colț din cauza matematicii? Dumnezeu nu este! Deci, atunci când încerci să descoperi care este cerința unei teme, nu ar fi minunat dacă te-ai întoarce către copilul tău aflat în clasele 1-4 și i-ai spune: „Ei bine, haide să ne rugăm pentru această temă”? Dacă tot suntem la capitolul rugăciunii împreună cu copilul tău, ce ar fi dacă ați scrie o listă cu motive de rugăciune? O listă cu lucruri pe care să le cereți de la Dumnezeu. Apoi, puteți bifa pe acea listă motivele pentru care v-ați rugat, puteți să-i modelați copilului un obicei bun de a avea o viață plină de rugăciune. Faceți din casa voastră un loc unde rugăciunea să fie la ordinea zilei. Lasă-i pe copiii tăi să știe că tu depinzi de Tatăl Ceresc să devii un tată mai bun.

Chiar dacă noi ne rugăm, încercările vor continua să apară, nu-i așa? Încercările au continuat să vină și în cazul lui Iair, el a trebuit să aleagă între frică sau credință. În timp ce Iair Îl ducea pe Isus pe străzile pline de oameni – poate că vă aduceți aminte povestea – a apărut o femeie care a întrerupt această misiune a milei. Această femeie a fost victima unei boli de sânge timp de 12 ani. Această femeie a dat faliment, a rămas de una singură. Această femeie și-a făcut loc printre mulțumea de oameni, și-a făcut loc spre Isus, sperând ca măcar să poată atinge haina lui Isus, iar în momentul în care a atins tivul hainei lui Isus hemoragia ei a dispărut. Aceasta este o poveste extrem de intensă, dar va trebui să o lăsăm pe altă dată, deoarece acum ne ațintim privirile spre Iair. Eu cred că Iair nici nu și-a dat seama de ceea ce tocmai se întâmplase. Cred că el era atât de concentrat în a-L duce pe Isus la casa sa încât nici nu și-a dat seama că Isus și întreaga mulțime au rămas în urmă. Apoi, când a privit în urmă, și-a dat seama că Isus nu-l mai urma. Atunci când Iair s-a întors și L-a văzut pe Isus în mijlocul mulțimii vorbind cu acea femeie, chiar dacă inima sa se bucura pentru acea femeie, în mintea lui se întreba dacă nu cumva Isus i-a uitat cerința. „Oare Isus a uitat de fetița mea? !”

Mulți dintre voi gândiți în același mod. Ați făcut o cerere în legătură cu copilul vostru și ați simțit cum Dumnezeu vi-a răspuns și totuși, acum, vi se pare că lucrurile au rămas pe loc sau că răspunsul la rugăciune s-a pierdut undeva pe drum. Vi se pare că ceva a întrerupt procesul de rezolvare a problemei voastre. Poate că vă rugați și pentru sănătatea personală, sau pentru starea materială, sau pentru mărirea credinței voastre, sau pentru vecinii voștri. Și lucrurile păreau să avanseze, dar acum, vă uitați în jur și vi se pare că primiți doar vești proaste, în loc de vești bune. Asta i s-a întâmplat și lui Iair. Ascultați ce s-a întâmplat în continuare: „Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: ‚Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învăţătorul?’” Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii:  ‚Nu te teme, crede numai!’” Isus aude atunci când lucruri groaznice vin asupra vieții noastre. Iată ce face Isus. Isus se așează chiar între veștile rele și Iair. Isus întrerupe acea vește proastă. Isus îi spune: „Nu te teme! Crede numai!” Câți dintre părinții aflați în această sală simțeați nevoia să auziți acest lucru? Nu vă temeți, Isus este cu voi. Credeți doar.

Iair se afla într-o stare în care toți părinții se găsesc din când în când, și anume, atunci când aude două voci diferite. Una care îi spune vești proaste, cealaltă care îi spune vești bune. Una este vocea fricii, cealaltă este vocea credinței. Una este vocea îngrozirii, cealaltă este vocea speranței. Una este vocea oamenilor, cealaltă este vocea lui Hristos. Iair a fost nevoit să facă o alegere, nu-i așa? Pe care voce o va asculta? Ce s-ar fi întâmplat dacă Iair s-ar fi întors către Isus și i-ar fi spus să nu mai vină în casa sa? Ce s-ar fi întâmplat dacă Iair I-ar fi spus că totul s-a terminat și că nimic nu se mai poate face pentru fiica sa? Iair i-ar fi putut spune lui Isus să plece, dar el nu a făcut-o. Știm că nu I-a spus să plece, deoarece pasajul continuă astfel: „Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.  Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.  A intrat înăuntru şi le-a zis:  ‚Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.’ Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână şi i-a zis:  ‚Talita cumi’, care, tălmăcit, înseamnă:  ‚Fetiţo, scoală-te, îţi zic!’  Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.  Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să dea de mâncare fetiţei.”

Iată ce se întâmplă atunci când Îl invităm pe Isus în casa noastră. În primul rând, El preia controlul; a trecut de la a-l urma pe Iair la a-l conduce pe Iair. L-a condus pe Iair în propria-i casă. Apoi, Isus a omorât vociile celor necredincioși. Nu le-a permis acelor oameni plini de îndoieli să intre înăuntru. Isus a intrat ca Protector, ca Pastor al oilor. A intrat și a protejat. El a alungat vocile necredincioșilor. Oh, cât de mult avem nevoie de acest lucru și în casele noastre!

Atunci când Îl inviți pe Isus în casa ta, El va alunga demonii, va alunga pe cei îndoielnici. Isus va rămâne alături de tine în acea luptă care nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. Nu vei putea face față acestei lupte fără ajutorul Său. Dar voi, mame și tați, sunteți la o rugăciune depărtare de prezența lui Isus Hristos în casele voastre, sunteți la o rugăciune depărtare de schimbarea fricii în pace, a descurajării în speranță. Îți mulțumim pentru aceste lucruri, Doamne! Îți mulțumim, Doamne!

Diavolul nu-și dorește ca voi să știți aceste lucruri. Diavolul vrea ca voi să credeți că toate sunt pe umerii voștri. Diavolul nu vrea ca voi să știți că există o putere supranaturală, dar Dumnezeul atotputernic Își dorește să pășească în casele noastre și să facă ordine, să alunge neliniștea, frica, pornografia, materialismul, să aducă un sentiment de neprihănire, să restaureze speranța, viața – Dumnezeu va face ceea ce nimeni altcineva nu este capabil. Oare povestea lui Iair nu a dovedit acest lucru? ! Iair nu a crezut că se mai poate face ceva și totuși, L-a adus pe Isus în casa sa, nu a întrerupt prezența lui Isus, iar când Isus s-a apropiat de patul fetiței, o minune a avut loc. Permite-ți-mi să vă întreb ceva. Rugăciunea lui Iair a fost ascultată? Ei bine, nu chiar. Deoarece Iair și-a dorit ca Isus să-i vindece fetița, dar Isus a venit și i-a înviat fetița. Isus a făcut mai mult decât a cerut Iair. Ce-ar fi dacă Isus ar acționa la fel și în dreptul tău? Iată un exemplu despre cum Dumnezeu face mult mai mult decât putem noi să cerem. Iair a făcut o cerere simplă, dar Isus a venit și i-a arătat că nu există nimic ce El să nu poată facă. Isus a adus înapoi suflarea de viață în trupul fetiței, a luat-o de mână și ca un Pastor blând, le-a spus să-i dea fetiței ceva de mâncare. Părinții cred că erau atât de șocați încât nu erau în stare s-o hrănească.

Părinte drag, dragă mamă, dragă tată, mesajul lui Dumnezeu pentru tine e foarte simplu. Dumnezeu nu te-a lăsat să te ocupi singur de acești copii. În momentul în care Dumnezeu ți-a binecuvântat pântecele cu un copil, atunci când Dumnezeu te-a binecuvântat să poți ține în brațe un copilaș, El știa că ai nevoie de ajutor. Unealta celui rău este să te depărteze de Dumnezeu, dar rugăciunea acestei biserici este ca tu să te apropri de Dumnezeu în această mare provocare. Tu nu ești singur! Dumnezeu îți va veni în ajutor. Cine poate înțelege cum e să fii un părinte dacă nu chiar Dumnezeu, care este Tatăl nostru, care Și-a dat Propriul Fiu pentru noi? ! Scriptura ne spune că „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?  El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:31-32).

Vor veni momente în care te vei împotmoli, vor fi momente în care vei eșua, vor fi multe momente în care nu vei știi ce răspuns să dai, vor fi momente în care vei realiza că ți-ai uitat copilul la magazinul Crackel Barrel... Dar vă rog să fiți atenți: nu va exista niciun moment în care să fiți lăsați singuri cu responsabilitatea și privilegiul de a fi părinte. Nu sunteți singuri! Dumnezeu vă va ajuta, El vă va ajuta. Dar asigurați-vă că viața voastră va semăna cu cea a lui Iair. Atunci când copilul vostru va suferi, alergați la Hristos rugându-L să aibă milă de el. Și puteți fi siguri că Hristos va veni. Poate că nu atât de repede pe cât v-ați dori voi, poate că nu în modul în care voi vă doriți, dar El va veni în cel mai corect mod posibil și va face cea mai extraordinară minune.

Trebuie să închei cu câteva cuvinte pentru unii dintre voi, care auziți o poveste asemănătoare cu cea a lui Iair și vă gândiți: „Ei bine, Isus nu mi-a înviat copilul.” Știu că v-ați plâns copilul enorm de mult chiar acolo la căpătâiul mormântului său. Sau poate că a trebuit să vă luați rămas bun de la un copil care nici nu a apucat să se nască, sau poate că copilul tău nu a apucat să părăsească spitalul, sau poate că copilul tău nu a apucat să fie un adolescent sau un adult, sau poate chiat adult fiind, a plecat la Domnul înaintea ta. Dacă te afli în această situație, te rog, adu-ți aminte că promisiunea pe care Dumnezeu ne-a demonstrat-o prin povestea lui Iair este o promisiune care ți se aplică și ceea ce te așteaptă pe tine în ceruri este cel mai minunat „bun venit”, cea mai minunată întâmpinare pe care ți-o poți imagina. Va fi un moment în veacul viitor, în Împărăția Tatălui când tu vei fi reunit cu copilul tău. Dumnezeu nu crează niciodată un copil fără să aibă intenția ca acel copil să ajungă în rai, indiferent de câte minute, zile sau ani a trăit acel copil pe acest pământ. Vei fi reunit cu copilul tău. Păstrează această speranță în inima ta. Dragi părinți, Dumnezeu vă va înzestra cu puterea necesară pentru a duce la îndeplinire rolul de părinte. Nu vă pierdeți nădejdea, deoarece Dumnezeu este mereu cu voi!

 

Tată ceresc, te rog să-Ți reverși binecuvântarea peste părinți, bunici, părinți vitregi, părinți divorțați, părinți singuri – în orice rol ne-am găsi – Te rugăm să ne împuternicești mintal, fizic, emoțional. Te rugăm să ne dai ajutorul Tău, Tată. Stăm așa cum a stat și Iair pe malul Mării Galileii și Te rugăm să vii, să vii în casele noastre; suntem entuziasmați deoarece știm că Tu vei răspunde acestei rugăciuni. În Numele lui Isus ne-am rugat, amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1231
  • Export PDF: 4
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni