5 – Celibatarul creștin
Autor: Max Lucado  |  Album: Căminul sfânt  |  Tematica: Singuratate
Resursa adaugata de Mada_O in 18/04/2018
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Referințe

În două săptămâni de azi, am să aduc un mesaj pentru voi, tot din seria „Căminul sfânt”, mesaj care are titlul „Sexul sfânt”. Nu vreau să vă dezvălui nimic înainte, dar câțiva dintre voi sigur ați tresărit la auzul acestui titlu. Vom discuta despre care este planul lui Dumnezeu în legătură cu sexul în căsătorie. Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest plan! Punct! Unii dintre voi aveți copii și poate vă gândiți că este mai bine ca voi să le spuneți despre acest subiect. Înțeleg acest lucru și de aceea v-am spus dinainte despre ce voi vorbi. Poate veți vrea să mergeți în vizită la bunici în acel weekend, așa că vreau să fiți puși la curent cu ceea ce se va întâmpla. Poate că unora dintre voi vi se va părea deplasat să vorbim despre sex în biserică. Acest lucru este în regulă, am vrut doar să știți dinainte. Poate că va fi un weekend potrivit ca voi să considerați să stați acasă și să vă uitați online la program. Iată ce puteți face: puteți merge online pe pagina bisericii, OakHills, la secția seriei „Această casă sacră”, iar acolo veți găsi un manuscris al predicii. Îl puteți citi înainte și veți putea să vă hotărâți dacă acesta este un mesaj pe care doriți ca și copiii voștri să-l audă, puteți să decideți dacă este un mesaj pe care chiar voi să-l auziți. De aceea vă spun dinainte. Nu vreau să existe cineva care să fie nervos pe mine. Deci, dacă dorești să știi în avans ceea ce voi vorbi, îl vom posta pe site ca să puteți avea acces la el. Citiți-l, iar dacă decideți că și copiii voștri ar trebui să participe la slujbă este minunat, sau dacă decideți că va fi un moment potrivit ca ei să fie la locul de joacă, și acest lucru este extraordinar! Dacă decideți că va fi un weekend potrivit pentru a merge în vizită la bunica este la fel de extraordinar! Alegerea vă aparține.

A trecut mult timp de când am fost atât de onorat să vă prezint un oaspete care vă va vorbi. Atunci când eu și Randy făceam planul pentru această serie de predici, la începutul acestui an, amândoi am simțit că este necesar să avem și un mesaj despre creștinii care nu și-au găsit partenerul de viață, creștinii care trăiesc în celibat. Ei bine, eu nu sunt singur și nici Randy nu este, așa că ne-am tot gândit cum să rezolvăm această problemă. În mintea mea, am știut imediat că cunosc persoana potrivită pentru a vorbi despre acest subiect. Este cineva care știe cum să comunice, este cineva care-și trăiește frumos viața prin credință și care, din întâmplare, este și fiica mea. Noi avem 3 fete, iar Andrea este cea mijlocie. Ceea ce este ceva simbolic, deoarece toată viața ei a fost în mijlocul și centrul tuturor lucrurilor. Ea se află chiar în mijlocul inimii mele. Și am fost atât de recunoscător pentru că a acceptat să vină și să aducă acest mesaj și să vorbească cu noi despre neașteptatele întorsături ale acestei vieți. În special, este un lucru aparte să vorbească aici, în biserica OakHills deoarece ea a crescut aici. Când ne-am mutat aici, în anul 1988, cred că ea a început să meargă – nu sunt sigur – dar era foarte mică. Ea a fost născută în Brazilia, dar a crescut aici, în San Antonio. Mai exact, ea a crescut aici, printre rândurile de la Biserica OakHills: mai întâi în sala pentru mame și copii, apoi la școală duminicală, apoi ca și student. Deci este un moment special ca unul dintre copiii noștri să se întoarcă și să ne aducă un mesaj. Ce ar fi să o întâmpinăm cu toții pe fiica mea, Andreea Lucado?

Bună dimineața oameni buni, ce ați venit la programul de la ora 10 dimineața. În familia mea, în vremurile în care noi eram în creștere, nu reușeam să ajungem niciodată la 10 fix. Tot timpul ajungeam pe la ora 10:30-11, deci mereu întârziam. Așa că, sunt impresionată de oamenii care ajung mereu la timp pentru începerea slujbei. Este minunat să fiu din nou aici, așa cum a spus și tatăl meu, mă simt ca și acasă. Chiar dacă biserica arată altfel, aici se află biserica care-mi este ca o familie, deci este grozav să pot vedea fețe cunoscute și este, pur și simplu, o onoare să pot fi aici. Eu nu mai locuiesc în San Antonio de 13 ani, deci poate că vă întrebați unde am fost în ultimii 13 ani. Am fost la școală în Vestul Texasului, apoi am fost la facultate în Anglia timp de un an, apoi, cam pe neașteptate m-am mutat în Tennessee, unde mi-am petrecut 7 ani și jumătate în Nashville, unde am lucrat în publicarea și scrierea cărților. Iar acum, sunt din nou în mărețul stat Texas; m-am mutat în Austin în luna ianuarie. Deci, acum locuiesc chiar „peste drum”. Sunt foarte fericită să fiu înapoi aici.

Totuși, trebuie să recunosc că atunci când tatăl meu m-a întrebat dacă vreau să vorbesc în fața bisericii despre viața de creștin singur, reacția mea firească a fost desigur „În niciun caz! Nu vreau să vorbesc despre acest subiect.” De obicei nu vorbesc despre acest subiect și cu siguranță nici nu scriu despre asta prea mult. Deci, am realizat că ar trebui să mă întreb de ce mă împotrivesc atunci când vine vorba să discut despre acest subiect, așa că am realizat că biserica este unul dintre cele mai vulnerabile locuri în care aș putea vorbi despre faptul că sunt singură și să explic despre tipul de singurătate pe care-l trăiesc. Sunt tipul de persoană singură care speră să se căsătorească într-o zi. Nu pot reprezenta toate tipurile de creștini singuri din lume, deoarece sunt mulți care consideră că au fost chemați să trăiască singuri și sunt mulți oameni care-și doresc să fie singuri, din cine știe ce motiv, prin urmare, pot vorbi doar din propria mea experiență. Ceea ce voi spune în această zi va fi din propria mea experiență.

Ei bine, știm cu toții că oamenii din biserică le spun lucruri ciudate oamenilor care sunt încă singuri, așa că i-am rugat pe câțiva prieteni să-mi spună cele mai ciudate lucruri pe care le-au auzit în biserică despre celibat și au fost foarte multe răspunsuri – puteți citi aceste păreri și pe contul meu de facebook. Cred că au fost peste 100 de răspunsuri. Preferatele mele sunt cele în care se fac comparații. Atunci când oamenii aud că tu încă ești singur la o vârstă mai înaintă – eu am 31 de ani – încep să spună lucruri precum: „Ei bine, și Isus a fost singur!” sau „Pavel a fost singur!” Acestea sunt niște comparații foarte greșite, deoarece într-adevăr, Isus a fost singur, dar El era și Dumnezeu, de asemenea. Și Pavel era singur, dar de asemenea, el probabil că a fost și cel mai influent om din istoria întregii creștinități. Deci, m-aș simți mai ușurată dacă nu aș fi comparată cu asemenea oameni.

Un alt răspuns pe care l-am primit, a variat între aceste 2 afirmații: „Îți vei găsi soțul/soția atunci când te aștepți mai puțin”, iar a doua afirmație a fost „Îți vei găsi sufletul pereche atunci când relația ta cu Isus va fi pusă la punct”. Ei bine, prima mea întrebare este: „Când e acel moment în care creștinii singuri nu-și caută perechea?”, iar a doua întrebare este: „Când va fi relația mea cu Dumnezeu atât de sfântă încât eu voi fi pregătită pentru căsătorie?” Din punct de vedere teologic, nu cred că acesta este un răspuns potrivit. Ei bine, știu că toate aceste lucruri sunt spuse cu intenții bune, eu chiar realizez acest lucru, dar chiar cred că Biserica, fără să realizeze, poate să-i facă pe cei singuri să se simtă ca niște intruși. Am început să mă gândesc la modul de vorbire pe care-l folosim atunci când predicăm Evanghelia și chiar și atunci folosim familia ca o metaforă: Dumnezeu este Tatăl, Isus este Fiul, Biserica este mireasa, Hristos este Mirele. Până și acest fel de a vorbi poate să-i facă pe cei singuri, care nu au experimentat aceste lucruri, să creadă că ei nu pot înțelege Evanghelia la nivelul pe care cei căsătoriți, care au experimentat viața de soț și soție, o înțeleg. Nu cred că eu sunt singura care se simte așa, deoarece am citit o statistică săptămâna trecută și un articol pe această temă ce spunea, „Printr-un studiu recent s-a aflat că mai mult de jumătate de americani, 58%, cuprinși între 18 și 49 de ani sunt încă singuri, doar 23% dintre ei sunt oameni care frecventează o biserică”. Deci, e clar că există o anumită dezbinare, nu-i așa? Este clar că este ceva ce îi împiedică pe oamenii singuri să se simtă pe deplin împliniți și implicați. Între membrii bisericii există astfel de discuții, deci cred că este important să vorbim despre modul în care am putea să-i includem pe oamenii singuri în marea familie a bisericii sau ce am putea face ca ei să se simtă mai implicați în activitățile bisericii.

Aveam emoții când venea vorba să discut pe acest subiect deoarece nu am o soluție adecvată pentru această problemă, nu știu ce fel de program ar trebui să puneți în aplicare, nu știu care sunt cei 3 pași ce trebuie făcuți pentru a te simți mai implicat ca persoană singură. Dar cred că înainte ca să vorbim despre ce trebuie făcut, trebuie să înțelegem acea persoană singură care ne stă înainte. Trebuie să-i înțelegem. Deci astăzi aș dori să vă ajut să cultivați poate puțină simpatie pentru oamenii singuri, deoarece probabil că-i înțelegeți mai bine decât vă puteți imagina. Cu cât m-am gândit mai mult la asta cu atât am realizat că în mijlocul unei conversații despre celibatul în biserică stă de fapt răspunsul la această întrebări: „Cum aș putea să trec peste dezamăgire, atunci când viața nu merge conform planului?”. Așa că, ridicați-vă mâna dacă viața voastră a mers exact cum ați crezut voi că va merge. Tu – cel care a ridicat mâna – nu ai nici măcar 21 de ani, deci nu se pune. Deci, nici la celelalte programe nu a ridicat nimeni mâna, ceea ce înseamnă că viețile noastre nu merg conform planului. Dar noi tot presupunem unele lucruri, presupunem în mințile noastre lucruri care se vor întâmpla sau lucruri care nu se vor întâmpla în viețiile noastre. Eu compar acest lucru cu faptul că atunci când te urci într-o mașină te aștepți ca acea mașină să te ducă din punctul A în punctul B. Nu iei în considerare groapa din mijlocul șoselei, nu te gândești că mașina ta s-ar putea strica și nu iei în considerare nici ocolurile. Exact așa, nu iei în considerare nici ocolurile din viața ta, care te depărtează de planul pe care ți l-ai făcut. Eu le numesc ocoluri nedorite. Știți, sunt lucrurile prin care nu ne dorim să trecem.

Ei bine, pentru mine, este faptul că încă nu sunt măritată. Pentru tine, poate că este faptul că ești căsătorit, dar nu ai copii încă. Sau poate că ai făcut o facultate și ți-ai luat diploma, dar încă nu ai reușit să-ți găsești job-ul potrivit, deși ar fi trebuit să te angajezi până acum. Sau poate că ai pierdut o persoană iubită, pe care nu ar fi trebuit să o pierzi încă și poate că acum încerci doar să afli cum vei putea trăi fără acea persoană. Cu toții am experimentat aceste ocolișuri nedorite. Cea mai puternică ispită pe care am avut-o în aceste momente a fost să mă îndoiesc de bunătatea și de ajutorul lui Dumnezeu. Deci, între vârsta de 21 și 28 de ani am fost domnișoară de onoare de 9 ori, ceea ce înseamnă 9 rochii scumpe pe care mi le-am cumpărat, iar apoi le-am donat, deoarece este adevărat că nu vei mai purta acea rochie vreodată. Pe acea vreme nu credeam că Dumnezeu este bun cu mine. Credeam că El este bun cu fiecare mireasă sau membru al familiei care a pășit spre altar într-o rochie albă și nu am crezut că El este bun cu mine.

Asta este ceea ce facem de multe ori atunci când viața nu merge conform planului nostru. Începem să credem că bunătatea lui Dumnezeu are legătură cu circumstanțele în care ne aflăm. Dacă lucrurile merg bine, înseamnă că Dumnezeu este bun. Dacă lucrurile o iau razna, îi rugăm pe oameni să se roage pentru noi, nu-i așa? Începem să-L suspectăm pe Dumnezeu, ne întrebăm dacă El este pe cale să ne ajute, ne întrebăm dacă El chiar este pentru noi, dar această modalitate nu va face față. Cu siguranță că nu a funcționat pentru mine atunci când eram între vârsta 20-29 de ani, deoarece Îl pune pe Dumnezeu în acel rollercoster împreună cu tine. În loc ca El să fie Stânca de care să te poți ținea în acest rollercoster al vieții, El este cu tine în acel rollercoster.

Așadar, doresc să vorbesc despre ce anume am învățat eu de-a lungul acestui sezon de singurătate din viața mea. Sunt trei adevăruri de care mă țin – adevăruri care au dovedit că Dumnezeu se îngrijește de mine, că El este bun cu mine. Vreau să vorbesc despre aceste lucruri doar prin a vă spune povestea unei singure femei. Numele ei este Naomi, Iar povestea ei se găsește în cartea lui Rut, în Vechiul Testament, care se află chiar după cartea Judecători. Naomi a fost văduvă – dacă nu cunoașteți această poveste, vă voi spune câteva detalii. Pentru început, acțiunea are loc în Betleem, care este un oraș cunoscut pentru toți. Acolo, trăia o familie. Elimelec este tatăl, iar Naomi este mama, împreună având 2 băieți. Dar era o foamete în acea perioadă – am auzit în Biblie despre multe vremuri în care foametea era prezentă, iar aceasta este un moment în care foametea este prezentă. Așa că, Elimelec decide să-și mute familia într-o țară păgână care era prosperă. Ei se mută într-o țară care se numește Moab. Moab și Israel au o istorie mai veche, deci puteți studia despre asta dacă doriți. În timp ce ei trăiau în Moab, Elimelec moare, lăsând-o pe Naomi văduvă, într-o țară străină și depărtată, dar ea încă își are fii alături. Aceștia s-au căsătorit cu femei moabite. Una dintre ele se numește Orpa, iar cealaltă Rut - cartea i-a luat numele.

Așadar, cei 5 au trăit fericiți împreună pentru aproximativ 10 ani, apoi cel mai groaznic scenariu posibil are loc: amândoi fii ai lui Naomi mor. Deci, Naomi a rămas fără soțul ei și fără fii ei, iar asta nu doar că a devastat-o din punct de vedere emoțional pe Naomi, dar de asemenea a devastat-o și din punct de vedere financiar. Deoarece, în acele vremuri, o femeie nu putea să dețină pământ, nu putea să moștenească absolut nimic. Bibilia pune la un loc văduvele cu orfanii, deoarece se aflau la același nivel social și economic. Erau deznădăjduiți, deoarece mereu depindeau de ceilalți din jurul lor. Așadar, Naomi este deznădăjduită, dar vedem o mică urmă de speranță la începutul cărții Rut, 1:6: „Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine.” Așa că, Naomi se gândește că foametea a dispărut în Betleem, deci se va întoarce acasă, căci nu avea altă opțiune rămasă. Apoi, le spune nurorilor sale planul ei sfătuindu-le să rămână în Moab pentru a-și găsi soți și pentru a se recăsători. Scurtând povestea, Rut decide să meargă împreună cu Naomi, iar Orpa decide să rămână în Moab. Ne putem imagina cum Rut și Naomi, această pereche neașteptată, intră pe porțile Betleemului, iar toți prietenii lui Naomi rămân șocați deoarece nu o mai văzuseră de atâția ani, iar înfățișarea ei se schimbase. În capitolul 1:20-21 Naomi spune: „Nu-mi mai ziceţi Naomi, ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea şi Cel Atotputernic m-a întristat?”

Numele „Naomi” în ebraică, înseamnă „plăcută”, iar numele „Mara” înseamnă „amărăciune”, deci Naomi și-a dat alt nume pentru a se potrivi cu modul în care se simțea în acele circumstanțe. Acest fapt ne aduce la primul adevăr despre care vreau să vorbesc, deoarece viața lui Naomi ia cu totul altă întorsătură de-a lungul unui singur capitol, iar acel adevăr este acesta: purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi depășește planurile pe care ni le-am făcut noi. Putem vedea acest lucru întâmplându-se în următoarele versete. Așadar, Naomi este pe marginea drumului, spunându-le oamenilor să nu o mai strige Naomi, ci Mara. Ea nu vede luminița de la capătul tunelului. Cu toți ne-am găsit în situații similare. S-a simțit atât de săracă încât a simțit nevoia de a-și schimba numele. În următorul capitol, vreau să ne uităm specific la modul în care Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Naomi. De fapt, Rut este prima dovadă a acelei purtări de grijă. Rut nu era nevoită să se întoarcă cu Naomi la Betleem.

Rut era o străină. Nu avea nicio șansă la găsirea unui șoț în Betleem și totuși s-a întors cu Naomi. Acel moment se întâmplă să fie chiar punctul culminant din viața lui Naomi, deoarece în timp ce Naomi stătea pe marginea drumului jelind, Rut îi spune că ea va pleca să muncească. Rut îi spune că se va duce să culeagă spicele rămase pe câmp. Culegerea spicelor rămase era ceva ce doar oamenii săraci aveau voie să facă în acele timpuri. Puteai merge pe câmp, în urma celor ce strângeau spicele, iar tu puteai păstra orice spic ei lăsaseră în spate. Era o muncă destul de grea, dar nu exista altă opțiune pentru Rut, așa că, decide să facă acest lucru.

A doua dovadă a purtării de grijă a lui Dumnezeu, este chiar câmpul pe care decide Rut să meargă. Putem vedea acest lucru în capitolul 2:3: „Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.” Elimelec a fost soțul lui Naomi, care murise. Pentru a putea înțelege semnificația acestui lucru, trebuie să știm care era rolul unui „răscumpărător al neamurilor”. Pe vremea aceea, răscumpărătorul rudelor era de fapt o rudă cu un membru al cărei familii era în probleme, iar treaba răscumpărătorului era să scape acea familie de problemele pe care le avea. Dacă acea familie avea datorii, răscumpărătorul le plătea datoriile, dacă cineva din familie ar fi fost ucis, el putea să răzbune acea moarte. De asemenea, el putea să cumpere înapoi proprietăți, iar Naomi avea nevoie de asta, deoarece, aduceți-vă aminte, că atunci când Naomi și familia ei au părăsit Betleemul probabil că și-au vândut toate pâmânturile. Când Naomi s-a întors, fiind femeie, nu a putut să cumpere înapoi acel pământ. Ea avea nevoie de un urmaș din neamul ei sau al soțului pentru a putea cumpăra acel pământ în locul ei.

Apoi, putem vedea cum Dumnezeu pune la cale această relație dintre Rut și Boaz. În capitolul 2:4-5 citim despre faptul că Boaz o observă pe Rut înainte să-i știe trecutul, înainte să știe cu cine este ea rudă. „Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: ‘A cui este tânăra aceasta?’” (Rut 2:5). Acel slujitor îi spune lui Boaz povestea lui Rut, că ea este din Moab și că a venit cu soacra ei în Betleem. Boaz îi observă integritatea lui Rut din faptele sale, iar din versetul 9 până la 16 putem vedea cum Boaz îi face bine lui Rut, ceea ce era de necrezut, deoarece Rut era din Moab, iar oamenii din Israel nu aveau voie să aibă de-a face cu oamenii din Moab. Cele două popoare au o istorie foarte complicată. Dacă ai fi fost din Israel, nu ți-ai fi dorit să fii văzut cu un moabit, dar Boaz a chemat-o pe Rut să mănânce la masa sa, îi dă mâncare suficientă încât Rut să-i ducă și lui Naomi și o invită să culeagă spicele rămase pe câmpul său pentru întreaga perioadă de secerat, pentru că vor avea grijă de ea acolo. Așadar, Boaz îi face bine lui Rut. Într-un final, Rut îl întreabă uimită: „Dar, de ce ești atât de bun cu mine? Sunt o străină. De ce îți pasă de mine?” Boaz îi răspunde în capitolul 2:12: „Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” Boaz își dă seama că această femeie a venit să caute adăpost la Dumnezeul căruia el îi slujește. El își dă seama de integritatea lui Rut.

În acea seara, când Rut ajunge acasă, Naomi o aștepta și văzând că are foarte multe spice de grâu, ea își dă seama că Rut nu ar fi putut strânge singură toate acele spice. Și o întreabă: „Rut, în fața cui ai căpătat trecere?”, iar Rut îi răspunde: „Ei bine, un bărbat pe nume Boaz mi-a oferit ajutor.” În momentul în care Naomi aude îi numele, face toate legăturile și își dă seama că Boaz este rudă apropiată cu șoțul ei, știe că el poate fi un răscumpărător. Apoi, pe parcursul versetelor din capitolul 1:21 până în capitolul 2:20 se produce o schimbare în Naomi. În capitolul 2:20 Naomi spune: „Binecuvântat să fie el de Domnul, Cel Care nu Şi-a părăsit îndurarea faţă de noi, cei vii, şi faţă de cei ce au murit! Bărbatul acesta este ruda noastră, i-a mai zis Naomi, dintre cei cu drept de răscumpărare asupra noastră.”

Oare Naomi și-a făcut acest plan dinainte? Oare a știut ea că dacă va decide să se întoarcă în Betleem Rut va merge cu ea? Sau că Rut va nimeri să culeagă spice chiar de pe câmpul bărbatului care era rudă cu Elimelec? Nu, Naomi nu avea nicio idee că aceste lucruri vor avea loc. Găsesc atâta nădejde în povestea aceasta, deoarece cred că atunci când noi trecem prin încercări sau printr-o întorsătură nedorită nu prea vedem o cale de ieșire. S-ar putea să ne facem chiar și un plan, iar lucrurile nu merg conform acelui plan. Prin urmare, devenim și mai dezamăgiți, dar ceea ce putem prelua din această poveste este faptul că purtarea de grijă din partea lui Dumnezeu depășește orice plan pe care ni l-am face noi. Asta nu înseamnă că Dumnezeu ne va face exact ce ne dorim noi – aș vrea să fie așa – sau că viața noastră va arăta așa cum ne-am fi dorit noi, dar noi putem crede că va fi mai mult decât ceea ce am plănuit noi, putem crede că El lucrează, chiar și atunci când nouă nu ni se pare.

Și așa, ajungem la al doilea adevăr și anume, faptul că voia lui Dumnezeu nu numai că depășește planurile noastre, dar și că această voie face parte din planul Său măreț, spre gloria Sa. Putem vedea acest lucru având loc pe parcurs ce povestea lui Rut, Naomi și Boaz se îndreaptă spre final. Mi-aș fi dorit să avem mai mult timp pentru a vorbi despre capitolul 3, deoarece are loc o schimbare importantă despre care nu avem timp să discutăm. Dar, practic, Rut vine la Boaz la sfârșitul secerișului și îi vorbește în același fel în care i-a vorbit el atunci când i-a spus că a venit să caute adăpost în Israel. Ea îl întreabă dacă este cu putință să găsească adăpost sub „aripa” sa. Practic, Rut îl cere în căsătorie pe Boaz, iar el acceptă, știim cu toții că a observat-o chiar din prima zi. Așadar, s-au căsătorit și au avut un fiu – ceea ce e foarte interesant, deoarece, vă aduceți aminte, Rut a fost căsătorită timp de 10 ani în Moab și totuși nu a avut niciun copil – au avut un fiu, al cărui nume a fost Obed. Într-un final, și prietenele lui Naomi au început să vorbească foarte diferit cu Naomi, iar în capitolul 4:14 este scris: „Femeile au zis lui Naomi: ‘Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!’” Numele lui este într-adevăr lăudat în Israel și putem vedea acest lucru la sfârșitul cărții Rut unde este scrisă o linie genealogică – există linii lungi genealogice în Vechiul Testament, dar aceasta este una scurtă – iar în capitolul 4:21-22 scrie: „Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;  Obed a fost tatăl lui Isai şi Isai a fost tatăl lui David”. Cine este din neamul lui David? Isus, nu-i așa? !

Deci, Dumnezeu a schimbat această poveste foarte tristă a acestor 2 văduve, și nu doar că a salvat-o pe Naomi, dar a folosit această poveste pentru a-L aduce pe Hristos în lume – Cel care a adus salvare tuturor! Eu cred că atunci când ne aflăm în vremuri de întorsături nedorite circumstanțele noastre nu sunt cum ne-am dori noi să fie, iar noi ne concentrăm atât de tare pe nevoile noastre încât uităm că există o poveste mai mare care are loc. Scopul ultim al lui Dumnezeu nu este ca viețile noastre să meargă conform planului și dorinței noastre, nu noi decidem dacă vom trăi o viață ușoară, frumoasă și împlinită. Scopul Său este ca toată gloria să fie a Lui pentru ca și alți oameni să-L recunoască și să se împace cu El, să fie capabili să-și petreacă eternitatea alături de El. Aceasta este imaginea de ansamblu pe care noi o putem uita de multe ori. Aceasta este perspectiva eternă care ne poate uneori deruta, exact cum a fost și în cazul lui Naomi. Ei bine, ați putea gândi că asta s-a întâmplat doar pentru Rut și Naomi, care au primit tot ce și-au dorit. Au primit pământul înapoi, Rut s-a căsătorit și a avut un fiu, dar poate că voi vă gândiți că în viața voastră încă nu s-a întâmplat nimic, că încă nu L-ați văzut pe Dumnezeu să vă poarte de grijă, dar eu vreau să vă contrazic și să vă spun că ați avut parte de această purtare de grijă.

Așadar, cel de-al treilea adevăr este faptul că voi deja ați primit marele ajutor din partea lui Dumnezeu în viața voastră. Vreau să ne întoarcem puțin înapoi. Care a fost motivul pentru care Naomi a dorit să se întoarcă din Moab în Betleem? Pentru că ea a auzit că în Betleem era destulă pâine, nu-i așa? Numele Betleem de fapt chiar înseamnă „casa pâinii”, Îl putem vedea pe Dumnezeu cum le oferă puțin câte puțin din acea pâine de-a lungul întregii povești, nu-i așa? Toate acestea formează o temă generală a cărții Rut. În același mod putem vedea și noi în viețile noastre. Dacă ne uităm în Ioan 6:26 putem vedea asemănarea dintre povestea lui Naomi și cea a vieții noastre. Am să vă spun puțin despre contextul din Ioan capitolul 6. Isus tocmai făcuse minunea înmulțirii peștelui și a pâinii, iar oamenii care au văzut acea minune au fost atât de uimiți încât L-au urmat până peste Marea Galileii, deoarece doreau să vadă și alte minuni. Isus le spune în versetul 26-27: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” Apoi în versetul 35 spune: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.”

Cartea lui Rut nu a fost scrisă din cauza lui Rut, nici din cauza lui Naomi, ci ea a fost scrisă pentru a ne atrage privirile spre Isus Hristos, care este Răscumpărătorul nostru, care este Pâinea Vieții. Dacă dorești să știi dacă Dumnezeu a fost bun cu tine în această vreme în care viața ta a luat o întorsătură nedorită sau în acea vreme în care circumstanțele tale nu sunt așa cum ți-ai dori tu, atunci, nu căuta mai departe de Romani 5:8 unde este scris: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Este datorită lui Isus. Nu datorită faptului că circumstanțele noastre s-au îmbunătățit, sau că sănătatea noastră s-a îmbunătățit, sau că lucrurile noastre materiale s-au înmulțit. Dumnezeu este bun cu noi datorită faptului că noi Îl cunoaștem pe Isus. Isus este cea mai mare asigurare din partea lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Prin urmare, dacă nu știi încotro s-o apuci în această întorsătură a vieții tale ți-aș recomanda exact același lucru pe care Rut și Naomi l-au făcut. Du-te acolo unde este „pâinea”. S-ar putea să ți se pară că vei găsi adăpost în circumstanțele tale, sau că vei găsi refugiu atunci când circumstanța în care te afli se va schimba sau atunci când vei face rost în sfârșit de lucrul pe care ți-l dorești atât de tare. Dar, cu toții știm cum decurg aceste lucruri. În secunda în care primesc lucrul pe care mi-l doresc, deja încep să vreau alt lucru. Nu vom fi niciodată satisfăcuți de aceste lucruri! Dar Dumnezeu ne spune că pâinea pe care ne-o oferă El este diferită, iar în Ioan 6:27 ne spune că aceasta „rămâne pentru viața veșnică”, sau în 6:35 „Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată”, sau în 6:56 „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.”

Eu nu sunt căsătorită. S-ar putea să nu mă căsătoresc niciodată. Sau poate că mă voi căsători până anul viitor. Indiferent de acest lucru, nu soțul sau copiii îmi vor face casa un loc sfânt, ci doar Hristos poate face acest lucru, iar eu deja Îl am pe El! Așadar, doresc să vă încurajez, prin orice încercare ați trece astăzi, să vă aduceți aminte despre ce am discutat și anume faptul că purtarea de grijă a lui Dumnezeu depășește planurile făcute de noi, această purtare de grijă face parte din planul Său măreț, spre gloria Sa și în final, orice s-ar întâmpla astăzi, sau orice s-a întâmplat ieri, sau orice s-ar întâmpla mâine, tu deja ai parte de purtarea de grijă a lui Dumnezeu în viața ta.

 

Dumnezeule, Îți mulțumim pentru că ni L-ai trimis pe Fiul Tău, care este Pâinea Vieții noastre, Îți mulțumim pentru voia Ta cea perfectă. Ajută-ne să plecăm de aici fiind perfect convinși că Tu ne porți de grijă, chiar dacă nu simțim asta sau nu putem vedea acest lucru. Dacă este voia Ta, fă ca circumstanțele din viețile noastre să se schimbe, dar mai important decât acest lucru, fă ca viețile noastre să-Ți aducă Ție toată gloria și slava! În Numele lui Isus m-am rugat. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 610
  • Export PDF: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni