Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

2 – Povestea din spatele vieții de zi cu zi
Autor: Max Lucado  |  Album: Căminul sfânt  |  Tematica: Viață
Resursa adaugata de Mada_O in 18/04/2018
    12345678910 0/10 X

Este o binecuvântare să mă pot afla în această biserică chiar în această zi. Aș dori să-i mulțumesc tatălui meu care m-a crescut în biserică și care m-a învățat să-L cunosc pe Isus – de fapt, acest Isus a și devenit Domnul vieții mele. Socrul meu – care cred că se află aici astăzi – era pastor pe acea vreme, iar el m-a învățat cum să comunic cu Isus și cum să-L iubesc din ce în ce mai mult. De asemenea, el a început să iubească armele și cuțitele atunci când eu am început să mă întâlnesc cu fiica lui, mereu erau la vedere când mergeam în vizită. Dar oricum, am reușit să depășim acea situație.

A fost o săptămână minunată. Iubesc weekend-ul dedicat taților. De multe ori este exact în același timp cu turneul U. S. Open, nu-i așa? Deci, în acest weekend are loc și U. S. Open, iar în ultima lună am avut ocazia să experimentez ceva foarte extraordinar. De fapt, a fost și ziua mea în săptămâna care a trecut, iar acesta este încă un motiv pentru care iubesc această săptămână. În ultima lună, cu ajutorul Domnului, am reușit să joc pe cele mai bune 4 terenuri de golf din întreaga lume. Am avut ocazia să joc pe Pine Valley și Royal County Down – acestea două se luptă în fiecare an pentru locul întâi în întreaga lume. Apoi, urmează terenul ST. Andrews și Augusta National. Prin urmare, am avut într-adevăr o lună specială, iar acestor lucruri li se alătură și ziua mea de naștere și weekend-ul taților făcând din această luna una cu adevărat specială. Am să vă arăt o poză la care vreau să vă uitați cu atenție. Acesta este terenul de golf Utopia ce se află la aproximativ o oră și jumătate depărtare de locul în care ne aflăm. Deși am jucat pe cele mai bune 4 terenuri din lume vreau să înțelegeți că schimbarea eternității a avut loc pe acest teren. Pe acest teren mic și uitat de lume din Texas, care este construit lângă un cimitir. Acesta este locul în care Dumnezeu a ales să-mi schimbe eternitatea, iar această biserică a avut de jucat partea ei în acest proces.

Când începi să te gândești la filme și la această viață vei realiza că fiecare dintre ele au o istorie a lor. Știu că toți aveți un trecut. Un trecut și un viitor. Eu o numesc istorie, deoarece atunci când vedeți un film apar tot felul de lucruri care încearcă să creeze o poveste liniară, dar de fapt există o poveste și în spatele motivului pentru care în acel film are loc acea poveste liniară. Acea poveste din spatele filmului este chiar foarte interesantă. De fapt, povestea din spatele vieții noastre este chiar mai bună decât orice ficțiune. Poveștile din trecutul vieții noastre sunt extraordinare. Povestea din spatele filmului pe care doresc să-l împărtășesc cu voi este de asemenea o poveste care cred că ne descrie trecutul tuturor.

Haideți să începem cu câteva versete mai întâi, apoi le vom pune pe toate cap la cap. Vom citi din Galateni 1:3-5: „Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos! El s-a dat pe Sine însuși ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru. A Lui să fie slava în vecii vecilor. Amin”. Apoi, din Apocalipsa 12:11: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor”. Mărturisirea oamenilor, mărturisirea pe care noi o avem fiind creștini, povestea vieții noastre – povestea în care Dumnezeu a venit și ne-a salvat din disperare, din insignifianță, din depresie, din necunoștință. Primul lucru pe care Dumnezeu îl face este să ne facă să credem, dar El nu se oprește acolo. Isus a spus că a venit să ne dea viață, și încă viață din abundență. Deci, după ce Domnul Atotputernic ne salvează, El ne permite să facem parte din procesul de salvare al altor oameni. Aceasta este povestea din spatele vieții noastre.

Uneori, noi nici nu ne dăm seama din momentele pe care le trăim că Dumnezeu face ceva cu viețile noastre. Uneori nu ne putem da seama că El este activ în viețile noastre, dar ca și credincioși, ca și urmași ai lui Hristos, Dumnezeu ne folosește viața ca lumină și sare pentru alții. Dacă ne-am uita la povestea din spatele vieții noastre am vedea că Dumnezeu schimbă viețiile altor oameni prin noi. Uneori, această poveste este chiar uimitoare, iar El folosește chiar și momente cărora noi nu le dăm deloc atenție pentru a schimba lumea. Uneori, poate fi cea mai extraordinară aventură din viața ta. Cred că Dumnezeu dorește ca noi să experimentăm aceste aventuri, cred că El dorește ca noi să realizăm cât de minunate sunt poveștile din spatele lucrurilor pe care noi le trăim zi de zi.

Am să încep cu povestea din spatele filmului despre care vorbeam, deoarece are mare legătura cu ziua dedicată taților pentru că sunt câțiva tați implicați în această poveste. Vreau să vă spun despre un e-mail pe care l-am primit după ce premierea filmului a avut loc. L-am primit la câteva luni după această premiere. Acest e-mail a fost scris de mama unui băiat, care era singurul părinte în casă. Acel e-mail a început cam așa: „Dragă doctor Cook, aseară am trecut prin niște momente foarte grele, nu mai aveam nicio speranță, nu mai doream să trăiesc. L-am pus pe băiețelul meu mai devreme la culcare, pentru ca el să doarmă atunci când eu îmi voi lua viața. Apoi, m-am pus pe canapea și am pornit tv-ul, schimbând nepăsătoare canalele. Așteptam să văd ceva. Nu am văzut nimic interesant pe canalele de știri așa că am trecut pe canalele cu filme. Pentru că nu am găsit niciun film care să mă atragă, am început să mă uit la lista cu numele actorilor și am dat de un actor numit Robert Duvall. Am apăsat pe numele lui și mi-a apărut cel mai nou film al său. Filmul era despre golf și despre acest teren numit Utopia. Niciunul dintre aceste lucruri nu mă interesau, dar el mă interesa, așa că am pornit filmul.” Și ce click a fost!

Haideți să lăsăm puțin această poveste la o parte, deoarece a existat o altă poveste care a început cu aproximativ 15 ani înainte, chiar aici, la biserica Oakhills. Într-o zi, eu și soția mea, am intrat în această biserică pentru a doua oară. Era în Vinerea mare, iar noi doi am stat undeva în spate. Permite-ți-mi să vă spun câteva lucruri despre viața mea de atunci. Locuiam și lucram în alt oraș pe vremea aceea, dar fusesem și cu un an înainte tot în Vinerea mare în această biserică. L-am auzit pe Max predicând și ne-au plăcut lucrurile minunate care aveau loc aici în Vinerea Mare. Deci, în acel an, nu știam dinainte că Michael W. Smith va fi aici. Eram în drum spre biserică în acea zi de vineri, iar soția mea a început să-mi spună o poveste. Eu și șoția mea ne rugam de aproximativ 8 luni pentru o îndrumare, deoarece eram pe care să ne mutăm din orașul în care locuiam în San Antonio. Eu simțeam că există un motiv anume pentru care ar trebui să mă aflu în San Antonio, dar fără un mesaj direct și clar din partea lui Dumnezeu nu mi-aș fi părăsit orașul în niciun caz, deoarece prietena fiicei mele, Lexie, care pe acea vreme avea 6-7 ani, locuia chiar în casa de lângă noi. Cele două era de neseparat, iar relația lor de prietenie era așa de minunată! De asemenea, fiica mea cea mica, Hannah, era și ea prietenă cu fiica vecinilor, deci cele 3 erau mereu împreună. Chiar și socrii mei locuiau la 3 case depărtare de noi! Deci, locul în care locuiam era ideal. Eu aș fi putut să fac naveta, deci nu m-aș fi mutat de acolo decât dacă Dumnezeu mi-ar spune clar și răspicat, deoarece nu voiam să distrug ceva atât de ideal. Pe de altă parte, locul meu de muncă nu era atât de important.

Deci, eu și soția mea ne rugam lui Dumnezeu: „Doamne, dacă chiar trebuie să ne mutăm, te rog să ne spui clar acest lucru, te rog să ne arăți.” Deci, conduceam pe I35 în acea vineri, iar soția mea începe să-mi povestească. Mi-a spus că a încercat să abordeze subiectul mutatului cu fiica noastră cea mare, iar aceste vorbe chiar ne-au întristat fetița. De ce am pune-o vreodată să-și părăsească prietena și bunicii? Dar soția mea i-a spus: „Ei bine, dacă Dumnezeu ne-ar spune clar că trebuie să ne mutăm, El s-ar îngriji ca tu să-ți faci prieteni noi acolo, El ți-ar pregăti acolo un loc special doar pentru tine.” Deci, soția mea îmi spune asta pe I35 în drum spre biserică, în timp ce copiii noștri dormeau pe bancheta din spate: „Deci, am inventat o poveste! Am început să-I spun o poveste despre două fetițe, Sarah și Morgan. Și am început să-i spun că într-o zi în timp ce vom fi la biserică va veni la ea o fetiță pe nume Sarah și îi va spune că, pur și simplu, adoră rochița ei! Și că îți dorește una exact la fel!” – deoarece toate fetițele își doresc rochițe identice la acea vârstă. Apoi, soția mea lasă în spate povestea despre Sarah și îi spune că o prietenă de a lui Sarah, pe nume Morgan, îi va spune că-i plac sandalele pe care le are Lexie în picioare și că își dorește o pereche exact la fel. Așa că, soția mea continua cu această poveste despre Sarah, Morgan și Lexie. Îi spune cum ar merge să se viziteze una pe alta, cum se vor juca și cum vor deveni cele mai bune prietene. Și tot așa, soția mea continuă să mărească povestea pe care i-a spus-o lui Lexie despre aceste două fetițe imaginare. La sfârșit, mi-a spus că această poveste chiar a ajutat-o pe Lexie, care a început să-și dea seama că acest mutat este un lucru posibil.

Dar noi încă așteptam din partea lui Dumnezeu un răspuns. Nu știam dacă acest mutat va avea loc sau nu, dar acea poveste a fost spusă. Deci, ajungem aici în acea Vineri Mare și ne uităm în jur pentru a vedea cine e invitatul din acel an. Deci, acest necunoscut, Michael W. Smith este aici. Când am auzit, ne-a părut rău că nu am putut veni mai devreme la biserică, dar când ai 3 fete în familie este mai greu să ajungi mai devreme. Deci, ajungem puțin mai târziu și ne așezăm mai în spate – slujba nu începuse încă. Eu și Lexie ne-am așezat unul lângă altul, iar Karren s-a dus să o plimbe puțin pe Hannah pe scări, deoarece a fost toată ziua în mașină și avea prea multă energie pentru o fetiță de vârsta ei. Deci, eu am rămas cu Lexie. În spatele nostru era un bărbat cam de vârsta mea care și el la rândul lui avea copii mici. Eram în aceași situație, deoarece amândoi aveam copii mici și arătam la fel de obosiți. Așa că, am intrat într-o discuție cu el și i-am spus: „Bună, numele meu este David. Tu faci parte din această biserică? Noi nu locuim în acest oraș, dar venim aici în fiecare an în Vinerea mare, deoarece iubim comunitatea acestei biserici și atmosfera care este de fiecare dată în Vinerea mare – așa că ne am decis să venim în fiecare an. „Aceasta este fiica mea, Lexie. Aceștia sunt copiii tăi?” El îmi răspunde că doar doi dintre ei sunt ai lui, iar cealaltă este prietena copiilor lui. „Aceasta este fiica mea Sarah, iar ea este prietena ei, Morgan.” El și-a prezentat și soția și cealaltă fiică, dar nu am mai putut auzi altceva după aceea. Nu putea să fie doar o coincidență, înțelegeți? ! Această întâmplare a fost ca și cum am fi programat-o dinainte. Această întâmplare a fost cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată! Nu puteam să-mi dau seama dacă chiar era adevărat sau nu. Apoi, acel bărbat s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă sunt în regulă, iar eu i-am răspuns afirmativ. Între timp, soția mea s-a întors, deoarece trebuia să înceapă slujba din acea zi, așa că l-am rugat pe Danny să-și introducă familia și soției mele, iar el le-a introdus pe fetițe, pe fiica lui Sarah și pe prietena acesteia, Morgan. Eu și soția mea ne uitam uimiți unul la altul și de abia ne abțineam să nu izbucnim în plâns. Danny, speriat, ne întreabă: „O, Doamne, am spus ceva inadecvat? !” Și, desigur, că soția lui l-a întrebat imediat ce anume ne-a spus de am reacționat în acest mod. Am început să le spun că a avut loc o minune și că nici nu-și pot imagina ce anume s-a întâmplat. Apoi, Danny mi-a spus: „În această seară vom lua cina cu niște prieteni pe care nu i-am mai văzut de un an de zile. Vi-ar plăcea să veniți împreună cu noi și să ne spuneți și nouă despre minunea care tocmai a avut loc?” Și desigur că ne-am dus. Toate cele 6 cupluri din jurul acelei mese au auzit povestea, iar Sarah și Morgan au avut ocazia să audă aceste lucruri și să realizeze că au făcut parte dintr-o minune. Bărbatul care a fost acolo împreună cu soția lui dețineau o companie ipotecară, iar David Charman – care cred că se află aici astăzi – ne-a ajutat să ne mutăm în noua casă, iar într-o lună de zile eram deja mutați.

Dumnezeu ne-a transmis un mesaj spunându-ne că este ceva special în acest loc. A fost mai mult decât un simplu sentiment, mai mult decât un simplu loc de muncă. Era ceva mai mult, iar El a dorit să fie parte din acel ceva. Deci, ne-am mutat în acest oraș, nu foarte departe de această biserică. Am început să ne plimbăm prin împrejurimi, gândindu-ne la amintirile din ultimul an, iar eu am început să-mi deschid inima în legătură cu dorința pe care Dumnezeu mi-a sădit-o în legătură cu salvarea și mântuirea altor oameni. Personal, nu cred că există foarte mulți oameni care-și dau seama că în spatele vieții lor există o poveste mai importantă decât primirea salariului din nou și din nou. Majoritatea oamenilor nu realizează că au o chemare mai mare decât atât, nu realizează că sunt speciali și că pot fi de un mare ajutor pentru alții. Așa că, am dat naștere acestei organizații. Din întâmplare, ideea despre această organizație am preluat-o chiar din Utopia, de la acest teren de golf. Într-o zi, din moment ce ne mutasem aici și eram mai aproape de Utopia, eram la cafeneaua terenului de golf și mă uitam la un panou unde erau tot felul de hârtii agățate. Chiar în mijlocul acelui panou era o foaie îndoită în două pe care era scris un plan de marketing realizat de un bărbat. Acel plan se numea: „Gama de conducere a Utopiei, amplasată chiar lângă cimitir, la doar o milă spre sud depărtare de oraș. Vino și exersează-ți mișcările de golf!” Acela era planul lui de marketing pentru gama de conducere a acestui teren de golf.

Ei bine, merg acolo de ceva timp, iar acea gamă de conducere aparține socrilor mei de foarte mult timp, deci mergem destul de des. Acum că stăm și mai aproape, îmi doresc să mergem și mai des. Nu există alt teren de golf decât la 60 de mile depărtare de aici, așa că fără Utopia aș fi uitat și cum se joacă golf. Cu toții știți că îmi place să joc golf, așa că am continuat să merg acolo. Cimitirul de lângă este frumos amenajat, cu copaci bătrâni, există morminte care datează din 1800, iar întreg cimitirul este înconjurat de un gard de piatră. Așa că, chiar ai putea să simți viața în loc de moarte în acel loc. Este un loc frumos! Dar la aproape 10 pași de cimitir sunt 3 bucăți mari de gazon artificial, în jurul cărora cresc grămezi de buruieni. Lângă, este așezat un automat cu o tăbliță verde pe care scrie prețul gazonului: „O bucată mare costă 5 dolari, iar una mică costă 3 dolari. Pune-ți banii în gaura automatului”, îți pui banii acolo, iar în următoarea secundă nici nu-i mai poți vedea. Apoi, cu ajutorul unei cutii îți poți lua bucata de gazon. Nu există niciun fel de marcaj acolo. Aproape că arată ca jucăriile unor copii.

Deci, am ajuns în acest loc și am dat în minge, iar ea nu s-a dus în partea potrivită și desigur că am început să dau vina pe minge. Am mai lovit o minge, iar povestea s-a repetat în același fel. Apoi, m-am dus pe alt traseu, ceea ce în golf se numește dependență. Este în regulă. Este în regulă să găsești acea modificare de traseu. Nu numai în sporturile vieții, ci și în centrul vieții. L-am auzit pe Dumnezeu vorbindu-mi în acel loc: „Scrie o carte, scrie o carte”. Eu nu scrisesem nicio carte până în momentul respectiv, dar am început acolo. Și am scris o carte pe care se părea că nimeni nu o dorea, dar am încărcat-o gratuit pe internet, pentru ca ea să circule prin toată țara, pe la oamenii cu care am mai colaborat. Unul dintre bărbații la care a ajuns cartea, pe nume Matthew, era un director. Matthew m-a sunat și mi-a spus că își dorește ca această carte să fie cartea după care să realizeze primul său film. Deci, avem un teren sărăcăcios de golf, un om care nu a mai scris în viața lui o carte, o carte pe care nimeni nu și-a dorit-o, un director care nu a mai făcut niciun film – nu e clar că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu? ! Așa că eu și soția mea ne-am întâlnit cu Matthew și ne-am rugat și am simțit cum Duhul Sfânt ne călăuzește înspre realizarea acestui film.

Deci, într-o zi mă aflam la gama de conducere al terenului de golf și discutam despre acest film, iar la un moment dat, un bărbat își parchează mașina și se îndreaptă către noi. Se introduce – îl cheama Wane – sunându-ne că acel teren îi aparține. Curios fiind, l-am întrebat: „Ei bine, Wane, ce te-a determinat să construiești acest teren de golf în mijlocul pustiei? !” Răspunsul său a fost: „Fiule, eu sunt un fermier de capre, dar afacerea mea a dat faliment. Așa că, a trebuit să fac ceva cu pământul pe care-l dețineam. Și așa am construit un loc de exersare și un teren de golf.” În Texas, când vezi un teren foarte prost îl numești loc de exersare, dar în acest caz, chiar exista un loc de exersat. Din păcate, era un loc de exersare foarte prost amenajat. Nu îndeplinea condițiile unui loc de exersare potrivit. Este exact opusul campionatului US OPEN, care a avut loc în acest week-end. Trebuie să înțelegeți. Complet diferit! Totuși, Dumnezeu a ales acel loc. Povestea din spate a fost scrisă deja. Deci, am început să reabilitez acel loc și să-l transformăm într-un loc în care oamenii se pot retrage pentru a se regăsi. Oameni din întreaga țară veneau la Utopia în căutarea a ceva mai mult. Utopia era un teren de golf, dar eu știam că acolo se vor întâlni cu Isus, deoarece doar despre El aveam de gând să vorbesc. Oameni au tot continuat să vină, iar într-o zi în timpul unei întâlnirii, directorul a spus că este nevoie ca el să aducă câțiva producători pentru a-și da seama de câți oameni va fi nevoie pentru a realiza acest film. Directorul avea câțiva prieteni la Hollywood, așa că i-a adus pe toți la Utopia pentru a-l ajuta să-și dea seama de lucrurile necesare pentru a face acest film.

Așa că, i-am propus să-i aducă într-un weekend în care urma să avem o sesiune de mentorare. În prima seară în care au fost în Utopia, după cină, toți producătorii și directorii erau la un loc, dar oamenii mei erau în cealaltă parte a sălii. Îi apreciez pe acești oameni, care și-au lăsat scaunele de regizori de la Hollywood și au decis să vină până în Utopia. Ei chiar și-au dorit să înțeleagă adevăratul mesaj al cărții. I-am lăsat să se introducă și să ne spună motivul pentru care se aflau acolo.

Primul om care s-a ridicat a fost Ricky, din Kansas. Ricky a respirat adânc și și-a îndreptat privirea către producători – dintre toți oamenii din încăpere, Ricky privește direct la producători – și începe să le spună: „Oameni buni, eu iubesc golful. Mi-am crescut băiatul învățându-l să joace golf. Mereu mergeam la golf împreună. Acela era momentul de tată-fiu dintre noi. Acesta a fost modul în care noi ne bucuram de timpul petrecut împreună. Ne plăcea atât de mult! Dar acum 13 ani fiul meu a decis să se sinucidă. Nu am mai călcat pe un teren de golf de 13 ani, dar mâine mă voi juca golf, deoarece Dumnezeu mi-a vindecat acea rană adâncă. Dumnezeu mi-a spus că pot folosi această parte din viața mea pentru a le vorbi oamenilor, pentru a le sluji spre binele altora, în special, să le povestesc tinerilor și am să fac acest lucru.” Apoi, Ricky s-a așezat la locul său, iar următorul bărbat își pune mâna pe brațul lui Ricky și îl consolează, spunându-i că are o poveste incredibilă.

În momentul următor, privește către producători și începe să le spună: „Eu am avut o afacere proprie, dar chiar nu-mi plăcea ceea ce făceam. Eu cu un prieten foarte bun jucam mereu golf alături de băieții noștri. Într-o zi, fiul prietenului meu s-a sinucis. Am demisionat imediat, deoarece știam că am altceva de făcut. Știam că trebuie să mă ocup și să fiu mai prezent în viața tinerilor, așa că am început să fiu antrenor de golf pentru tineret. Sunt un instructor de golf acum și tot ce îmi doresc să fac este să-i învăț pe acești copii. Ei cred că iau lecții de golf, dar eu îmi doresc să le împărtășesc Evanghelia, să-i fac să experimenteze roadele Duhului. Îmi doresc ca tinerii să știe că mai există speranță, vreau ca ei să știe ce fac eu de fapt și că acesta este adevăratul motiv pentru care mă aflu aici.” Într-un final, a ajuns și rândul producătorilor să se introducă. Unul dintre ei, s-a ridicat în picioare și a privit către alt producător spunând: „Wow, Matt. Trebuie să facem acest film. Într-adevăr, trebuie să realizăm acest film pentru oamenii aceștia, pentru oameni precum Ricky. Matt, nu vreau să fiu aici doar pentru a te ajuta cu calculele bugetului, ci chiar îmi doresc să fiu producătorul acestui film.”

Acum, să vă spun povestea incredibilă din spatele acestui om. El tocmai terminase de produs un film ce a câștigat un premiu Oscar. Filmul se numește „Prețios” și este un film în care se relatează povestea unei tinere care a fost abuzată in interiorul orașului. A fost un film aspru, întunecat, dificl. Acest producător a început să ne povestească cât de greu i-a fost să producă acel film și cât de dificil a fost să vadă acele scene în fiecare zi. „În fiecare zi mă rugam ca Dumnezeu să-mi dea să produc un film prin care să mă pot reabilita, așa că, iată-mă, eu sunt producătorul pe care-l căutați”, spunea el. Datorită faptului că unul dintre filmele produse de el câștigase un Oscar, echipa din jurul său era o echipă foarte bine pregătită, așa că i-a dat scenariul directorului de recrutări care lucrase cu cei mai buni actori din întreaga lume. După ce a citit scenariul a spus că actorul perfect pentru acest film este Robert Duvall, apoi s-a dus și i-a înmânat scenariul chiar lui Robert. Ei bine, eu, David Cook nu aș fi putut face acest lucru. Nici Matt nu ar fi putut realiza acest lucru, dar ea a putut. Și desigur că Robert Duvall a acceptat acest rol, devenind actorul principal al filmului. Robert Duvall nu poate avea copii, nu a putut niciodată să fie părinte. Vorbea foarte des despre acest aspect, deoarece simțea nevoia.

Deci, haideți să ne întoarcem la povestea de început, despre acea femeie care mi-a trimis un e-mail. Își pusese copilul mai devreme la culcare, pentru ca fiul ei să nu fie prezent în momentul în care ea urma să se sinucidă. Schimbase indiferentă canalele de la televizor până dăduse de acest film cu Robert Duvall. Trebuie să întreb asta: „Unde se afla tatăl ei în momentele acelea? Unde se afla tatăl fiului ei?” În momentul în care a pornit filmul, Robert Duvall a devenit tatăl ei, deoarece Dumnezeu Tatăl a lucrat prin mijlocul tuturor lucrurilor și situațiilor despre care vi-am povestit – prin Daniel, care doar și-a introdus copiii – fiind un moment chiar mi-a schimbat perspectiva – apoi, prin Wane, a cărui afacere a falimentat și asta l-a determinat să construiască alta și în final, prin Ricky și prin fiul său, și prin celălalt bărbat, prin producător și prin Robert Duvall.

Totuși, unde se afla tatăl acelei tinere mame? ! Dumnezeu era implicat în povestea din spatele tuturor acestor lucruri. Această femeie și-a încheiat e-mail-ul în felul următor: „Îmi doresc să știți că am vizionat acest film și apoi L-am rugat pe Isus să ia controlul vieții mele. Fiul meu s-a trezit a doua zi dimineața cu o îmbrățișare din partea mea, a mamei lui.” Dacă ea ar fi singura persoană pentru care toate aceste lucruri au trebuit să aibă loc, Dumnezeu ar fi lucrat exact în același mod. Dumnezeu tot ar fi urmărit-o, El tot i-ar fi vorbit prin intermediul unui grup de oameni slabi care se ocupau cu lucruri mici, care au reușit să intre în contact cu un actor foarte cunoscut. În momentul în care acea femeie se uita la film, Robert nu mai era un actor foarte cunoscut ce câștigașe un premiu Oscar, ci rolul pe care el l-a jucat a însemnat mult mai mult pentru ea. I-a schimbat viața.

Deci, oameni buni, vouă vă spun: urmați-L pe Isus! Permiteți-I să vă salveze dacă nu a făcut-o deja. Dacă ați fost deja salvați, nu vă opriți acolo, ci înțelegeți că mâna Sa este cea care lucrează la povestea din spatele vieții voastre și că El vă va duce în locuri în care nici nu vă puteți imagina, înțelegeți că, cuvintele și acțiunile noastre pot schimba viețiile altor oameni. Din când în când, când priviți în urmă, El vă va permite să înțelegeți o frântură din modul în care El a lucrat. Iubesc să scriu aceste mici frânturi și vă încurajez să faceți și voi la fel, pentru a putea vedea mai clar modul în care lucrează mâna lui Dumnezeu în viețile voastre. Uneori, veți fi tatăl unor oameni care nu au tați. Acesta este modul în care Dumnezeu lucrează. Vă încurajez să priviți la viețile voastre și să-L rugați pe Dumnezeu să vă arate clar. El ne-a spus să-L chemăm, că El va răspunde și ne va spune lucruri de necrezut, pe care ochiul nu le poate vedea. Uitați-vă mereu la povestea din spatele lucrurilor normale. Exact în modul pe care vi l-am prezentat astăzi. Acesta este doar un caz. Despre treisprezece de mii de oameni, prin lucrarea pe care Isus a făcut-o prin Robert Duvall, există câte o poveste extraordinară. În viețile lor, cât și în ale voastre. Și în viețiile noastre, în fiecare zi! Amin.

 

Tată ceresc, Îți mulțumesc pentru această poveste din spatele filmului, pe care Tu ai creat-o, începând chiar în această biserică cu mulți ani în urmă, Îți mulțumesc pentru că ai făcut ca tinerii fără tați să descopere un Tată în Tine, Îți mulțumesc și pentru că Te-ai folosit de acest film pentru a ieși în ajutorul acelei mame tinere. Tu ești un Tată așa de bun! Tu ne folosești, Tu folosești oamenii în viețiile acelor oameni care chiar au nevoie de ajutor. Îți mulțumesc pentru acest lucru! În Numele puternic al lui Isus m-am rugat. Amin.

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 267
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni