Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

04 – Zilele celui rău sunt numărate
Autor: Max Lucado  |  Album: Speranță de nezdruncinat  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de Mada_O in 26/02/2018
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

În fiecare săptămână numărăm din nou promisiunile lui Dumnezeu. Deci în fiecare săptămână am început cu o declaraţie de credinţă. Dacă aţi fost cu noi ştiţi cum se procedează. Trebuie să vă ridicaţi. Trebuie să vă umpleţi plămânii cu aer şi inimile cu speranţă şi să spuneţi aceste cuvinte ca şi cum le credeţi din tot sufletul. Ne clădim vieţile pe promisiunile lui Dumnezeu, deoarece cuvântul Lui este irevocabil și speranţa noastră este de nezdruncinat. Nu ne bazăm pe problemele vieţii, sau pe durerea din această viaţă, noi ne bazăm pe promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe.

 

Tată, venim la Tine căutând un cuvânt de la Tine. Ca un Tată iubitor ce eşti, Te rugăm să ne arăţi ceea ce trebie să spunem astăzi, ceea ce trebuie să auzim. Tată, fie ca vorbele mele şi gândurile noastre să fie pe placul Tău, Doamne, Îndrumătorul, Tăria şi Izbăvitorul nostru. Toţi cei de acord spun “amin”.

 

Noi toţi le avem. Spuneţi-le cum doriţi: răutăţi, iritări, mânii. Aceste lucruri care probabil nu îl deranjează pe cel de lângă voi, dar pentru voi înseamnă pregătirea de a pleca la război. Toţi avem slăbiciuni, doar că există şi oameni mai mult decât fericiţi să profite de ele. Unii sunt puţin mai predispuşi provocărilor, dar alţii sapă destul de adânc pentru a fi deranjaţi. Treceţi prin lista de ştiri, porniţi televizorul şi nu va trece mult până când cineva vă va face să daţi din cap dezaprobator sau să ridicaţi pumnul. Cineva va spune ceva. Unii îngenunchează, alţii se ridică, unii îngenunchează şi apoi se ridică. Mai devreme sau mai târziu cineva va spune ceva care să vă provoace. Așa cum filozoful Tailor Swift spune: „Dragă, avem sânge rău... ” Și încă cum... Dar dacă v-aş spune... Dacă v-aş spune că bătălia noastră, lupta noastră, nu este deloc împotriva cărnii şi a sângelui? Dacă v-aş spune că exista forţe spirituale nevăzute care plantează sămânţa dezbinării peste tot unde merg? Dacă v-aş spune că au un conducător care a fost odată un înger minunat care a căzut din cer pătruns de dorinţa de a fi Dumnezeu Însuşi? Acum rătăceşte pe pământ. Are multe nume, dar unul s-ar putea să vă pară familiar: diavolul.

Vi se pare puţin nebunesc? Puţin superstiţios? Cred că există câteva extreme pe care noi le putem regăsi cu privire la diavol, la supranatural. Pe de-o parte se află negarea existenţei lui Dumnezeu. Şi să nu crezi măcar, să negi existenţa diavolului, să negi că el există. Ştiaţi că Barna a făcut nişte cercetări? S-ar putea ca acest lucru să vă surprindă sau s-ar putea să nu. Au făcut cercetări şi patru din 10 creştini au spus că sunt convinşi că diavolul nu este o fiinţă vie, ci este simbolul răului. 19% au declarat că sunt, într-o anumită măsură, de acord cu această afirmaţie. Numai 35% dintre creştinii întrebaţi au spus că ei cred că Satan este o fiinţă vie şi alţi 8% nu erau siguri ce cred. Cu aceste două direcţii în minte, negarea existenţei Diavolului şi, pe de altă parte, ceea ce C. S. Louis mai numeşte şi un interes nesănătos pentru diavol, pentru forţele demonice. El continuă să vorbească despre faptul că ambele variante îi fac pe plac duşmanului.

Poate sunteţi mai familiarizaţi cu varianta de la Hollywood despre rău şi supranatural, aşa că vreau să ne oprim puţin şi să vedem ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu despre acest subiect. Dacă aveţi Bibliile, şi sper să le aveţi, deschideţi la Efeseni capitolul 6. Efeseni este o epistolă scrisă undeva în jurul anului 60-61 d. Hr. de un om care se găsea în închisoare şi se numea Pavel. Dacă aţi căuta sfaturi practice pentru viaţa creştină, acesta este exact lucrul despre care scrie el, mai ales în a doua parte a acestei cărţi. Pentru această viaţă, pentru a trăi această viaţă demnă de chemarea pe carea au primit-o. Dacă binevoiţi, să ne ridicăm împreună pentru citirea capitolului 6, începând cu versetul 10: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Vă puteţi aşeza.

Aţi putea avea putere? Aveţi ceva în viaţa voastră cu care vă confruntaţi şi ştiţi că nu puteţi să înfruntaţi acest lucru singuri, aveţi nevoie de ceva mai mult? Pe măsură ce spune aceste cuvinte, Pavel se afla în închisoare. Într-o închisoare romană. Cel mai probabil aşteaptă verdictul de vinovăţie. Nu mă pot abţine să mi-l imaginez pe Pavel. În timp ce scrie, îl păzeşte un soldat roman chiar în faţa celulei sau temniţei sau ce era, îmbrăcat în ținuta romană, cu armură. Şi totuşi, Pavel este cel care scrie, „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui”. El spune: „Lupta noastră nu este împotriva geneticii greşite, a ştiinţei greşite, a educaţiei precare, mediului de lucru corupt, a guvernului corupt... ” Da, aceste lucruri joacă un rol, dar Pavel ne reaminteşte că lupta în care ne regăsim este una dusă pe plan spiritual. Şi astfel Pavel vrea să se asigure că noi cunoaştem aceste lucruri şi dacă el are dreptate, şi eu cred că are, atunci Diavolului nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să îi negăm sau să nu ne gândim la existenţa lui.

Dacă doriţi să completaţi spaţiile goale, iat-o pe prima din notiţele voastre. Dacă luaţi notiţe, aş vrea să vă încurajez să vă pregătiţi pentru cel care pândește. 1 Petru capitolul 5, versetul 8 spune: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” Duşmanul vostru, diavolul dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Acum, de ce dă leul târcoale? Pentru că atacatorul depinde de slăbiciunea prăzii. Leul se bazează, subliniez, leul se bazează pe timpul în care rămâne nedescoperit sau nebăgat în seamă. Aici apostolul Petru ne reaminteşte, vine şi spune că trebuie să vegheaţi pentru că aveţi un duşman real, pentru că dacă nu faceţi asta nu îi recunoaşteţi răcnetul. Iată cum merg aceste lucruri. Data viitoare când auziţi vocea aceea care vă spune că persoana din faţa voastră – sunteţi în mijlocul unei dispute – vocea aceea vă spune că persoana din faţa voastră e problema, vreau să vă apropiaţi şi să ascultaţi cu atenţie. Data viitoare când auziţi vocea aceea care spune că nu ai suferi dacă ai avea credinţă adevărată. Acea voce care spune că lui Dumnezeu nu Îi poate păsa de tine şi de durerile tale. Apropiaţi-vă şi ascultaţi cu atenţie. Acea voce care spune că succesul tău e al tău. Acea voce care spune că nu poţi fi mai mult decât ai fost vreodată. Acea voce care spune, care vă ispiteşte să spuneţi, să vedeţi sau să auziţi pe cineva ca pe altceva decât unul creat după chipul lui Dumnezeu. Trebuie să ascultaţi cu atenţie. Şi dacă faceţi acest lucru, veţi recunoaşte răgetul. Daţi la o parte vălul. Îl veţi vedea pe urzitor. El dezbină, aruncă săgeţi, dă naştere la ranchiună şi va fi bucuros să vă asigure una pe care să o păstraţi foarte mult timp. În spatele certurilor, în spatele despărţirilor, în spatele relaţiilor rupte, în spatele minciunilor, a minciunilor, se află duşmanul vostru. Isus l-a numit tatăl minciunilor. El este un urzitor. Şi veţi vedea asta de fiecare dată.

Ştiţi cine este Stăpânul acestor lucruri? Este Însuşi Isus. O dată Isus le vorbea celor din mulţime. Şi a început să le vorbească despre moartea Lui iminentă. Ei bine, acele planuri nu se potriveau cu cele ale oamenilor care Îl urmau. Unul anume era chiar Petru. Lui Petru nu îi plăcea ceea ce auzea. Aşa că Îl mustră pe Isus. Şi ştiţi răspunsul lui Isus. Răspunsul lui Isus a fost: „Înapoia Mea, Satană!” Isus ştia cine era duşmanul Său. Şi nu era Petru. Acum, data viitoare când sunteţi într-o dispută, nu spun că ar trebui să ziceţi, „Înapoia Mea, Satană!”, cel puţin nu cu voce tare, dar dacă o faceţi, nu priviţi persoana aceea drept în ochi, asta e doar ciudat. Dar Isus era Stăpânul acestor lucruri. El ştia cine era adevăratul său inamic. Şi apropo, de ce iau diavolul în serios? Pentru ca Isus a făcut-o. Pregătiţi-vă pentru prădător.

Dar acesta nu este singurul lucru pe care trebuie să îl facem. Vedeţi, trebuie să ne îmbrăcăm şi să stăm drepţi. Spuneţi cu mine: să ne îmbrăcăm şi să stăm drepţi. Aşa cum se spune în Efeseni capitolul 6:1: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” Ştiţi că el face planuri împotriva voastră? El face planuri împotriva voastră, el face planuri împotriva familiei voastre. Vine să vă vadă jucând. El şi minionii lui stau în ascunzătoarea lor şi vă cercetează. Ştiu ce puncte tari aveţi, ştiu ce puncte slabe aveţi, ştiu ce vulnerabilităţi aveţi, ştiu totul. Aşadar, şi noi trebuie să avem o strategie. El vă cunoaşte slăbiciunile. Şi ştie ce vă provoacă. Ştie cum să procedeze.

Dar Pavel ne reaminteşte. Putem fi protejaţi. Pavel ne reaminteşte că aceasta este o luptă spirituală în care avem nevoie de armură spirituală. Cât de protejat eşti? Ei bine, să aruncăm o privire la lista pe care Pavel ne-a lăsat-o la Efeseni 6: (1) „având mijlocul încins cu adevărul”. Chiar Isus a spus: „Adevărul vă va face liberi.” Legătura care ţine totul laolaltă. Cum poate fi cel mai bine combătută o minciună? Cu adevărul. Acesta este motivul pentru care numărăm promisiunile lui Dumnezeu. Iar şi iar, în toată Scriptura. Pentru că sunt demne de încredere. Pentru că sunt adevărate.

Pavel continuă spunând, (2) „îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii”. Aceasta nu este neprihănirea noastră. Aceasta este neprihănirea dată nouă de însăşi Isus Hristos. „Dumnezeu L-a făcut pe Cel fără de păcat să aibă păcat pentru ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu.” Acea platoşă acoperă şi protejează organele vitale, corpul, atunci când duşmanul atacă din faţă. Purtaţi voi acea platoşă a neprihănirii?

Apoi Pavel vorbeşte despre Evanghelia Păcii, (3) „picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii”. Cu ce să fie încălţate? Cu râvnă. Cu râvnă Evangheliei păcii. Ca să putem duce această Evanghelie acolo unde trebuie să ajungă, în locurile unde duşmanul nu vrea să meargă.  

(4) Scutul credinţei. De ce avem nevoie de scutul credinţei? Să stingem flăcările săgeţilor care vin către noi. De la cine? De la cel rău.

(5) Coiful mântuirii. Acest coif pentru a ne apăra mintea, pentru a ne apăra gândurile, pentru a nu exista nicio îndoială, absolut niciuna, că nu există nimic care să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.  

(6) Sabia Duhului. Pavel ne explică şi acest lucru. Este Cuvântul lui Dumnezeu.

Vreau să vă întreb ceva. Cât de protejaţi sunteţi? Să vă întreb altfel. Părinţi, bunici, dacă copiii voştri, nepoţii voştri, ar putea purta armura pe care voi alegeţi să o folosiţi... Cât de protejaţi ar fi? Căci aşa stă treaba. Aceste lucruri sunt preluate mai mult decât sunt învăţate. Dacă ei nu ne văd prezentând, purtând această armură, e puţin probabil să îşi bată capul cu ea. Cât de protejaţi sunteţi? Ni s-a dat tot ceea ce avem nevoie în această luptă. Pavel spune că ni s-a dat tot ceea ce ne trebuie, iar Isus însăşi ne reaminteşte în 1 Ioan 4:4: „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Aşa că, pregătiţi-vă! Staţi drepţi! Pregătiţi-vă pentru ca să puteţi sta drepţi! Luaţi arme spirituale la o luptă spirituală! Am vorbit despre armele spirituale pe care le aveţi. Platoşa protectoare, dar ştiţi că aveţi şi arme de atac. Însăşi Isus le-a folosit, este maestru al acestora. El foloseşte aceste arme foarte bine. , , Apostolul Pavel ne spune să îmbrăcăm platoşa, dar apoi în versetul 18 continuă astfel: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”

Săptămâna trecută am avut ocazia, într-o dimineaţă devreme, poate aţi auzit de evenimentul "See You At the Pole". Am avut ocazia să merg la şcoala primară cu fiica mea Annie care chiar astăzi împlineşte 10 ani. Pot spune că are 10 ani. Ea spune asta de un an, dar astăzi chiar are această vârstă. Am mers la ea la şcoală. Era devreme. Era întuneric. Ploua. Nu ne puteam aduna la stâlp (pole). Aşa că a trebuit să ne adunăm în alt loc, dar ea şi toţi colegii... Oh, ar fi trebuit să îi auziţi, se rugau. Ar fi trebuit să îi auziţi ridicând această armă spirituală, rugăciunea. S-au rugat pentru prietenii lor. S-au rugat pentru şcoala lor, au recitat pasajele preferate din Scriptură. Vedeţi, ei au înţeles un lucru. Au înţeles că trebuia să aducă arme spirituale deoarece şcoala lor este un câmp de luptă spiritual. Cât de bine facem noi acest lucru?

Ştiţi, o altă armă spirituală pe care aţi folosit-o astăzi atât de bine. Aceasta este arma închinării. Vedeţi, când Îl aşezaţi pe Dumnezeu pe tron – ceea ce, apropo, este un lucru pe care Satan nu l-a putut face – vă împotriviţi diavolului. Iar el trebuie să fugă. Când Îl aşezaţi pe Dumnezeu pe tron, el trebuie să îşi întoarcă spatele şi să plece. Aceasta este o armă pe care Isus a folosit-o de atâtea ori. Îl aşează pe Tatăl pe tron.

Şi mai există o armă. Aşadar, rugăciunea, închinarea, apoi Cuvântul. Isus însuşi a folosit Cuvântul. Vă amintiţi când era încercat şi ispitit? Dus în pustietate şi înfruntat de diavol în persoană. Destul de interesant. Diavolul Îl ispiteşte pe Isus cu Scriptura. Dar Isus răspunde focului cu foc. Ce spune El? Este scris. Isus foloseşte această armă puternică a Scripturii. Iată ideea principală: fiecare armă spirituală disponibilă lui Isus atunci vă este disponibilă vouă acum.

Nu cu mult timp în urmă, cred cu câţiva ani în urmă... Unul dintre lucrurile care îmi lipsesc de când locuim aici în Texas-ul de Sud este că nu prea mai apuc să urmăresc echipa din Arkansas jucând live. Mă întorceam, cu câţiva ani în urmă, cu ocazia Crăciunului. Înainte să îmi dau seama, au câştigat un joc în Bowl şi acel joc se apropia şi nu îmi venea să cred. Urma să văd un joc. Am profitat de ocazie, am accesat internetul şi am cumpărat bilete foarte repede. Foarte ieftin. Am luat bilete pentru mine, fratele meu, nepotul meu. Ziua a venit, am condus la Memphis, am ajuns la Liberty Bowl şi am realizat de ce luasem biletele ieftin. Am ieşit de pe culoar într-o mare violet. Asta nu ar fi fost o problemă mare, doar că la şcoala noastră culoarea este roşul. Nu urma să fie bine. Nu urma să fie distractiv. Douăzeci de mii de oameni pe stadion şi noi urma să fim printre cei 10.0 violeţi. Dacă treceai cu avionul, ai fi văzu patru puncte roşii în mijloc. Şi devine mai rău. Prima repriză nu a mers bine. Ai noştri nu făceau nimic bine, ai lor nu făceau nimic greşit. Aveau nişte dansuri de înscrieri sincronizate. Toţi fanii ştiau ce să facă. Şi erau multe eseuri. Băteau palma şi se asigurau că vedem şi noi asta, doar în caz că noi nu ne-am fi uitat la acelaşi meci. Era rău. Dar iată ceva legat de un meci de fotbal. Sunt două reprize. Şi dacă în prima repriză echipa noastră nu făcea nimic bine, în a doua nu greşea nimic. Au început să înscrie şi să îşi revină. Şi în ultimele minute, înainte de scurgerea timpului, echipa noastră a înscris ultimul eseu, am câştigat şi era cea mai mare revenire pe care o văzusem în fotbal live, chiar acolo pe stadion. Nu îmi venea să cred. Dar vă pot spune un lucru. Partea noastră de stadion devenise foarte tăcută. Duse erau aclamările eseurilor, bătutul palmii, zăceau uimiţi în tăcere.

Nu ştiu în ce moment ne găsim acum. Nu ştiu cât timp ne-a rămas în această versiune a cerului şi pământului. Dar ştiu că timpul trece şi zilele lui Satan sunt numărate. Ceasul bate şi într-una din zilele acestea Satan şi toţi minionii lui vor fi aruncaţi în acel lac în flăcări, în abis. O dată pentru totdeauna vor fi aduşi la tăcere. Dar până atunci, până atunci, să ne pregătim. Şi să privim în sus, căci nu la un moment dat, ci acum, dacă privim în sus, vedem gloria lui Dumnezeu. Chiar acum. E sigur. Vreau să ne încurajăm cu această promisiune. Încă o dată. Vreau să spunem împreună cu voce tare: Dumnezeul care aduce pace îl va învinge în curând pe Satan şi vă va da putere asupra lui. Şi apoi promisiunea mea, haideţi să o spunem împreună: îl voi recunoaşte pe Satan, dar Îl voi venera pe Dumnezeu.

Apocalipsa 12:2 spune că Diavolul este mânios. Şi de ce? Pentru că ştie că zilele lui sunt puţine. Aşadar, credincioşi, să ne pregătim pentru prădător. Să ne îmbrăcăm şi să stăm drepţi. Şi să luăm arme spirituale într-o bătălie spirituală. Şi apropo, dacă simţiţi că diavolul a câştigat multin ultima vreme, faceţi-vă curaj, continuaţi lupta, căci Isus e de partea voastră şi el ştie despre cum să îţi revii. Amin.

 

Tată, Îţi mulţumim că eşti cu noi, Îţi mulţumim pentru acest Cuvânt care este pământ pentru picioarele noastre, lumină pe cărarea noastră, Tată, fie ca propovăduirea Cuvântului Tău să Îţi fi adus glorie şi să ne fi dat îndrumare, să ne fi dat putere. Tată, suntem recunoscători pentru armura spirituală, pentru armele spirituale pe care ni le-ai dat. Suntem recunoscători pentru toate promisiunile pe care ni le-ai dat, care s-au împlinit prin Isus Hristos şi Duhul Sfânt. În Numele lui Isus ne rugăm. Şi toată lumea spune „amin”.  



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 439
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni