Fericirile - Îmbrăcați în Hristos - Partea 1
Autor: Paul Washer  |  Album: Fericirile - Îmbrăcați în Hristos  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 28/04/2016
    12345678910 0/10 X

    Să deschidem Bibliile noastre la cartea Galateni, capitolul 3, versetul 27. "Toți care ați fost botezați în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți suntem una în Hristos Isus." Să ne rugăm.

    Tată, vin în fața Ta în numele Fiului Tău. Și știu că separat de El nu aș putea avea parte de Tine. Și ca întotdeauna, Tată, mă cunoști,știi cine sunt eu și știi ce sunt eu. Și că am nevoie de har peste har și milă peste milă. Mă rog ca în această zi, Doamne, să ne arăți că ești înțelept, să ne arăți că ești puternic. Și să-l folosești în această zi pe cel mai slab dintre noi. Doamne, am încredere în Tine, căci ai fost un permanent ajutor pentru mine și că ai făcut-o pentru gloria Ta și pentru că Tu ești Iubire. Tată, voi predica astăzi un mesaj pe care eu însumi întâmpin greutăți în a-l trăi. Doamne, nu mă lăsa să fiu fățarnic, făcând ca oamenii să creadă că sunt ceea ce nu sunt. Știu că nu există vreun așa-zis om mare al lui Dumnezeu, ci doar om slab, cu lipsă de credință, al unui Dumnezeu mare și milostiv. Dar dacă, o, Doamne, mi-ai da prin puterea Duhului Tău Sfânt ca viața mea să fie schimbată prin acest mesaj și să mă schimb și mai mult după chipul lui Hristos prin acest mesaj, Doamne, aș fi foarte recunoscător pentru aceasta. Ajută-ne pe noi toți, Doamne. În numele lui Isus. Amin.

    "Toți care ați fost botezați în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos." Pavel vorbește în epistola către Galateni, carte în care biserica este supusă atacului iudeizatorilor, legaliștilor. Să nu înțelegeți greșit: este nevoie de Lege, de reguli, de înțelepciune și de Scriptură. Avem Legea lui Hristos, avem poruncile lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri sunt adevărate. Dar vă mai spun ceva: este atât de ușor să pui punctul pe i. Dar este cu totul altceva să fii îmbrăcat cu mireasma, cu viața lui Isus Hristos.De obicei, când nu este putere de la Dumnezeu, noi apelăm la reguli și spunem că, deoarece facem asta sau nu facem aia, suntem spirituali. Drag prieten, semnul spiritualității este mireasma lui Hristos din viețile noastre și mireasma lui Hristos în orice aspect al personalității noastre. Am petrecut ani în șir de viață predicând Evanghelia în toată lumea. Am știut ce este succesul, cum ar zice lumea. Dar vreau să înțelegeți că predicarea, și slujirea, și lucrurile mari nu sunt semnul succesului. Este mireasma lui Hristos din viața ta, este dragostea pe care o ai față de poporul lui Dumnezeu. Este iubirea. Odată predicam, și în urma mișcării puterii lui Dumnezeu într-un anumit loc, o domniță s-a apropiat de mine și a zis, "Cu siguranță sunteți un om al lui Dumnezeu" Am răspuns, "Dacă m-ați fi văzut vreodată împreună cu soția mea..." Ea răspunde, "Cum?" Am spus, "Cum puteți vedea că sunt un om al lui Dumnezeu, ascultându-mă o singură dată predicând?" Trebuie să privești, trebuie să vezi, trebuie să te uiți. Orice prost poate predica, dar să fii asemeni lui Isus Hristos... Aceasta este problema vieții mele. Am ajuns la faza în care slujirea are o importanță foarte, foarte mică pentru mine. Vreau să știți că slujirea contează pentru mine foarte, foarte puțin, deoarece, dacă mă uit în oglindă cu toate meritele de onoare atârnând pe umeri și medaliile din jurul gâtului, dar uitându-mă în oglindă, dacă nu-L văd pe Isus Hristos - și trebuie să vă mărturisesc că de multe ori uitându-mă în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, nu-L văd pe Isus Hristos în Paul Washer - atunci ce mai conteză toată slujirea? Ce rost are toată gălăgia și bătaia în tobe? Întrebarea pentru mine este următoarea, "Sunt oare transformat în imaginea lui Hristos?" Și nu doar pe terenul bisericii. Știu cum se îmbracă masca. Cu soția mea și cu copiii mei, cu soția ta și cu copiii tăi, cu soțul și cu copiii tăi, cu cei din jurul tău, cu cei apropiați ție, iată contextul. În acest context se poate stabili dacă ești tu îmbrăcat cu Isus Hristos. Aceasta este provocarea. Dumnezeu poate birui lumea, Dumnezeu poate face tot felul de lucruri. Dumnezeu nu are nevoie de mine, însă El îmi poruncește să fiu ca Fiul Său și asta este tot. Și, drag prieten, aceasta este suficient. Aceasta este suficient.

    Dar ce înseamnă să fii îmbrăcat cu Isus Hristos? Să ne întoarcem la textul nostru de bază, vreau să deschidem la Matei, capitolul 5. Uitați-vă la versetul 13, "Voi sunteți sarea pământului", vreau să acord atenție deosebită, pentru o clipă, unui lucru. "Voi sunteți" este o afirmație. El nu spune despre creștin că trebuie să devină, El nu spune nici măcar că creștinul trebuie să se poarte ca și când. El zice, "voi sunteți". Aceasta trebuie să înțelegem noi astăzi. În filozofie este un cuvânt foarte important care provine din grecescul "antos". Este antologia, studierea ființei. Astăzi punem prea mult accent pe ceea ce facem și nu pe ce suntem. Ce suntem? Ce sunt eu? Cine sunt eu? Sunt eu ca și Hristos? Sunt așa? În viața mea și chiar în fața voastră astăzi, eu par mult mai spiritual decât sunt în realitate. Nu contează ce fac. Contează cine sunt. A fi. În adâncul, în măduva persoanei mele. El zice, "Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară, și călcată în piciore de oameni." Acest text mă înspăimântă. Chiar mă sperie. Cu toții cumoaștem doctrina perseverenței sfinților. Dar, totodată, noi nu putem nega că în întreaga Scriptură suntem avertizați să fim precauți. Suntem avertizați să veghem. Când se predică în baza acestui text, de obicei totul se reduce la "a face ceva". Noi suntem sarea pământului și în calitate de sare a pământului noi trebuie să ieșim din recipient, trebuie să fim acea influență în lume. Trebuie să facem toate aceste lucruri. Vreau să vă arăt că nu aceasta este interpretarea contextuală a pasajului. Când, pur și simplu, scoți un verset și îl utilizezi ca un clișeu, i se pierde sensul. Vreau să ne uităm ce zice El, "Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra?" Deci idea la care El se referă este următoarea. Eu nu sunt chimist. Nu aveam note foarte bune la chimie, la universitatea din Texas. Dar sunt anumite proprietăți, elemente, dacă doriți, ale sării. Dacă scoateți acele elemente, le puteți înlocui cu unele și mai bune. Atunci putem obține ceva poate mai bun, însă nu mai este vorba de sare. Sarea are anumite caracteristici, și dacă scoți acele caracteristici, nu mai este sare. Deci, ce ne spune El? Sunt anumite caracteristici pentru a fi creștin. Ele nu pot fi înlocuite. Ele sunt elementele principale și necesare pentru a fi creștin și aceste lucruri nu pot fi înlocuite, fără a lipsi de sens numele de creștin. Acum ne întrebăm care sunt aceste elemente necesare pentru creștin, pentru a fi un creștin. Nu pentru a face lucruri creștinești, vorbim de elementele necesare pentru a fi creștin. Nu vorbim despre felul în care intrăm în viața creștină. Intrăm în viața creștină prin credința în Isus Hristos. Însă odată ajunși acolo, de fapt ce contează cu adevărat? Se pare că în fiecare săptmână apar noi învățături referitor la ceea ce este creștinismul cu adevărat. Dar ce este el cu adevărat? Din perspectiva lui Isus, El ne explică că sunt anumite caracteristici care-l fac pe un creștin să fie creștin. Și dacă aceste caracteristici sunt luate, o, prietene, cum zic englezii, poți avea un lucru grozav, dar nu ai creștinism. Deci care sunt ele? Trebuie oare să umblăm prin toată Scriptura căutând să selectăm anumite versete? Nu, încă o dată o spun: contextul. Ce înseamnă să fii creștin? Ce dorește Dumnezeu de la tine?

    "Ferice de cei săraci în duh, ferice de cei ce plâng, ferice de cei blânzi, ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, ferice de cei milostivi, ferice de cei cu inima curată, ferice de cei împăciuitori, ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii." Tocmai am descris haina, materialul, mireasma lui Isus Hristos. Sunt atât de obosit să tot "fac", sunt atât de obosit să reduc viața mea de creștin doar la "cum realizez" și la "ce fac". Isus Hristos vine la mine, jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară și îmi spune, "Nu contează ce ce faci, pentru că eu pot ridica pietre care să facă ceea ce faci tu, și ele o vor face mai bine ca tine. Dar, Paul", spune El, "Eu am pus pecetea pe tine, credința și speranța pentru ca tu să ajungi să te asemeni cu Mine. Ca să fii ca Mine." Iată ce dorește El. Îndrăznesc să afirm azi că toate problemele, dacă nu toate, atunci majoritatea problemelor din viața ta, vin din ceea ce tu nu ești, din caracterul tău, din cine ești tu ca persoană. Certurile din căsniciile noastre vin din manifestările trupești. Ele vin de la nereflectarea lui Isus Hristos. Problemele dintre frați, problemele de viață, problemele distrugerii conștiinței noastre, totul vine din faptul că nu punem accentul acolo unde acesta trebuie să fie pus, și anume pe asemănarea noastră cu Isus. Fiecare dorește să facă ceva, pe când noi trebuie să dorim să fim ceva anume.

    Vreau să vă uitați la ceva ce este foarte important, în versetele 1 și 2. "Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte și după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. El a început să vorbească și să-i învețe." Este ceva foarte important aici, ceva extrem de important. Ați fost vreodată în Ierusalim? Acolo nu sunt prea mulți munți. Dacă nu ne-am afla în Colorado acum, această biserică nu s-ar numi Vârful Înalt. Aici nu prea sunteți la o înălțime mare. În Ierusalim nu sunt prea mulți munți. Totuși Matei, inspirat de Duhul Sfânt, utilizează cuvântul "munte" - "Hristos s-a suit pe munte." Și de ce o face? Vă voi spune eu de ce o face. Matei a scris pentru poporul evreu și Matei spune poporului evreu, "Ascultați, Cel despre care s-a proorocit, Profetul, Acela mai mare ca Moise a venit. El s-a suit pe munte, El a început să vorbească și Dumnezeu zice, "Acesta este Fiul Meu, ascultați ce spune El". Ce face Matei pentru noi, el ne spune, "Cel ce este mai mare decât Moise a venit cu o Lege mai mare decât Legea lui Moise". El nu va coborî ștacheta. El o va ridica. El o va ridica și mai sus. Însă El nu o va face înt-un mod legalist, prin împlinirea regulilor. Dacă ne uităm la învățăturile lui Isus, El a ridicat ștacheta astfel: El s-a limitat la un singur lucru. Este un pastor bătrân, nu este chiar bătrân, care, dacă ar asculta acest mesaj, s-ar supăra pe mine. Dar este un pastor care mi-a fost mentor timp de mulți ani. Cunosc oameni din întreaga lume care au titluri de Doctor în Filozofie, și toate celelalte. Acest om păstorește o biserică de 80 de membri. Dumnezeu lucrează prin viața lui într-un mod nemaipomenit. Totdeauna el îmi zice aceasta, "Paul, în Noul Legământ, iubirea nu este "ceva", ea este "acel ceva". Totul ce ne este ordonat de Hristos se reduce la această lege regală de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-ți iubi aproapele și de a fi asemeni imaginii lui Hristos nu undeva pe munte, unde este ușor, ci în tovărășia unor oameni care nu sunt ușor de iubit. Acest "mai măreț ca Moise", acest Căpitan al oștirilor lui Dumnezeu, stă acum în fața noastră, Cărturarul Cărturarilor, Învățătorul. Dați-mi voie să vă zic ceva. Isus spune asta foarte clar. Niciodată nu a existat un învățător adevărat, cu excepția unuia singur care este Hristos. Niciodată nu a existat un profet adevărat. Toți sunt prototipuri ale Celui Mai Măreț decât ei toți - Hristos. Pe acest pământ niciodată nu a existat un rege adevărat cu excepția lui Hristos. Ascultați-L! Reconoașteți-I vocea și ascultați-L! El vă vorbește prin Cuvântul Său. Dar acest rege va veni la tine cu cuvinte complet diferite decât cele pe care ți le-ai imaginat vreodată. Cuvinte care la prima vedere par a fi mai ușor de îndeplinit decât Legea lui Moise. Și pe măsură ce crești, începi să înțelegi că sunt cel mai greu de împlinit din tot ce ai auzit vreodată. Mă costă mai scump decât Legea lui Moise ar putea costa vreodată. Vă voi da un scurt exemplu. Legea lui Moise spune "zeciuiala", Legea lui Hristos spune că dacă fratele tău este în nevoie, vinde tot ce ai și dă-i lui. Legea lui Moise zice să-I dai Domnului o zi, Isus spune să-I dai fiece clipă din viața ta. Fiecare bătaie a inimii tale care nu este făcută spre slava lui Dumnezeu, este o stare de negare. Vezi cum s-au ridicat standardele? Dăm la o parte toate principiile elementare ale Legii. De ce? Deoarece nu este nevoie de umbră când a venit Lumina. Când stelele și soarele au apărut, și Hristos este ambele, aducând lumină și ziua și noaptea. Acum regula este aceasta: iubiți-vă unii pe alții cum Hristos v-a iubit, murind pe cruce. Iată de ce atât de mulți oameni preferă să se întoarcă la ținerea Legii.

    Acum haideți să ne uităm la aceste caracteristici. Nu vom avea timp să le parcurgem pe toate, dar poate vom reuși cu câteva. "Ferice" - am studiat acest cuvânt, îmi aduc aminte despre el, cu 150 ani în urmă, când eram la seminar, am avut de-a face cu acest cuvânt de-a lungul întregii predici de pe munte în limba greacă. Studiind acest cuvânt cu oamenii de știință și experții în greacă, nimeni, de fapt, nu a putut formula sensul exact al acestuia. Eu însă am o explicație, nu este foarte potrivită, nu este foarte elocventă, însă termenul "ferice" pare să însemne "Fața lui Dumnezeu privind la calea mea cu mulțumire". Este destul. De ce credem că fericirea trebuie să înseamne tot soiul de lucruri. Nu este Dumnezeu destul? Un drag prieten de-al meu predica în România și vorbea despre ceruri. Eu ședeam acolo și am plâns la toată predictă. Ședeam și, Dumnezeule, era minunat! Deoarece totul ținea de gloria lui Hristos. Doar despre asta se vorbea: gloria lui Isus Hristos, prezența lui Isus Hristos, viața lui Isus Hristos. Când el a terminat predica, un bărbat a ridicat mâna și a zis, "Este minunat, dar ce altceva mai primim?" Mă uitam la acel predicator în etate, cu inima frântă. El nu a priceput nimic. Nu a priceput nimic. Fericirea este Dumnezeu privind în jos spre tine. Micuțul meu fecior, Ian, are 3 ani. El nu le face pe toate corect. Însă dacă el face ceva cum trebuie, sunt sigur, el va ridica privirea spre mine zicând, "Ai văzut, tată? Uită-te atent, pentru că probabil că nu se va mai întâmpla." Fericirea - favoare divină, favoare divină. Acesta este Fiul Meu. Sunt mulțumit. Mașini mari, case frumoase, învățăturile despre prosperitate devin neînsemnate în comparație cu faptul că Dumnezeu te privește cu fața plină de lumină. Puteți să va uitați la aceasta ca și cum ați aduna toate binecuvântările, toate lucrurile bune ale lui Dumnezeu, care vin de la Tatăl Luminii, și le-ați pune într-o geantă. Iată ce înseamnă aceasta. Cât de multe binecuvântări pierdem tu și eu, nu din cauza că nu am făcut 10 lucruri spre o viață de creștin de success, nu deoarece nu am stat în cămăruța noastră. Le pierdem deoarece nu am crescut în caracter, nu am crescut în gradul de asemănare cu Isus Hristos.

    "Ferice de cei săraci în duh." Săraci. Nu ne place acest cuvânt. Trăim într-un imperiu roman. Ne lăudăm cu oțelul, medaliile, puterea. Nu negociați cu mine! Mândrie, bogăție, faimă, reputație, statut. Unii dintre voi poate ați gustat din acestea. Nu au un gust prea bun. Sărac, smerit, frânt, slujitor, modest, cineva pe lângă care ai trece cu ușurință. Sărac în duh. Ce înseamnă aceasta? Dați-mi voie să citesc un pasaj. Acesta este, cum zice mezinul meu, "cel mai favoritisim" verset din întreaga Biblie. Cred că îmi amintsc unde este. "Așa vorbește Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți?" El zice, "Eu nu am nevoie de nimic de la tine". Unii dintre voi s-ar putea să se supere pe mine, lucru care mă face foarte, foarte fericit. "Și care este locul pe care Mi-l puteți da voi ca locuință, toate aceste lucruri, doar mâna Mea le-a făcut, și toate și-au căpătat astfel ființa - zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi întoarce privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu." Vă dați seama, dacă totul ar fi altfel, nu aș mai avea speranță. Nu știu cum este cu voi, dar pentru mine nu ar fi speranță. Dacă El ar zice, "Îmi voi întoarce privirile spre acela care duce o viață de rugăciune exemplară și cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu ca-n palmă". Dacă El ar zice așa ceva, eu nu aș avea unde să merg. Dacă El ar zice că cel care este îndrăzneț și curajos, care poate sta fără frică în fața dușmanilor, iarăși, nu aș avea unde să merg. Dacă ar zice că omul de mare credință, capabil să creadă în lucruri mari, ar trebui să merg în altă parte. Însă El nu spune aceasta. El spune "acela care suferă și are duhul mâhnit și care se teme de Cuvântul Meu". Și de ce este el așa? Deoarece el știe că nu este așa. El știe că el nu este într-atât de spiritual pe cât ar trebui să fie. El știe că el nu are dreptate. El se uită la Cuvântul lui Dumnezeu și spune "neajunsurile mele, slăbiciunile mele, toate cele din mine". Și totuși credința îl face să nu cadă în disperare, deoarece el se uită la fața lui Hristos. Un student de-al meu de la seminar mi-a scris cu ceva timp în urmă. Îl cunosc, știu că are inima curată, este imatur, ca toți tinerii, dar Dumnezeu lucrează în viața lui. El spune, "Frate Paul, eu sunt atât de nelegiuit, necurat și atât de neștiutor de lucrurile lui Dumnezeu." Și eu, având darul de milă, îi răspund, "Tinere, ești mai neștiutor, și mai necurat decât te consideri acum."El mi-a scris înapoi, "Mulțumesc, cred că așa-i." L-am sunat și i-am zis, "Ascultă, m-am uitat la viața ta și mult din modul tău de viață mă convinge că eu, ca bătrân profet, m-am cam stins." Am zis, "Tinere, posibil ești mai spiritual decât mine, sau așa ceva. Însă, zic eu, eu sunt mai fericit decât tine". El a zis, "Nu înțeleg". Acum ascultați-mă. Aceasta ar putea aduce câtorva dintre voi libertate. V-ați trezit vreo dată dimineața, v-ați rugat, ați simțit prezența lui Dumnezeu, ați studiat Cuvântul, și se părea că Dumnezeu vă vorbește. Apoi ați mers și ați mărturisit tutoror, și ați fost ascultători. Ați facut totul corect în acea zi. Am în vedere că ați fost în formă maximă în acea zi, v-ați iubit soția, nu ați lovit pisica. Mergeți cu Dumnezeu și sunteți plin de bucurie spre sfârșitul zilei. În următoarea zi vă sculați, ați adormit, nu trebuia să priviți emisiunea din seara trecută, trebuia să stați în Cuvânt, nu ați mărturisit când ați avut ocazia, și simțiți o mare tristețe. Știți ce este aceasta? Idolatrie. Ați devenit sursa propriei bucurii. Bucuria voastră vine de la voi și de la lucrarea voastră neîntreruptă. Bucuria mea vine de la lucrare terminată a lui Isus Hristos.Vreau să fiu ascultător, vreau să mărturisesc, vreau să o iubesc pe soția mea, și simt cum Duhul Sfânt mă mustră când nu fac aceste lucruri, dar problema este că sărăcia în duh este un lucru minunat. Cum obișnuiam cândva să le spun tinerilor predicatori, "pentru a predica aveți nevoie de puterea lui Dumnezeu în viața voastră". Acum le spun, "pentru a lega șireturile aveți nevoie de puterea lui Dumnezeu în viața voastră". Nu poți respira. Uneori sunt invitat la conferințele de plănuire a creșterii bisericii, deși nu foarte des. Acolo se vorbește despre tot felul de lucruri mari pe care ei urmează să le facă. Atunci eu mă ridic și spun: Dați-mi voie să vă întreb ceva. De unde vine orice suflare? De la Dumnezeu. Și orce bătaie a inimii voastre de unde vine? De la Dumnezeu. Oh, atunci voi, toți pastorii, predicatorii, evangheliștii, misionarii cu tot felul de planuri grandioase, spuneți-mi ceva. Nu puteți nici măcar să respirați, inima voastră nici nu ar putea bate, dacă nu va fi puterea lui Dumnezeu în viața voastră. Fără incomensurabila măsură de har din viața mea, nu aș fi aici în fața voastră, astăzi, nimic altceva decât o demonstrație aprinsă a egoismului trupesc. Doar atât aș fi. Citeam din Galateni în această dimineață și am fost mustrat, citind din Galateni. Acolo se vorbea despre certuri și despre dispute și lucruri ca acestea. Și am înțeles că uneori fac acest lucru cu soția mea. Și mi-a fost arătat că nu este o problemă cu faptul că nu ne înțelegem. De fapt, problema este că sunt în trup. Sunt în trup. Și nu mizez pe puterea lui Dumnezeu și nu fac acest lucru pentru că nu sunt sărac în duh. Cineva ar spune, "Eu sunt sărac în duh". Cât de mult te rogi? Cât de multă frică ai? Cât de mult te bazezi pe înțelepciunea lui Dumnezeu descoperită în Cuvântul Său? Sărăcia în duh. Nu este aceasta minunat? Biserică, ascultă-mă! Nu este oare minunat că nu trebuie ca tu să fii ceva mare? De fapt, trebuie să fii ceva mic, ceva zdrobit și smerit, să ocupi locul din urmă, să speli picioarele, să fii timid și să ai frică de orice sarcină care îți este pusă în față, încât să te așeze în genunchi, să înțelegi când te trezești dimineața, că nu te poți mișca nici la stânga nici la dreapta, măcar un centimetru, deoarece fără puterea lui Dumnezeu în viața ta cu siguranță vei cădea. Iată ce înseamnă pasajul din rugaciune, "și nu ne duce pe noi în ispită". Este o recunoaștere a slăbiciunii și o recunoaștere a unei enorme nevoi de har, de har.

    "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor." O, ce loc! Ce loc! Știți, în tinerețea mea, nu prea predic despre aceasta, dar oamenii predică mult despre cununi. Știți voi ce fel de cununi. Îți vei primi cununa, cununa de evanghelist, cununa cutare și cutare. Însă eu nu aș dori să umblu întreaga eternitate cu o cunună de 150 kg pe cap. Vă aduceți aminte când Isus a spus că primul va fi ultimul și ultimul va fi primul. Când primul este ultimul și ultimul este primul, de fapt, nu mai există primul sau ultimul. Se formează un cerc.  Sunt un predicator itinerant al Bibliei. Asta este tot ce sunt. Nici numele vostru nu-l va cunoaște nimeni. Nu sunteți mari, nu sunteți Charles Spurgeon, nu sunteți George Whitfield, nu sunteți un mare teolog, nu ați transversat Amazonul înot pentru a predica Evanghelia. Tu ești, pur și simplu, tu. Deci, ce înseamnă această Împărăție a Cerurilor? Este acesta un loc de care trebuie să-ți fie frică deoare acolo există o ierarhie? Mai grozavi și mai tari decât tine? Cunoașteți că există o mulțime de locuri unde noi nu putem merge. Realizați asta. Îmi aduc aminte că nu am fost bun la sport, nu am fost niciodată inclus în echipă. Mă simțeau rău din cauza asta, însă mereu sunt locuri unde nu pot merge, fie că din cauza lipsei reputației, sau a banilor. Sunt tot felul de locuri unde nu am acces, exista în această lume o listă în care eu pot ocupa doar locul al 5-lea, al 6-lea sau al 7-lea, sau ultimul loc sau cam așa. Și mulți oameni cred că tot așa se va întâmpla și în ceruri. "Când voi fi în cer nici măcar nu-l voi vedea pe George Whitfield, sau pe Charles Spurgeon, sau pe altcineva ca ei, căci ei vor fi atât de aproape de  tron, iar eu voi avea o loc mizer pe vreun munte." Chiar credeți că cerurile sunt atât de demonice? Împărăția Cerurilor îmi aduce atâta bucurie deoarece este locul unde cel sărac în duh, în sfârșit își găsește odihnă într-o acceptare totală. Dați-mi voie să vă zic ceva, dacă ești creștin, în sfârșit ai intrat pe o ușă, unde nu mai este nicio listă de ierarhizare, unde nu trebuie să fii ceva, și nu trebuie să ochești și să lovești puncte, sau orice altceva, deoarece toți se află acolo doar datorită lui Isus Hristos. Acesta este un loc minunat, minunat, minunat de ocupat! Am avut un pastor, un prieten de-al meu, care mai este și învățător, un minunat învățător al Scripturii. El s-a uitat la grupa noastră de tineri studenți și a întrebat, "Câți dintre voi ați fost chemați să prediați? Ridicați mâna." Apoi a zis, "În primul rând, nu sunt proroc, nici fiu de proroc, dar pot să spun despre chemarea voastră de a sluji în misiune, că ceva este foarte greșit cu fiecare dintre voi". Nici nu se putea de exprimat mai clar în privința mea. Oameni zdrobiți. Când vă începeți viața de creștin, vă gândiți, "Băiete, am de facut asta, am de făcut aialaltă". Într-adevăr sunt lucruri pe care trebuie să le facem. Atunci îți vine idea că Împărăția Cerurilor nu diferă prea mult de împărățiile din această lume. Și în majoritatea nu mai ai acces. Dragă prietene, nu este așa. Tânărul care s-a botezat azi, aici, are același statut și glorie ca și cel mai mare misionar care a existat vreodată pe fața pământului. Îmi place aceasta. Poate celor care stau pe primele locuri nu le va plăcea aceasta, dar dacă sunteți în ultimile rânduri, vă place idea foarte mult. Eliberarea din aceste lanțuri groaznice pe care lume le pune asupra noastră și care nu au loc în creștinismul adevărat. Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor. Uimitor! Zici, "nu mai am răbdare să aștept!" Atunci nu mai aștepta, deoarece El vorbește despre acum. "Cu nerăbdare aștept să ajung acolo." Deja ești acolo! Însă faptul că ești deja acolo nu înseamnă că nu sunt încercări, nu sunt boli, nu sunt probleme financiare, și altele ca ele. Faptul că deja ești acolo înseamnă aceasta, aceasta este viața veșnică: Îl cunoști acum, și El te cunoaște pe tine și aceasta este destul. Este suficient.

    "Ferice de cei ce plâng." În generația noastră doritoare de respect de sine, ne temem atât de mult de acest cuvânt, "a plânge"? Atâta teamă! Dragă prietene, Dumnezeu dorește să fim în totalitate sfinți, însă noi nu vom atinge desăvârșirea prin acceptarea în caracterul nostru a unui autorespect fals. Vom fi formați complet doar privind la Fața Lui, uitând de noi înșine și privind la El. Dar ce înseamnă "a plânge"? "Ferice de cei ce plâng." Să zicem că am statuia acestui om. Piatră, statuie din piatră. Pot să mă apropii de această statuie și să ating partea cea mai fină a mâinii omenești și să o pișc cu toată puterea mea. Ce se va întâmpla ? Absolut nimic. De ce? Este neînsuflețită. Este o piatră. Nu are în ea deloc viață. Dacă acum, însă, îl apuc pe acel om de mână, acel om în trup, și îl voi pișca cu toata puterea mea, sunt sigur că vom obține o reacție fantastică a fratelui nostru. De ce? Trăiește. Plânsul poate fi cea mai mare dovadă a adevăratei convertiri. Mai simplu spus, înseamnă sensibilitate la păcat. În primul rând, la propriul tău păcat. În al doilea rând, la păcatul acestei lumi păcătoase și căzute din jurul tău. Am predicat recent în Tennessy, unii oameni s-au supărat pe mine într-un fel. Am predicat în mai multe locuri doar o singură dată. Este vorba de un grup de doamne lideri care s-au apropiat de mine și au zis, "Frate Paul, noi avem o întrebare spirituală, suntem în dezbateri, avem păreri împărțite nu știm cum se uită Dumnezeu la aceasta, și dorim să auzim de la dumneavoastră." Am zis, "Voi face tot ce pot. Care este întrebarea?" Mă așteptam la o întrebare teologică dificilă, care probabil ar lua ore de studiu. Ele au spus, "Noi nu știm dacă este voia lui Dumnezeu sau nu să le ducem pe fiicele noastre la concertulul lui Britney Spears." M-am uitat la ele și am spus, "Toate v-ați rătăcit, v-ați rătăcit și veți merge în iad." Vă rog să înțelegeți, am spus aceasta într-un mod mai delicat. De fapt, le-am spus, "Nu aveți sensibilitate, sensibilitate la păcat". Unul din semnele creștinismului adevărat, potrivit cu 1 Ioan capitolul 1, nu este că cel credincios nu mai are păcat, dar că cel credincios recunoaște păcatul. Să vă dau un exemplu. Erau timpuri aici, când păstorul a predicat, sunt sigur, pentru că este omul lui Dumnezeu, pastorul a predicat și Duhul Sfânt a mișcat viețile oamenilor, și a început să le vorbească despre păcat, nu-i așa? S-a întâmplat! Nu este oare minunat? Dacă sunt pastori aici, ei vor spune că este adevărat. Nu este oare minunat că, atunci când un pastor predică mesajul și Dumnezeu începe să facă lucrarea Sa de Domn Suveran în legătură cu păcatul din viața adunării, mereu cei cu inimile curate, cei mai dedicați și cei mai neprihăniți oameni din biserică, ies în față plângând, zdrobiți de păcat. Și este întotdeauna așa, că cei mai necurați, răutăcioși membri din biserică stau în spate, reci ca piatra. De ce este așa? Vedem diferența dintre a fi membru în biserică și convertire. Cel mai de seamă lucru la creștin este că el va fi sensibil la păcat. Câteodata credincioșii se răcesc și avem nevoie de mustrare și de lucruri asemănătoare, însă, în final vom avea acea sensibilitate la păcat. Și Dumnezeu, care a început lucrarea în noi, o va și termina, și ne va face să plângem, chiar dacă va trebui să folosească mijloace extraordinare. Îmi aduc aminte, cred că a fost cu 15 ani în urmă, predicam și vreau să vă spun că a fost putere. Când am terminat predica, un frate scump, un credincios din adunare... M-am coborât și el a zis, "Paul, - m-a privit așa și mi-a zis - tu ai predicat adevărul azi. Dar ai facut-o din firea ta și trebuie să cazi în genunchi chiar acum și să ceri iertare de la Dumnezeu pentru că Dumnezeu nu ți-a dat o armă cu care să-i ucizi pe oamenii lui Dumnezeu." Știți ceva? A avut perfectă dreptate. Despre mine. Și nu am înțeles aceasta când coboram treptele, dar am înțeles-o atunci când mi-a spus el asta. Vreau să vă pun o întrebare groaznică. Când ați plâns ultima dată pentru păcatul vostru? Vei zice, "Păi, eu nu am căzut." Prietene, nimeni nu cade, noi alunecăm. Zici, "Nu am făcut păcate mari". Orice păcat este mare. Să fiu insensibil cu soția mea care are nevoie să audă că o iubesc, o îmbrățișare înainte de a plecare, este un păcat mare. Când ați plâns ultima dată? Când ați avut ultima dată o inimă zdrobită? Când? Pot trage doar două concluzii. Dacă răspunsul este "niciodată", ești perfect. Sau a doua: inima ta, ca și a mea de multe ori, s-a răcit. "Ferice de cei ce plâng." De de sunt ei fericiți? Este foarte, foarte important. Voi termina aici. Speram să parcurgem mai mult, dar ne vom opri aici.

    De ce este o persoană binecuvântată? Din Scripură înțelegem că există o pocăință spre viață și o pocăință spre moarte. Știm aceasta. Petru a avut o pocăință spre viață, Iuda a avut o pocăință spre moarte. Nu a fost legată de credință și de multe alte lucruri. Însă aici este un lucru minunat, dacă studiați proorocii, câteodată ei le spuneau israeliților lucruri despre care nu îmi este comod să vorbesc. Și dacă vă uitați la Epistola către evrei, veți vedea lucruru cu adevărat fantastice. Chiar și Pavel, apostolul, în epistola către Galateni face niște afirmații care în sens direct vă vor șoca. Dar este un lucru minunat despre semnul unui adevărat prooroc a lui Dumnezeu, spunând mesajul adevărat al lui Dumnezeu. El poate lovi ca un ciocan, poate arde ca un foc, dar Dumnezeu niciodată nu va lăsa poporul Său fără să-i spună, "Vino la Mine. Și eu voi îndepărta tot răul. Vino la Mine și eu te voi vindeca. Vino la Mine. Nu am terminat cu tine.Vino la Mine! Vino la Mine!" Iată cum este viața de creștin, oameni buni. După cum vedeți, predica este una dramatică. 

    Începi viața de creștin. Cum o începi? O începi cu o descoperire. Evanghelia lui Isus Hristos îți este descoperită mai întâi prin predică. Vezi sfințenia lui Dumnezeu cum nu ai mai văzut-o înainte, aceasta te face să-ți vezi păcatul cum nu l-ai mai văzut până atunci. Dar, în această descoperire nu ajungi la disperare, căci, deși vezi sfințenia lui Dumnezeu și descoperirea păcatului tău, tu deasemenea vezi descoperirea harului lui Dumnezeu în fața lui Hristos și nu cazi în disperare, dar fugi la Hristos - orașul tău de scăpare. Și El face toate lucrurile noi. După ce devii creștin, se va întâmpla ceva unic. Vei crede că ești cel mai sfânt. Îmi aduc aminte că după ce am devenit creștin, ieșeam pe Strada 6 să predic și credeam că sunt profet. Profet. Păpușar, poate. Prorocul. Predicam pe stradă, și mă rugam continuu, și posteam, și credeam că sunt așa. Până ce Dumnezeu a început să facă ceea ce face El întotdeauna. El a început să lucreze moarte în viața mea. El a început să mă tragă înapoi și să-mi arate ce sunt cu adevărat. La fel cum un om al lui Dumnezeu care a umblat cu Domnul 60 de ani, se va vedea mult mai nevrednic acum decât se vedea la începutul umblării sale. Însă el va fi mai fericit acum. Iată cum funcționează. Începi să mergi cu Hristos și începi să-L înțelegi cu adevărat, să înțelegi caracterul Lui, harul Lui. Începi să vezi, și pe măsură ce umbli cu El, vezi din ce în ce mai bine sfințenia lui Dumnezeu. Începi să vezi din ce în ce mai clar nelegiuirile tale, lucru care te provoacă la o căință din ce în ce mai profundă, dar ai și revelația tot mai clară și mai clară a harul lui Dumnezeu care te ridică mai sus decât ai fost vreo dată. Și continui acest proces pe parcursul întregii tale vieții de creștin, astfel că la sfârșitul zilelor tale ajungi să fii mult mai sensibil la păcat, să plângi mai mult din cauza unor lucruri neînsemnate, pe care le-ai ignorat la început. Dar în acelasi timp ești mai fericit. Deoarece totul este în fața lui Hristos. Totul este Hristos. Doar Isus. Doar Isus. Un tânăr odată, nu l-aș judeca pentru asta, dar a spus, "Isus este tot ce ne trebuie". Am spus, "Tinere, Isus este tot ce avem, este totul."

    Nu voi face o chemare la pocăință. O fac de obicei, dar nu o voi face acum. Iată de ce. Nu vreau să dați patruzeci și cinci de minute acestui mesaj și să credeți că Duhul lui Dumnezeu Și-a făcut lucrarea cu voi, deoarece, psihologic, Îl veți părăsi la altar. Nu aș vrea să-L lăsați la altar. Vreau să-L luați acasă. Vreau ca Duhul Sfânt să vă neliniștească. Vreau să aibă de-a face cu voi. Vreau să vă stea în spate de fiecare dată când vedeți reflecția voastră. Vreau să dați greutate acestui lucru, nu vreau să ascultați superficial și să ieșiți, să mâncați "roobie toosties".Vreau să meditați la toate aceste lucruri. Dacă am putut răbda, meditând la ea toată dimineața, cu siguranță veți putea să o faceți și toată după amiază. Roagă-te cu soțul tău, roagă-te cu soția ta, adună-ți și copiii împreună cu voi. Gândește-te la aceasta! Stai în liniște. Psihologul Jung a zis odată că graba nu este de la diavol, ea este diavolul. Nu sunt de acord cu el, căci cred că diavolul este în persoană, dar este și o parte de adevăr în aceasta. Ocupațiile voastre grăbite trunchează viața spirituală. Eu mă voi ruga ca Domnul să ne ajute, căci avem nevoie de ajutor. Avem nevoie de ajutor. Să ne rugăm.

    Tată, te rog, ajută-ne. Ajută-ne să fim ca Hristos în locurile ascunse. Ajută-ne să fim ca Hristos printre oamenii care ne cunosc cel mai bine, orice-ar costa, Doamne. Și poate să costă scump. Fă-ne ca Isus. În numele lui Isus, Amin.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1470
  • Export PDF: 7
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni