Viața creștină - Partea 3
Autor: Paul Washer  |  Album: Viața creștină  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 12/03/2016
    12345678910 0/10 X

    Haideţi să ne deschidem din nou Bibliile la Romani 12. M-am bucurat să aud ce a spus sora despre tabără şi mă bucur că sunt oameni care vor să-i vadă pe copii crescând spiritual. Dar nu-i, de asemenea, o acuzare împotriva societăţii noastre pentru că Dumnezeu trebuie să ridice oameni dinafara familiilor noastre, oameni care să aibă chemarea pe inimă pentru copii noştri pentru că părinţii nu au dorinţa aceasta în inimă? Când am auzit despre acel băieţel care a fost abandonat la bunici, îmi venea să-l caut pe acel tată care îşi distruge băiatul. Am să spun ceva foarte dur. Cred că unii oameni ar trebui sterilizaţi. Mă întreb de ce mai fac copii? De ce? Şi chiar şi unii tați creştini, aşa-ziși creştini, mă întreb de ce s-au căsătorit? Pentru că se pare că nu vor să petreacă prea mult timp cu soţia lor sau să investească în soţia lor, iar în ceea ce priveşte copiii, Dumnezeu trebuie să ridice o altă persoană prin care să-i binecuvânteze pe aceşti copii. Să salveze copiii. Nu sunt împotriva şcolii duminicale, a întâlnirilor de tineret sau a taberelor, băieţii mei s-au simţit bine în tabăra aceasta, dar când lucrurile acestea trebuie făcute pentru a înlocui prezenţa tatălui, reprezintă o tristă acuzare împotriva culturii noastre. Când trebuie să ai grupe de femei, pentru că bărbaţii nu-şi ucenicizează soţiile şi nu-şi dedică vieţile soţiilor lor. Când trebuie să avem întâlniri de tineret pentru că bărbaţii nu-şi ucenicizează proprii copii, când avem școală duminicală pentru că bărbaţii nu-şi fac datoria... Vă puteţi ruga toată ziua ca Duhul lui Dumnezeu să se coboare, dar dacă nu sunteţi dispuşi să vă supuneţi lui Dumnezeu nu veţi fi ascultaţi. Dumnezeu nu-ţi va binecuvânta jertfa. Fă ceea ce ai de făcut cu soţia ta, fă-ţi datoria faţă de copii şi apoi mai poţi vorbi cu Dumnezeu. Leonard Ravenhill a spus asta odată - observaţi că îl citez adesea pentru că l-am iubit mult. El e o raritate în zilele noastre, dar şi în zilele lui. A fost un om al lui Dumnezeu. El a spus că mulţi predicatori încearcă să găsească o nouă definiţie creştinătăţii, dar avem nevoie de manifestarea creştinătăţii.

    Nimic nu-i mai important în Biblie decât Hristos şi Mireasa. Sunteţi de acord? Hristos şi Mireasa. Cum a hotărât Dumnezeu să ne arate cum trebuie să fie relaţia aceasta? Printr-un predicator? Nu, ci printr-un bărbat şi soţia lui. Copiii şi cei nemântuiți trebuie să poată privi la un bărbat şi o femeie şi să înţeleagă cum Hristos a iubit Biserica. Şi să spună mi-ar place să fac parte din biserică. Când vezi cum un bărbat are grijă de copiii lui te întrebi, aşa are grijă Dumnezeu de copiii Lui? Ca să vă dați seama cât de greșiți suntem, când vă gândiţi la copii şi la creşterea lor, vă gândiţi automat la femei. Vă gândiţi la munca femeilor, la ceea ce fac soţiile voastre. Aceasta este este o minciună blestemată. Nu reprezintă grija lui Dumnezeu faţă de copiii Lui. Căsătoria nu a fost creată doar de dragul căsătoriei. Tot ce a creat El are un scop şi scopul este să reprezinte cine este El şi ce face. Deci când a făcut familia, nu a făcut-o ca mama să fie în centrul ei. Tatăl trebuie să fie centrul familiei şi Îl reprezintă pe Dumnezeu ca Tată şi pe Hristos ca soţ. Bărbaţilor, nu vă mai gândiţi la lucrările măreţe ale lui Dumnezeu dacă refuzaţi să împliniţi lucrurile de bază.

    Haideţi să mergem în Romani 12, versetul 1 unde spune așa, "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre, ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită." Am explicat ieri cum cuvântul "dar" din primul verset face legătura dintre textul acesta şi restul cărţii Romani. Capitolele 1-11. Ne cere să ne dăm lucrul cel mai valoros pe care îl avem, propria viaţă, să ne dăm viaţa lui Hristos. Şi motivaţia este: îndurările lui Dumnezeu. Dumnezeu este atât de îndurător şi milostiv cu noi încât ar trebui să ne mişte să ne dăm vieţile ca jertfă. Îndurările lui Dumnezeu ne sunt explicate în primele 11 capitole din Romani. Pavel foloseşte metoda aceasta prin care explică teologia, iar apoi ajunge la un punct în care bazat pe tot ce a făcut Hristos pentru tine, îţi cere să faci anumite lucruri, îţi prezintă felul în care ar trebui să trăieşti. Foloseşte metoda aceasta în Romani 12 şi în Efeseni capitolul 4. După ce ne prezintă cea mai adâncă teologie în primele 3 capitole din Efeseni, ajunge în capitolul 4 şi ne spune cum să trăim. Motivaţia noastră este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Hristos. Deci dacă o persoană este ignorantă cu privire la ce a făcut Dumnezeu prin Hristos, este foarte dificil să trăiască viaţa creştină. Decât dacă motivaţia este bazată pe romantism şi sentimente. Ceea ce-i extraordinar pentru cântările noastre, dar nu şi pentru viaţa noastră. Cuvântul "aduceţi" în greacă se referă la o acţiune odată pentru totdeauna. Decideţi odată pentru totdeauna. Ilie a spus: cât timp veţi şchiopăta între două opinii? Dacă Baal este dumnezeu atunci slujiţi-i lui, iar dacă Dumnezeu este dumnezeu atunci slujiţi-i Lui. Luaţi o decizie. Dumnezeu de multe ori spune prin profeţi că "mă obosiţi." Ştiţi oamenii aceia care azi sunt alături de tine, mâine nu? Azi face parte din echipă, mâine nu mai e? Şi te oboseşti doar fiind în preajma unui asemenea individ. Despre aceasta vorbeşte aici. Odată pentru totdeauna, haideţi să luăm hotărârea aceasta.

    Foloseşte termenul "trup" şi nu foloseşte termenul inimă. Termenul "inimă" este golit de semnificaţie în zilele noastre. "Îl am pe Isus în inima mea, Îl iubesc pe Isus cu inima mea, nu-mi judeca viaţa pentru că nu ştii ce-i în inima mea." Vorbim despre inimă ca de ceva total independent de întreaga fiinţă, ca şi cum Îl putem iubi pe Isus din inimă, dar aceasta nu afectează nici un alt aspect al vieţii noastre. Pavel spune că inima este centrul afectinii tale, a voineti şi a sentimentelor. Dacă Isus are inima ta, va avea şi voinţa ta. Dacă are inima ta, va avea sentimentele, dragostea, intelectul. Şi dacă nu are nici un impact asupra mâinilor, picioarelor, ochilor, urechilor şi a ceea ce faci cu trupul tău, atunci te amăgeşti când spui că Isus are inima ta, pentru că nu-i aşa.

    "Aduceţi trupurile voastre ca o fertfă vie." Dumnezeu ne cheamă la o slujire vibrantă, vitală, plină de zel. Bărbaţii au zel pentru atâtea lucruri şi e uimitor cât efort pot depune pentru ceva ce nu-i etern. Sunt bărbaţi care şi-au dedicat total viaţa pentru a face bani. Şi-au distrus căsătoriile, copiii, şi sănătatea pentru a face bani. Sunt alţi bărbaţi care ar fi dispuşi să piardă totul pentru "jucăriile" lor. Pentru hobby-uri din care nici nu câştigă un profit. Adună bani pentru a-i putea cheltui pe lucruri. Îşi distrug căsătoriile, familiile, copiii şi viaţa personală de dragul lucrurilor şi se dedică lor. Alţii se fac sclavi pentru a avea o casă prea mare, sau să cumpere haine care au o anumită etichetă, pentru a impresiona oameni cu care nici nu se înţeleg bine. Sau să aibă maşini sau lucruri frumoase. E patetic cât de plini de zel pot fii bărbaţii pentru un joc de forbal la care merg şi se comportă ca nişte idioţi. Se vopsesc pe faţă şi pe trup şi sunt supăraţi trei zile dacă pierde echipa lor. Sunt o nebunie toate lucrurile acestea pe care le fac bărbaţii. De aceea puritanii numeau păcatul nebunie. Mă opresc aici şi vreau să spun ceva ce mi-a venit în minte.

    Vreau să le vorbesc taţilor şi tinerilor. Nu are de-a face cu textul şi de aceea am luat note mici în predicare la seminar. Văd băieţi de 17-18 ani şi în America şi în Canada care au maşini beton, haine mişto şi freze prosteşti. Şi tinerii aceşti se invidiază unul pe altul, dar ce s-ar întâmpla, şi nu vreau să mă laud, dar ce s-ar întâmpla dacă băieţii mei ar apărea. Acesta este visul meu, nu spun că e o realitate, ci e o speranţă. Băieţii mei au haine ieftine sau de la second hand, cămăşi şi pantaloni normali. Conduc o maşină veche pe care am reparat-o împreună, dar când păşesc într-o încăpere umblă cu capul sus, sunt copii nobili şi ştiu cum să se comporte, ştiu cum să trateze o domnişoară, să-i arate respect şi să îi apere demnitatea chiar în faţa unui grup întreg de băieţi. Vă spun că nobleţea şi asemănarea cu Hristos vor conta în final. De ce aş vrea ca, copiii mei să fie la modă? La modă cu lumea? Lumea care crează femei masculine şi băieţi feminizaţi? Am vrut neapărat să spun lucrul acesta. Interiorul contează, nu exteriorul. Împăraţii şi chiar şi preoţii catolici au realizat că pentru a impresiona oamenii trebuie să te îmbraci cu robe sclipitoare făcute de mâna omului, şi trebuie să te îmbraci în aşa fel încât să arăţi mai măreţ decât eşti. Dumnezeu este singurul Rege care nu face aşa. El este îmbrăcat cu însăşi gloria Lui. La fel este cu tinerii care au sensibilitate şi putere şi care sunt total dedicaţi lui Hristos. Aceasta dorim. Aceasta vream.

    Haideţi să continuăm. "Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie." Ieri am vorbit cu câţiva dintre voi şi nu-mi vine să cred că nu aţi auzit de fraţii McLeod. Trezirile care s-au petrecut prin fraţii aceştia demonstrează că puterea nu stă în mâna omului sau voinţa lui, ci felul acesta de dedicare lui Hristos este produsul lucrării Duhului lui Dumnezeu. Doar o persoană regenerată de Duhul lui Dumnezeu poate trăi în felul acesta. Şi doar un creştin care continuă să fie umplut cu Duhul Sfânt şi caută să nu stingă Duhul Sfânt sau să-l supere, doar o astfel de persoană poate trăi o asemenea viaţă. Ascultam o predică printr-un tânăr pe care Dumnezeu îl va folosi într-un mod extraordinar în America, şi predica din Proverbe 31, despre femeia descrisă acolo. Este împotriva culturii noastre, dar trebuie să înţelegeţi că femeia din Proverbe 31 a fost contra culturii evreești. Nu se comformează cu nicio cultură pentru că este descrierea femeii după voia lui Dumnezeu. Nu cultura o descrie pe femeia aceasta ci Dumnezeu, şi nici o femeie nu a fost si nu poate fi aşa decât prin Duhul lui Dumnezeu. Ni se cere să trăim o viaţă care nu-i naturală, este supranaturală. Este mai presus de natura noastră, mai presus decât puterile noastre. Dar putem face totul prin Hristos care ne întăreşte. Spune că trebuie nu doar să fim o jertfă vie, ci una sfântă. Îmi place istorisirea aceasta despre un renumit violonist bătrân care cânta la ultimul său concert şi toată lumea a venit să-l asculte. Şi după ce a terminat de cântat a venit un băieţel la el şi i-a spus, "Domnule, mi-aş da viaţa să pot cânta ca tine." Și bătrânul i-a răspuns, "Eu chiar mi-am dat viaţa să pot cânta în felul acesta." Am învăţat de la Leonard Ravenhill este că dacă Îl vrei pe Dumnezeu, trebuie să te îndepărtezi de anumite lucruri. Trebuie să descoperi lucrurile pe care le urăşte Dumnezeu şi deşi cultura va râde de tine şi cei mai mulţi creştini vor râde de tine, dar dacă Îl vrei pe Dumnezeu în viaţa ta, să-ţi dea putere, va trebui să iei anumite decizii şi sunt unele lucruri la care nu poţi fii parte. Pentru că Îl vei întrista pe Duhul Sfânt care se prezintă sub forma porumbelului.

    Ce este sfinţenia? Care este primul lucru care vă vine în minte? Îmi închipui că cei mai mulţi aţi spune că înseamnă să fii fără păcat. Sfânt, fără păcat. Atunci daţi-mi voie să vă pun o întrebare. Ce înseamnă "drept"? Şi veţi spune că înseamnă "fără păcat", atunci de ce sunt folosiţi doi termeni diferiţi dacă înseamnă acelaşi lucru? Sfânt nu înseamnă în primul rând fără păcat. Este folosit în Biblie cu sensul acesta, "fără păcat", sau ca fiind diferit de om şi am să vă explic de ce. Cuvântul sfânt vine din evreiește şi rădăcina cuvântului înseamnă "a tăia". Cuvântul nu însemna doar "a tăia", ci "a tăia şi a separa". Soţia mea găteşte foarte bine, dar s-a tăiat la toate degetele şi mă gândesc să-i dau o mănuşă din aceea de oţel să poarte. Începe să taie cu cuţitul aşa de repede, ca o drujbă. E bine să nu te cerţi cu ea când taie cu cuţitul. Dar totdeauna mă uimeşte cum taie morcovii şi-i separă, iar apoi continuă să taie şi separă din nou cu lama cuţitului. Aceeaşi idee este aici - tai întâi, iar apoi separi lucrurile. Ce spune Dumnezeu despre El însuşi când spune, "Eu sunt sfânt"? Vorbeşte în primul rând de unicitatea Lui, de cât de deosebit este. Nimeni nu se poate compara cu El, nimeni nu-i ca El. Ce se aseamănă cu Dumnezeu?Am să vă dau două exemple şi voi să-mi spuneţi care se aseamănă cu Dumnezeu. Un arhanghel din cer, care dacă s-ar arăta lumii ar fi distrusă. Un arhangel sau o bacterie sau o râmă în sistemul de canalizare? Care dintre ele se aseamănă mai mult cu Dumnezeu? Nici una dintre ele. Dumnezeu este atât de diferit şi minunat încât poţi spune că arhanghelul nu e mai asemănător cu El decât râma. De exemplu, în momentul acesta eu sunt cel mai înalt din încăperea aceasta, toţi staţi jos şi eu sunt cam cu un metru mai sus decât voi. Dacă aş spune că sunt cu un metru mai sus ca voi şi sunt mai aproape de soare, ar fi absurd. De ce? Soarele este atât de departe încât nici nu mai contează. Distanţa dintre mine şi soare este atât de mare încât distanţa dintre noi este nesemnificativă. Nu spun că Dumnezeu este ca noi, doar că este mai mare sau infinit mai mare, ce spun este că Dumnezeu nu-i deloc ca noi. Nimic nu se poate compara între noi. Când vorbim despre cât de separat este Dumnezeu, vorbim despre transcendenţa Lui, El este deasupra tuturor. Vorbim despre supremaţia necontestată, adică nu are nici un competitor.

    Ce înseamnă ca noi să fim sfinţi? Înseamnă că Dumnezeu este suprem, nu doar în cântările noastre, în inima noastră, ci prin faptele noastre demonstrăm că Dumnezeu e suprem şi nu există alţi competitori. Vă aduceţi aminte ce a spus Isus în predica de pe munte, predica fericirilor? Ferice de cei cu inima pură, cu inima curată şi înseamnă nealiat, fără a fi amestecat, în alte cuvinte, ferice de cei ce nu au lupte de loialităţi în inima lor. Ferice de cei care recunosc supremaţia lui Dumnezeu şi nimic nu intră în competiţie cu El. Când oamenii nu-s învăţaţi cu privire la atributele lui Dumnezeu, nu-I pot vedea supremaţia. Unii Îi reduc calităţile şi Îl aseamănă cu omul şi chiar mai jos ca noi, pe post de slujitor. Omul ajunge astfel centrul lucrurilor şi Dumnezeu există doar pentru a-l sluji. Se întâmplă lucrur acesta în mare parte din creştinătatea americană. Dumnezeu există pentru noi şi totul se rezumă la importanţa noastră. Este un cântec care a fost scris acum câţiva ani, "Dumnezeu iubeşte oamenii mai mult ca orice", dar e o minciună şi îmi pare rău să-ţi spun că nu eşti cel mai important lucru din Univers. În evanghelizările noastre Îl predicăm pe Dumnezeu ca nefiind în stare să fie fericit decât dacă tu ești salvat. Dumnezeu va fi fericit chiar dacă tu vei petrece o eternitate în iad. Fericirea lui Dumnezeu nu depinde de tine. De fapt, trebuie să realizezi, dacă ultimul lucru pe care îl vei auzi intrând în iad va fi lauda adusă de părinţii tăi dacă sunt regeneraţi şi toţi care Îl laudă în genunchi că a scăpat pământul de unul ca tine. Nu ne place felul acesta de vorbire, deşi vorbim într-una de Biblie și toate celelalte lucruri biblice? Spunem că nu ne place pentru că nu suntem centrul Universului şi vrem acea creştinătate în care totul se rezumă la noi şi salvarea noastră. Cât mă iubeşte Dumnezeu pe mine, eu, eu, eu. Îmi pare rău prieteni, dar aşa ceva nu-i în Noul Testament. Dumneze ne iubeşte, dar ştii ce iubeşte Dumnezeu mai mult ca orice? Pe El însuşi. Ai mai auzit vreodată lucrul acesta? Vedeţi cum suntem? Dacă vă spuneam că Dumnezeu iubeşte oamenii mai mult ca orice, toată lumea aplauda şi cânta cântări. Dar dacă vă spun că Dumnezeu se iubeşte pe El însuşi mai mult ca orice vă supăraţi. Poate spuneţi, frate Paul, cum poţi spune că Dumnezeu Se iubeşte pe Sine Însuşi mai mult ca orice? Aţi citit de câte ori spune Dumnezeu, "Israele nu te salvez datorită meritelor tale, ci te salvez de dragul Meu. Pentru gloria Mea, pentru Numele Meu te voi salva."

    A fi o fiinţă raţională, şi îi învăţ pe copiii noştri la catechizare, înseamnă că trebuie să ai un motiv pentru care faci ceea ce faci. Ce le spun cu privire la raţiune este că dacă plouă afară şi vezi un om în ploaie şi-l întrebi de ce stă în ploaie şi îţi spune că nu ştie, poţi trage concluzia că omul acesta nu este raţional. Dacă spune că aşteaptă autobuzul în ploaie, chiar dacă nu-i un motiv bun, cel puţin raţionalizează. O fiinţă raţională nu va avea doar un motiv pentru ceea ce face, ci totdeauna va alege cel mai înalt motiv pentru care face ceea ce face. Motivul suprem pentru care face ce face. Eşti tu cel mai suprem motiv, eşti cea mai mare virtute? Eşti cea mai mare comoară? Nu! Cu nici un chip! De ce face Dumnezeu ce face? El nu alege doar un motiv, ci alege motivul cel mai înalt. Deci dacă El este suprem tuturor lucrurilor, lucrurul cel mai măreţ pe care Îl poate alege este să se aleagă pe El însuşi şi gloria Lui. Dacă nu ar fi motivat de bunătatea Lui, nu ar putea găsi nici un motiv în noi ca să ne salveze. Singurul lucru pe care l-am făcut noi este să-I încălcăm poruncile. Faptul că a venit să ne salveze, demonstrează că a făcut-o pentru gloria Lui. Şi pentru dragostea pe care o are pentru Fiul Lui.

    Haideţi să vorbim despre gloria lui Dumnezeu un moment. Biblia spune din nou şi din nou că Dumnezeu face tot ce face pentru gloria Lui. Este în text, sunteţi toţi de acord? Dumnezeu face tot ce face pentru gloria Lui. Dacă El face totul pentru gloria Lui, atunci care-i scopul nostru? Ce beneficii pot trage eu? Dacă Dumnezeu face totul pentru gloria Lui, şi creația ar trebui să spună: Glorie! Așa și trebuie! Ce beneficii poate avea creația dacă Dumnezeu face totul pentru gloria Lui? Dacă la sfârşitul programului, stau la uşă şi vă dau la fiecare câte o gumă. Și tu îmi mulţumeşti şi mergi să spui la toată lumea că ţi-am dat gumă. Și după 30 de ani dacă te întreabă copiii cine-i omul din poza de pe şemineu, tu îi spui entuziasmat că Paul Washer ţi-a dat o gumă. Ai nevoie de consiliere. Nu-i bine. Dar hai să spunem că eşti pe moarte, ai nevoie de transplant de inimă şi eşti al 1000-lea pe lista de aşteptare. Vin eu la spital ştiind că tu ai nevoie de transplant de inimă şi ţi-aş oferi inima mea, dacă ar fi legal. Doctorii iau inima mea, eu mor iar tu trăieşti. O astfel de reacţia ar fi potrivită în situaţia aceasta. Le-ai spune nepoţilor tăi că în urmă cu 30 de ani un om ţi-a oferit inima lui, ai spune presei. Deci ce invățăm din exemplul acesta? Darul, de multe ori demonstrează magnitudinea iubirii. Un dar minunat va demonstrea dragostea şi beneficiul. Dacă Dumnezeu voia să-ţi demonstreze dragostea, Lui ce ar fi făcut? Ţi-ar fi dat cel mai mare dar. Şi care ar fi acesta? Pe El însuşi. Dumnezeu orchestrează istoria şi creaţia pentru a putea fi pe primul loc pentru a demonstra cât de minunat este El. Cât de minunat, cât de glorios! Pentru a se descoperi în totalitate, şi pentru a fi în centrul creaţiei, şi acesta este cel mai mare dar pe care ţi-l poate oferi, să-ţi arate cine este El. Îşi arată judecata prin faptul că se retrage şi nu-ţi mai dezvăluie nimic. El este darul cel mai minunat pe care poate să-l dea oamenilor. Când Îşi aduce glorie, când orchestrează întreaga lume ca să se cunoască gloria Lui, oferă poporului Său cel mai mare dar posibil, pe El însuşi. Acesta este un mod total diferit de a privi lumea. Creştinătatea din ziua de azi nu cunoaşte supremaţia lui Dumnezeu. Spunem că Dumnezeu e minunat şi mare, pentru că gândim totul în relaţie cu noi. Pentru că face atât de multe pentru mine, eu sunt centrul. Măreţia lui Dumnezeu este independentă de ceea ce face pentru noi. Dar Îşi demonstrează măreţia prin ceea ce face pentru noi. Ştiu că-i complicat, dar trebuie să vedem lucrul acesta pentru a putea înţelege sfinţenia lui Dumnezeu.

    Sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă că El e separat de absolut tot şi merită toată dragostea, gloria şi chiar merită propria Lui dragoste. O fiinţă raţională va alege standardul cel mai înalt în tot ceea ce face, totdeauna va face lucrurile supreme şi virtuoase. Dacă Dumnezeu este Persoana care merită toată dragostea, este drept să se iubească pe El însuşi mai presus de orice. Dacă El este cel care cu adevărat merită locul întâi, atunci este drept ca El să ia locul întâi întotdeauna şi ar fi greşit să fie pe alt loc. El e totdeauna primul, şi totdeauna merită toată dragostea. Sfinţenia, în dreptul nostru, nu înseamnă în primul rând să ne ferim de păcat. Într-o măsură este aşa, dar înseamnă că noi recunoaştem în primul rând că Dumnezeu este suprem, că recunoaştem că El este totul şi nimeni nu-i ca El şi nu avem lupte între loialităţi în inima noastră. Nu Îl vrem pe Dumnezeu şi încă ceva, nu echivalăm altceva cu Dumnezeu, nu, ci Îl vrem doar pe Dumnezeu. Dumnezeu este totul! Când înţelegem lucrul acesta, când vine lumea şi te momeşte, când păcatul încearcă să te tenteze, ce faci? Spui nu! De ce? Pentru că Dumnezeu are supremaţia. Dumnezeu merită supunerea mea, Dumnezeu merită atenţia mea, Dumnezeu merită totul. Fiecare bătaie a inimii mele, trebuie să fie pentru El. Fiecare gând din viaţa mea trebuie să fie pentru El. Aceasta este sfinţenia, omul să fie separat datorită supremaţiei lui Dumnezeu. De multe ori oamenii îţi spun să-L ţii pe Dumnezeu pe primul loc în viaţă, dar nu-i biblic. Dumnezeu spune "să nu ai alţi dumnezei înafară de Mine". "Nu înaintea Mea, nu lângă Mine, şi nici după Mine." Dumnezeu nu-i primul de pe lista de lucruri. Locul 1, 2, 3, 4, 5, Dumnezeu e totul. Şi tot ceea ce faci trebuie să se potrivească cu voia Lui. Nu poţi da unele lucuri lui Dumnezeu şi altele le păstrezi. Totul este al lui Dumnezeu. Chiar când te căsătoreşti, te căsătorești pentru Dumnezeu. Te căsătoreşti pentru că este voia Lui, ai copii pentru că este voia Lui. Ai grijă de copii într-un anumit mod pentru că este voia Lui. Chiar şi când mănânci sau bei, o faci pentru El şi pentru gloria Lui. Eşti o persoană total dedicată lui Dumnezeu. Eşti o persoană care funcţionezi în raport cu relaţiile pe orizontal. Dacă înţelegi că Dumnezeu este suprem, începi să înţelegi că trebuie să ne iubim unii pe alţii, şi trebuie să-ţi dai viaţa pentru prietenii tăi.

    Înţelegeţi "iubiți-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea." Psalmul 103, "Domnul este îndurător şi milostiv" aşa să fii cu copiii tăi." Pentru că Dumnezeu este suprem şi tot ce faci pentru gloria Lui. De aceea vă spuneam ieri despre ucenicizarea soţiei şi a copiilor. Vă spuneam că nu puteţi să vă trăiţi viaţa cum vreţi, iar apoi să trăiţi o jumătate de oră în sfera lui Dumnezeu. Nu funcţionează în felul acesta. Viaţa unui bărbat care aparţine în contextul sfinţeniei şi voii lui Dumnezeu poate începe să ucenicizeze. Sunt lucruri pe care vreau să le vedeţi. A fi sfânt înseamnă a nu avea lupte între loialităţi în inima voastră. Să fiţi sfinţi înseamnă să fiţi predaţi lui Dumnezeu. Nu-i uimitor cum credem că suntem sfinţi pentru că urmăm câteva reguli? O femeie poate spune că are fusta de o anumită lungime, un bărbat poate spune că nu are televizor în casă. Puteţi spune lucrurile acestea, dar nu sunteţi sfinţi. Sfinţenia înseamnă să fii total predat lui Dumnezeu. De asemenea, oamenii pot spune că sunt predaţi total lui Dumnezeu, dar se îmbracă în mod imoral şi se uită la lucruri murdare la televizor. Şi aceasta este o minciună, de asemenea. Să fii sfânt înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu cum se iubeşte El pe Sine însuşi. Să-L vezi pe Dumnezeu cum se vede El însuşi. Nimeni nu-i sfânt ca Domnul. Să fim o jertfă sfântă. Oamenii cred că se referă la supunere, dar cred că se rezumă la credinţă. Sunt cu adevărat dispus să-L cred pe Dumnezeu? Dacă puteţi înţelege lucrul acesta, vă va fi de folos.

    Am predicat aseară şi m-am aşteptat să am o audienţă seculară, dar au fost mai mulți creștini. Speram să fie mai mulţi seculari, atei, nici nu ştiu ce am sperat. Am sperat ca studenţi de la universitate să vină să participe. Nu mă compătimiți, nu sunt doar un om cu o religie. Trebuie să înţelegeţi că dacă Isus Hristos nu învia din morţi, atunci eram cel mai jalnic om de pe planetă. Sunt un prost şi nu doar un prost, un prost periculos. Pentru că aș urma o fantomă care nu există, mi-aş distruge viaţa, mi-aş conduce soţia şi copiii în minciuni. Aş sta înaintea audiențelor discutând despre ceva ce nu există. Aş fi cel mai jalnic om din lume. Dar prin credinţă, prin revelaţia Duhului Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu şi predicarea Evangheliei, cred că Isus Hristos a fost înviat din morţi. Deaceea trebuie să trăiesc în felul acesta. Spune: daţi-vă viaţa lui Isus ca jertfă, deveniţi sclavi, dar aceasta cere credinţă. Pentru că dacă Isus Hristos nu este înviat din morţi, îți cere să-ţi dai viaţa pentru nimic. Dar dacă a înviat din morţi, îţi dă cheia vieţii. "Oricine caută să-şi scape viaţa, o va pierde", a spus Isus. Oricine caută să fie domnul vieţii lui, să-şi determine direcţia vieţii, să facă ceea ce crede de cuviinţă, o persoană care alege să-şi păstreze viaţa, o va pierde. Se referă şi la oamenii care se numesc creştini. Cred că Tozere a spus asta, creştinii nu spun minciuni, ci le cântă în cântări, "M-am hotărât să-l urmez pe Isus, şi înapoi, eu nu voi da. Chiar dacă mă va costa totul, voi merge?" Fiţi atenţi când cântaţi cântările acestea pentru că vă acuzaţi pe voi înşişi. Veţi dea socoteală pentru fiecare cuvânt în ziua judecăţii şi include şi ceea ce aţi cântat. E mai bine să nu cântaţi decât să spuneţi lucruri care nu-s reale în viaţa voastră. Nu cântaţi lucruri care nu-s adevărate! Faceţi-le adevărate în viaţa voastră, iar apoi cântaţi despre ele, dar nu cântaţi ce nu-i adevărat. "Renunţ la toate pentru Tine Isus." Cu adevărat? Când îţi oferi viaţa ca sacrificiu, nu te mai gândeşti la cariera ta. Te rogi, "Doamne ce vrei să faci cu mine? Ce aşteptări ai de la mine?" Sclavii duc o viaţă foarte simplă. Un sclav nu trebuie să se îngrijoreze de nimic, decât să facă voia stăpânului său. Stăpânul trebuie să se îngrijoreze de toate lucrurile. "Doamne, vrei să merg la facultate, sau vrei să merg în Afganistan şi să predic acolo 3 săptămâni, ca pe urmă să fiu omorât? Doamne, trebuie să cumpăr o maşină cu care să mă pot deplasa, Doamne, cum să fac, ce să fac? Vreau ceea ce-i cel mai bine în ochii Tăi. Doamne, am nevoie de haine. Cum vrei Tu să mă îmbrac? Doamne, mi-ai dat bani, cum vrei să-i administrez? Doamne, am o oportunitate în cariera mea să fac mai mulţi bani. Dar trebuie să mă mut şi voi avea mai puţin timp cu soţia şi copiii, Doamne, ce ai vrea să fac?" Nici nu trebuie să-L întrebi pe Dumnezeu, întreabă-mă pe mine şi îţi voi spune ce să faci. Renunţă la oferta aceea şi salvează-ţi sufletul. "N-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea." Faceţi-vă sclavi lui Hristos şi Hristos nu vă va dezamăgi niciodată. Niciodată nu a eşuat în dreptul nimănui.

    Tinerilor şi tinerelor, cum vă veţi urma calea în lumea aceasta? Credeţi că ştiţi totul, dar nu ştiţi nimic. Când predic tinerilor, de multe ori îi pun să meargă acasă să se uite în oglindă şi să repede de 100 de ori, "Sunt prost, sunt prost, sunt prost." Totdeauna am o sclipire în ochi când le explic ce înseamnă. Nu înseamnă că nu ai fost creat în mod minunat, dar nu te-ai născut cu înţelepciune. Trebuie să o găseşti şi Dumnezeu ţi-a dat capacitatea de a o deprinde. Cu înţelepciunea aceasta trebuie să umbli ca sclav al lui Hristos. Bărbaţilor, este răspunderea voastră să-i învăţaţi asta prin stilul vostru de viaţă. "Doamne, ce vrei de la mine? Doamne, oportunitatea aceasta e în faţa mea, dacă Tu spui da, o voi accepta, dacă Tu spui nu, voi renunţa la ea. Dacă încalcă Scriptura sau e în conflict cu o un alt domeniu din viaţa mea, sau nu-i după voia lui Dumnezeu, o voi respinge."

    "Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu." O jertfă de un miros plăcut. Trebuie să luaţi o decizie. Pe cine vei mulţumi? Ai câteva opţiuni. Poţi trăi pentru propria plăcere, poţi trăi să-i mulţumeşti pe alţii, sau poţi trăi să-L mulţumeşti pe Dumnezeu. Şi vei spune, vreau să trăiesc după voia lui Dumnezeu. Ai grijă ce spui. Eşti sigur? Da! Atunci dă-mi voie să te întreb cât timp petreci în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a discerne voia Lui? Atunci nu vrei să faci voia Lui. Dacă vrei să-L mulţumeşti, vei încerca să afli ce vrea. Îi întreb pe liderii de închinare şi fac asta şi în viaţa mea:
    - Ai studiat din Geneza până la Apocalipsa să vezi care-i voia lui Dumnezeu cu privire la închinare?
    - Nu.
    - Atunci ce te face să crezi că poţi conduce închinarea?
    - Te-ai uitat în Vechiul şi Noul Testament cu privire la căsătorie? Să afli cum vrea Dumnezeu să-ţi tratezi soţia?
    Nu? Atunci de ce ar trebui să cred că vrei să fi după voia lui Hristos? Dacă nici nu te uiţi la ceea ce ţi-a spus El să faci... De unde vă luaţi ideile cu privire la creşterea copiilor? De la bunica? De unde şi-a luat ea ideile? Păi, ea ne-a crescut bine. Nu se pune problema dacă te-a crescut bine, ci dacă a făcut-o după Biblie. Nu-i suficient să spui că v-a crescut bine în ziua judecăţii. Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu va conta atunci, nu doar rezultatele. Cred că bunicii trebuie să fie implicaţi în creşterea nepoţilor dacă o fac după Biblie, dar vă pot spune despre bunici care îşi distrug nepoţii. Se ţin de tradiţii înloc să se ţină de Dumnezeu. Deci dacă vrei să fii după voia lui Dumnezeu, ce trebuie să faci? Care sunt lucrurile pe care trebuie să le fac în viaţă? Trebuie să mă îmbrac. Te-ai uitat vreodată în Scripturi să vezi cum vrea Dumnezeu să te îmbraci? Nu, cei mai mulţi oameni se uită în reviste. Trebuie să mănânci. Ştim că creştinii sunt împotriva celor ce beau bere. Dar v-aţi gândit vreodată la lăcomie? Râdem de păcatul aceasta, dar este la fel ca beţia. Dacă vrei să fii după voia Lui, L-ai întrebat vreodată ce să mănânci? Ţi-a dat un trup, L-ai întrebat cum să ai grijă de el? Robert Murray McCheyne, a fost unul dintre cei mai sfinţi oameni care a trăit vreodată, a murit la 28 de ani şi ştiţi care a fost regretul lui? Spunea, "Dumnezeu mi-a dat un mesaj şi un cal. Am omorât calul. Mi-am făcut rău că nu am avut grijă de mine." Nu vreau să-l judec pentru că nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea. Este un exemplu despre care vorbim adesea între noi păstorii. Nu fii ca R. M. McCheyne, pentru că a avut un mesaj şi un cal. Dacă omori calul ce se va întâmplă cu mesajul? Nu mai este cine să-l ducă. Dacă ai conflicte la lucru, mergi la Scripturi să ştii cum să răspunzi. În toate lucrurile, dacă vrei să fii după voia Lui, găseşti răspunsul. Scripturile ne spun cum să fim după voia Lui. "Ce vrei de la mine, Doamne?" Tinerilor, câţi dintre voi aţi studiat în adâncime femeia din Proverbe 31? Tinerilor! Câţi dintre voi aţi studiat? Veţi spune că-i pentru fete. Citeşte din nou. Capitolul nu a fost scris pentru fete. O mamă i-a scris fiului ei cum să-şi aleagă o soţie. Mulţi oameni nu ştiu asta şi le predică doar femeilor, femeile se adună şi studiază Proverbe 31, când tinerii ar trebui să studieze Proverbe 31. A fost scris ca băieţii să nu fie înşelaţi de frumuseţea unei femei care le-ar putea distruge viaţa, pentru că nu era după voia lui Dumenzeu şi nu ştia nimic despre Proverbe 31.

    Lucrul care m-a ajutat după mulţi ani în care am fost creştin, a fost să mă uit în oglindă şi să spun: "Nu trăiesc după Biblie." Şi multe din lucrurile pe care le-am predicat au fost lucruri pe care le-am primit de la alţii, care nici ei nu trăiau după Biblie. Aş spune că cel puţin 85% din consilierea creştină din ziua de azi se bazează pe psihologia seculară. Felul în care privesc o fiinţă sau un copil nu-i bazat pe Scripturi, ci pe teoriile lui Rogers, Skinner şi Freud. Aceştia sunt oameni care au studiat psihologia pentru că L-au urât pe Hristos. Ca şi cum un om ar veni la mine cu o rană la cap şi mi-ar spune că nu ştie ce să facă. Roagă-te şi întreabă-L pe Dumnezeu ce să fac. Nu-s doctor, dar am să-l urmăresc pe omul acesta. Omul acesta are un ceas care sună la oră fixă şi oriunde ar fi, omul se opreşte şi dă cu capul de perete. Mai trece încă o oră şi din nou dă cu capul de perete. Din nou şi din nou. După două zile de observaţii atente şi ştiinţifice, îi spun că cred că i-am descoperit problema. Facem la fel. Copiii noştri se comportă într-un fel, şi lucrurile se întâmplă în jurul nostru într-un anumit mod şi cineva te întreabă: cum te comporţi ca soţ? Şi-ţi enumeră toate lucrurile pe care le faci şi nu-s biblice. Hai să-ţi arăt în Scripturi, Proverbe 31 şi în toată Biblia. Ceea ce faci este în contradicție cu Scriptura. Tu faci unele lucruri, dar Biblia menţionează altele. Mulţi alţii se supără şi cred că-s legalist. "Nu-mi spuni tu mie ce să fac!" Dar nu ţi-am spus ce să faci, ci doar ţi-am arătat un verset. Trebuie să realizaţi că toate lucrurile pe care le facem sunt legate între ele.

    Daţi-mi voie să vă dau un exemplu. Aţi auzit vreodată expresia, "nu există dragoste ca dragostea mamei"? Bărbaţilor, dacă soţiile voastre încearcă să mă atace, vă rog să le opriţi. Puteţi să-mi arătaţi lucrul acesta în Scripturi? Nu există dragoste ca dragostea mamei? Nu găsesc aşa ceva în Scripturi. Am găsit expresia, "nu există dragoste ca dragostea tatălui". Veţi spune că mama are o legătură specială, dar de unde aţi luat ideea aceasta? Nu vreau să nu recunoască că mamele îşi iubesc copiii, mamele ar lupta cu o armată întreagă să-şi protejeze copiii, dar vreau să vedeţi seria de evenimente care poate duce la distrugere. Multe mame îşi iubesc copiii în felul în care o fac pentru că este o relaţie parazitară. Este un fel urât de a descrie relaţia, dar este adevărat. Când un băiat decide că o anumită fată este de la Dumnezeu pentru el, băiatul o iubeşte, dar de multe ori mama băiatului devine coşmarul fetei. De ce? Pentru că fata aceasta este o femeie adulteră în ochii mamei. Fata aceasta a furat sursa dragostei ei, adică pe fiul ei. De ce a devenit băiatul acesta sursa dragostei mamei? Pentru că tatăl nu a fost el sursa. Mama se hrăneşte din dragostea copiilor, deşi ei n-au fost creaţi cu scopul acesta, pentru că nu se hrăneşti din dragostea soţului. Nu primeşte dragostea ce i se cuvine din partea soţului şi atunci apelează la copii pentru a găsi împlinirea aceasta. Se creează o asemenea legătură încât atunci când cineva intră în viaţa lui, mama o va urî.

    Vedeţi cum dacă nu eşti după Scripturi, evenimentele se leagă unul de altul. Dacă vrem să ne dăm vieţile ca un sacrificiu, dacă vrem să fim plăcuţi, trebuie să o facem după Cuvânt. Şi apostolul Pavel spune că n-a dobândit lucrul acesta, noi nu l-am dobândit, dar aceasta nu a fost o scuză pentru apostolul Pavel. "Lăsând în urmă toate eşecurile, merg înainte." Vreau să vă întrebaţi sincer, chiar dacă predici Evanghelia de 30 de ani, dacă ideile tale sunt biblice? Ai căutat cu adevărat în Scripturi sau ai apelat la psihologia creştină scrisă de cineva care n-are nimic de-a face cu Scripturile? Ai făcut asta sau te-ai uitat cu adevărat în Scripturi? Dacă nu eşti atât de biblic pe cât ai crezut atunci nu uita că "nu este nici o osândire pentu ceice sunt în Hristos." Nu-i un lucru rău să realizăm că nu suntem atât de biblici pe cât am crezut. Este un lucru minunat şi hai să începem călătoria aceasta extraodinară. Văd creştini care ajung în situaţii în care au încercat orice, tot ce păstorii zilelor noastre le-au oferit, nimic nu are efect şi se simt fără speranţă. Dar dacă mergeţi în Cuvânt "adevărul vă va face slobozi." Daţi-mi voie să vă mai dau un exemplu. Am vorbit aseară cu un om care îşi plângea de milă şi zicea că nimeni nu-l iubeşte. I-am dat un exemplu: Un om se aruncă de pe pod şi lasă un mesaj în urmă, "Mă sinucid pentru că nu mă mai pot iubi, nu pot învăţa să mă iubesc." Este un lucru pe care îl întâlnim des în zilele noastre. Şi creştinii spun că-i adevărat, pentru că Isus a spus, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." "Dar dacă nu te poţi iubi pe tine însuţi, nu-ţi poţi iubi aproapele." Este o afirmaţie falsă, incorectă şi versetul acela nu se referă la asta. Nu spune că trebuie să înveţi să te iubeşti pe tine însuţi ca mai apoi să-i iubeşti pe ceilalţi. Sunt idei de la Oprah Winfrey, nu ideile lui Isus. Isus spune, nu vă e greu să vă iubiţi pe voi înşivă, dar vreau să vă iubiţi aproapele cum vă iubiţi pe voi înşivă. Omul acela care s-a aruncat de pe pod s-a iubit pe sine mai mult ca pe oricine. S-a iubit mai mult decât a iubit-o pe soţia lui. S-a aruncat de pe pod să-şi pună capăt suferinţei, dar a împins-o pe ea în cea mai mare nenorocire. S-a iubit mai mult decât şi-a iubit copiii pe care i-a traumatizat pe viaţă. S-a iubit mai mult decât L-a iubit pe Dumnezeu, pentru că în loc să facă voia lui Dumnezeu a făcut voia lui însuşi. Vedeţi câtă psihologie intră în biserică? Trebuie să studiem Scripturile să realizăm că ceea ce se predică este ceea ce ne oferă cultura noastră. Şi când îţi bazezi creştinătatea pe întâlniri ca cea din seara aceasta, sau tabere şi tot felul de întâlniri, se transformă totul în ceva diluat. Trebuie să vă bazaţi viaţa creştină pe Cuvântul lui Dumnezeu. Piatra şi fundaţia. Dacă vrem să fim plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să mergem în Cuvânt să verificăm fiecare literă, să vedem ce ne învaţă textul.

    Vreau să vă dau încă un exemplu şi am să închid Biblia să vă arăt sincer că închei. Daţi-mi voie să vă mai dau un exemplu în care luăm Scripturi şi credem că înţelegem ce înseamnă. Hai să spunem că un om are o lucrare cu oamenii străzii, orfani sau puşcăriaşi. Care-i textul care se foloseşte de obicei în lucrarea aceasta? "Am fost în temniţă şi nu ați venit pe la Mine, am fost gol şi nu m-aţi îmbrăcat, am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc." De aceea trebuie să mergem să evanghelizam în închisori, de aceea trebuie să hrănim flămânzii şi orfanii. Trebuie să mergem în închisori şi trebuie să hrănim orfani, singura problemă este că textul acesta nu are de-a face cu lucrurile acestea. Nu poţi lua un text să-l interpretezi cum vrei. Isus nu spune, "Am fost un pedofil în închisoare şi nu m-aţi vizitat." Contextul este că cei care sunt în închisoare sunt fraţi cu Hristos, fraţi în Hristos care au fost aruncaţi în închisoare datorită identificării lor cu Hristos. Spune acelaşi lucru care este menţionat în 1 Ioan, în Ioan 13. Dovada că sunteţi credincioşi adevăraţi este că vă veţi iubi fraţii şi surorile în Hristos chiar dacă vă va costa propria viaţă. Deci dacă fratele sau sora voastră sunt aruncaţi în închisoare şi sunt bătuţi, şi nu au haine vei risca şi vei merge în închisoare. În zilele acelea nimeni nu primea mâncare în închisoare decât dacă cineva aducea mâncare din exterior. Deci creştinii trebuiau să decidă dacă să meargă în închisoare să le ducă mâncare, dar dacă mergeau, romanii îi identificau ca creştini şi îi aruncau şi pe ei în închisoare. Deci luăm un verset, chiar cu un scop bun şi spunem că trebuie să facem evanghelizare în închisori. Dar nu la aceasta se referă textul! Mai devreme sau mai târziu trebuie să ne întrebăm de unde am luat ideea aceasta. Trebuie să ne uităm la istoria bisericii să vedem dacă şi alţii au interpretat Biblia în felul acesta. Nu. Dar când am început să o interpretăm în felul acesta? Pe vremea bunicului. Deaceea nu o putem privi ca înţelepciune pentru că a venit de la bunicu. Este biblic?

    Mai am un exemplu. Am să vă dau Biblia de data aceasta. Romani 10, "Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus, şi dacă crezi în inima ta, vei fi mântuit." Chemăm oamenii în faţă şi le spunem că dacă cred şi mărturisesc cu gura lor, dacă Îl rogi pe Hristos să te salveze, dacă Îl alegi pe Isus ca Domn, te prezentăm înaintea bisericii... Textul nu are nimic de-a face cu asta. Avem o problemă cu textul. Spune dacă crezi cu inima şi mărturiseşti cu gura, dar se contrazice oare cu Romani 4 şi 5 care spune, "mântuirea este prin credinţă"? Sau este "prin credinţă şi mărturisire"? Deci ce spune? Hai să spunem că suntem o biserică în Roma şi 20 dintre noi suntem constructori şi la pauza de masă auzim dintr-o dată un sunet şi toţi constructorii se uită la noi creştinii şi tremură pentru că soldaţii romani vin purtând un altar pe care arde un foc şi tămâie. Şi spun, veniţi şi juraţi credinţă Cezarului. Deci toţi lucrătorii necreştini merg şi iau tămâie şi o ard pe altar şi spun, "Cezar este domn!" Ajunge în dreptul nostru şi unul dintre creştini ia tămâie şi rosteşte şi el, "Cezar este domn", şi îl lasă să plece. Şi un alt frate stă drept în faţa lor, un soldat îl împunge cu vârful suliţei şi spune, "Isus este Domnul". Şi îl omoară. Merg la următorul şi îl omoară şi pe acesta. Deci ceea ce spune Romani 10 este că sunteţi mântuiţi prin credinţa în Hristos dar dovada convertirii este că-l veţi proclama pe Isus ca Domn chiar dacă v-ar costa viaţa. Şi noi luăm textul acesta şi-l modificăm într-o simplă rugăciune prin care să fii mântuit. Este patetic ce facem! Şi ne întrebăm de ce nu se coboară puterea lui Dumnezeu peste noi? Pentru că am diluat creştinătatea. Trebuie să mergem la text! Trebuie să ne facem sclavi textului! Şi nu trebuie să credem ceva doar pentru că un evanghelist ne-a spus. Descoperim prin istorie că ceea ce credem noi în cultura vestică nu este ceea ce au crezut alţii înaintea noastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1007
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni