A rămâne căsătorit nu e același lucru cu a rămâne îndrăgostit - Partea 2
Autor: John Piper  |  Album: Căsătorie, Hristos, Legământ  |  Tematica: Familie
Resursa adaugata de ch_andreea_93 in 26/01/2016
    12345678910 0/10 X

    Tată, judecând după e-mailurile pe care le-am primit și după conversațiile pe care le-am avut, multe căsnicii sunt șubrede. Aceste lucruri nu sunt noi pentru mine și nici pentru nimeni. Dar ele sunt valoroase în ochii Tăi. Atât căsniciile credincioșilor cât și cele ale necredincioșilor sunt prețioase. Și Dumnezeule, te rog ca efectul săptămânii trecute și a acestei săptămâni și a săptămânilor care ne stau înainte, să fie puternic în transformarea și păstrarea căsniciei. Te rog ca să mă ajuți, ca să reverși ungerea Ta peste acest Cuvânt așa încât să aibă o influență mult mai mare decât aș putea face sau visa pentru gloria lui Hristos, pentru care există căsnicia. Deci, Tată, te rog vino, și dă-ne urechi ca să auzim și inimi deschise iar mie dă-mi o gură prin care să vorbesc adevărul în smerenie, păzește-mă de greșeli, păstrează-mă credincios Cuvântului Tău, și fă o lucrare măreață, Te rog în numele lui Isus, Amin.

    Căsnicia este mult mai minunată decât știe oricine pe pământ și pentru a vedea asta este nevoie de descoperirea lui Dumnezeu în Biblie. Și pentru a o prețui atunci când o vedeți, aveți nevoie de ajutorul Duhului Sfânt care vă permite să priviți și să îmbrățișați gloria lui Dumnezeu din ea. Motivul pentru care spun că Duhul Sfânt este atât de necesar pentru a vedea gloria căsniciei este pentru că căsnicia potrivit Bibliei este împletită în țesătura Evangheliei. Și Biblia spune că pentru un om firesc, Evanghelia este o nebunie. De aceea, căsnicia care își primește însemnătatea din Evanghelie este o nebunie pentru omul firesc. Spre exemplu, Richard Dawkins, ateu, a scris în ziarul Time, în augustul trecut, "Am adus argumente convingătoare împotriva unui creator supranatural și inteligent, dar mi se pare că totuși este o idee care merită atenție. Respingătoare - dar în același timp îndeajuns de mare pentru a fi demnă de respect. Nu-i văd pe dumnezeii olimpici sau coborârea lui Isus și moartea Lui pe cruce așa vrednice de acea măreție. Ei îmi par atât de limitați." Acesta este în esență omul firesc. Deci, nici Richard Dawkins, nici nimeni în această încăpere nu poate vedea și savura fără Duhul Sfânt, gloria căsniciei, împletită în țesătura lui Hristos crucificat pentru păcătoși. Căsnicia nu are o semnificație divină decât în legătură cu noul legământ făcut de Isus prin sângele Lui, când își câștigă Mireasa, și asta este arătat în căsnicie.

    Săptămâna trecută am spus că cel mai fundamental lucru care poate fi spus despre căsnicie este că e lucrarea lui Dumnezeu. Și că lucrul cel mai final care poate fi spus despre căsnicie este că Îl arată pe Dumnezeu. Și motivul pentru care am spus că Îl arată pe Dumnezeu este pentru că Dumnezeu în Hristos Își descoperă legământul de dragoste prin faptul că Își trimite Fiul pentru a-Și câștiga o Mireasă. Și El plănuiește căsnicia încă de la început pentru a fi o reflectare și un ecou a acestor lucruri. De aceea, căsnicia își are înțelesul cel mai adânc, cel mai semnificativ și mai final în arătarea legământului de dragoste - Isus Hristos care moare pentru mireasa Sa, mireasa care se lipește de soțul ei, Isus. Aceasta este semnificația cea mai profundă a căsniciei. Deci, am ajuns la concluzia că a rămâne căsătorit nu înseamnă a rămâne îndrăgostit, ci înseamnă a ține legământul. Și sunt mulțumitor din inimă pentru ceea ce Dumnezeu a făcut cu acel mesaj.

    "Suntem căsătoriți de 31 de ani. M-am căsătorit înțelegând legământul, dar în anii trecuți însă am simțit presiune de a mă uita după satisfacții înșelătoare. Cuvântul Tău a fost foarte încurajator pentru mine, pentru a face ceea ce este drept și a-mi păstra mâna pe plug."

    Germania:"Ultima predică din Geneza 2:18-25 mi-a confirmat să nu mă separ pentru un timp de soțul/soția mea."

    Am spus că unul dintre răspunsurile perfect legitime din partea unui soț/soție îndurerat către un soț/soție care zice că s-a îndrăgostit de o altă persoană, unul dintre răspunsurile legitime ale bisericii și ale partenerului îndurerat, este: "Ei și ce?! Aici este vorba de ținerea legământului!" Un om s-a apropiat de mine săptămâna trecută și cu o înfățișare ironică mi-a spus, "Vrei să spui că Dumnezeu ar putea să dorească să fiu nefericit?" I-am răspuns, "În primul rând Dumnezeu vrea să fii credincios, și apoi în credincioșie vei găsi fericiri mărețe pe care nici măcar nu le-ai visat, asemănătoare cu Ghetsimani."

    Pentru a putea merge mai profund în ceea ce înseamnă ținerea legământului va trebui să terminăm de privit la text. Trebuie să vă spun că mi-am schimbat întreg planul pentru primăvară. Diaconii au spus să facem o serie de predici despre regenerare și să facem o serie de predici despre căsnicie, celibat, familie, sex și în mintea mea era planul de a construi o temelie pe regenerare și apoi vom face asta. Ei bine, am inversat lucrurile. Aceste predici fac parte dintr-o serie de predici. Am cel puțin alte patru predici în mintea mea după asta, deci, dacă nu vă place să ascultați despre căsnicie atunci mergeți în altă parte pentru o perioadă pentru că suntem aici și sunt, pur și simplu, umplut cu lucruri pe care vreau să le spun.

    Versetul 25, capitolul 2 din Geneza: "Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine." Ce înseamnă asta? Vreau să iau în considerare două posibilități și apoi voi vota pentru a doua. Două motive posibile pentru care un bărbat și o femeie ar putea fi goi și nu le-ar fi rușine. Primul este pentru că au trupuri perfecte. Ceea ce era devărat. Sigur că nu le era rușine, nu aveau nici un singur neajuns acești doi oameni. Ei nu aveau nici o frică că alte persoane vor identifica vreun defect și-l vor arăta, sau vor pleca, sau vor spune ceva disprețuitor, niciunul din aceste lucruri nu se va întâmpla. Ei sunt perfecți! De aceea, nu este nici o rușine pentru că nu este nici un motiv pentru a avea rușine. Despre asta este vorba? Nu cred. Este adevărat, dar nu cred că merge vorba despre asta. Pentru 3 motive.

    Numărul 1: oricât de frumos sau chipeș ești, este nevoie de mai mult decât atât pentru a te simți în siguranță și liber față de orice rușine. Și nu doar tu trebuie să fii așa, ci și cealaltă persoană trebuie să fie corectă și plină de har pentru că știi prea bine că oricât de bun și frumos ești, o persoană care te face de rușine, care te condamnă, te va lovi cu cuvântul. Ea va ajunge la tine într-un alt mod. Nu este îndeajuns pentru tine să fii fără nici un neajuns. Asta nu te va face liber față de riscul de a fi rușinat. Și voi toți știți asta și ați avut experiențe asemănătoare în viață. Deci, chiar știind că ei doi sunt perfecți aici, mă îndoiesc că atenția este pusă pe perfecțiunea trupurilor lor.

    Al doilea motiv - Geneza 2:24-25 are scopul de a da înțelepciune fundamentală pentru căsnicie după cădere. Știm asta pentru că Isus citează acest verset. Este versetul fundamental din Noul Testament când se vorbește despre căsnicie. Deci, Dumnezeu, atunci când dă versetele 24 și 25 Îl are pe Isus în minte și El știe că vom folosi aceste versete după cădere. Dacă acel verset are o semnificație doar pentru trupuri perfecte nu ne-ar fi de folos mai târziu.

    Al treilea motiv - versetul 24 crează relația pentru care versetul 25 poate avea loc. Acesta este mersul versetelor. Versetul 24 menționează că "va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup" și asta crează situația de siguranță unde "goi și fără rușine" poate avea loc. Curge din această ținere de legământ - sunt un singur trup cu tine, sunt în aceasta cu tine pentru totdeauna. Acolo este locul unde este posibil să fii gol și să nu-ți fie rușine. Despre aceasta cred că este vorba.

    Aceasta este posibilitatea numărul 1 pentru care eu nu optez. Și anume motivul pentru care erau goi și nu le era rușine e pentru că erau fără cusur. Dar eu spun că nu despre asta merge vorba. Este adevărat, dar nu este acesta motivul. Pentru că accentul se pune pe ținerea legământului: a lăsa, a se alipi, un singur trup. Ești al meu, sunt al tău, suntem una. Acum aceasta duce spre versetul 25 și de aceea, nu cred că libertatea față de rușine în căsnicie vine când fiecare din noi putem demonstra perfecțiunea noastră și cât de buni suntem dar mai degrabă vine din natura legământului de dragoste. Acesta este scopul căsniciei. Pe de o parte poți zice, sunt perfect, nu am nici un motiv pentru care să-mi fie rușine și pe de alta poți spune, sunt imperfect, dar nu am nici o frică că soția/soțul meu mă va dezaproba. În primul caz ați putea zice, "Nu ne este rușine pentru că suntem perfecți." În celălalt caz ați putea zice, "Nu-mi este rușine în baza legământului de dragoste care este în familia noastră." Într-un caz veți zice, "Nu ne este rușine pentru că suntem perfecți" și în altul veți zice, "Nu avem rușine pentru că legământul de dragoste acoperă o mulțime de păcate, o mulțime de defecte." Știu că Geneza 2:25 este înainte de cădere și atunci nu se întâmplase încă nici un lucru pe care ei să trebuiască să-l treacă cu vedere. Ei nu au nevoie să treacă cu vederea nimic, pentru că ei nu au păcătuit. Dumnezeu a făcut toate lucrurile bune și a spus că toate lucrurile erau bune, deci, presupun că trupurile lor erau superbe. Nu zic că această trecere cu vederea se întâmplă aici, ci spun că Dumnezeu a plănuit ca versetul 24 să fie despre Isus și crucea Sa. Lăsându-și Tatăl, lipindu-se de mireasa Sa, devenind un singur Duh cu ea cu costul vieții Lui. Aceasta arată versetul 24 și căsnicia este un semn, o parabolă, o dramă, aceasta este semnificația căsniciei și de aceea, spun că "goi și fără să le fie rușine" își are fundamentul cel mai profund în natura legământului de dragoste despre care am învățat că este: eu trec peste păcat. Și în modul acesta rămâi căsătorit. Săptămâna viitoare, cu ajutorul Domnului intenționez să iau cu toată puterea mea doctrina justificării și să vă arăt cum salvează căsniciile.

    "Eu nu mai iau în considerare păcatul!" Acesta este legământul de dragoste. Și crează un loc unde poate avea loc din nou - "goi și fără să le fie rușine". Nu pentru că suntem desăvârșiți, ci pentru că legământul de dragoste poate avea loc cu adevărat. Mireasa lui Isus este murdară, El și-a dat viața pentru ea. Ea alunecă în mod continuu, ea este ca tine în relația ta cu Isus, dar El se întoarce după ea din nou și din nou. Justificarea prin har crează o pace verticală cu Dumnezeu și justificarea prin har pe plan orizontal poate crea un uimitor "goi și fără să le fie rușine". Un soț imperfect, o soție imperfectă, plini de dragoste, "goi și fără să le fie rușine". Este o minune. Căsnicia este o minune. Lumea nu înțelege căsnicia, ea nu are nici măcar o idee despre ce este căsnicia, este despre Hristos, despre legământul de dragoste, despre manifestarea gloriei lui Dumnezeu în răscumpărarea unei mirese - iată ce este căsnicia.

    Deci, iată unde ne vom duce săptămâna viitoare, dar înainte trebuie să sfârșim de descoperit acest "goi și fără să le fie rușine". Ei s-au îmbrăcat în două etape. Să citim despre asta, ce înseamnă asta pentru noi? Geneza 2:17, "Din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit." Eu consider cunoștința binelui și răului ca fiind o frază care reprezintă o declarație de independență față de Dumnezeu. Deci, când ei mănâncă din acel pom, ei declară, "Dumnezeu nu mai este Domnul meu. Nu El decide ce este bine și ce este rău pentru mine, eu decid ce este bine sau rău pentru mine." Iată ce înseamnă cunoașterea răului și binelui. Eu mănânc și devin cel ce decide ce este binele și răul, nu Dumnezeu. Să citim versetele 5 și 6 a capitolului 3 unde a avut loc cel mai rău lucru care s-ar fi putut întâmpla cu rasa umană. Ispititorul zice, "Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, (acesta este o jumătate de adevăr răutăcios) cunoscând binele și răul". Nu trebuie să fiți ca Dumnezeu și să decideți ce este rău sau bine! Trebuie să vă smeriți și să-L lăsați pe Dumnezeu să decidă ce este bine sau rău. Dar sună așa de convingător, a fi ca Dumnezeu, ce poate fi rău cu asta? "Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lânga ea, și bărbatul a mâncat și el. Și primul efect imediat a acestei răzvrătiri, a ruperii legământului cu Dumnezeu este versetul 7, "Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele." Ce înseamnă aceasta? Primul efect al declarării independenței față de Dumnezeu este că devenim conștienți de trupurile noastre. Uimitor. Mă întreb de unde vin bolile legate de alimentație. Nu este simplu, este profund. Vă recomand să reflectați bine. Acum le este rușine. Nu se spune asta direct dar este evident. Ei zic, "Vai! Suntem goi, trebuie să ne acoperim." De ce? Nu este nici un motiv în acest text pentru care să credem că au devenit dintr-odată urâți. Deodată suntem urâți. Eram frumoși și acum suntem urâți.

    Textul nu vorbește deloc despre asta, Geneza 2:25 nu s-a concentrat pe frumusețe și Geneza 3:7 nu se concentrează pe urâciune. Nu asta se întâmplă aici. Ei nu zic, "Oh, trebuie să ne acoperim pentru că am devenit urâți când am căzut." Atunci despre ce e vorba? Ei se acoperă aici pentru că fundamentul legământului de păstrare a dragostei în căsnicie s-a prăbușit. Și siguranța dulce, încrezătoare a căsniciei a dispărut pentru totdeauna. Am ales cuvintele cu grijă. Siguranța dulce, care se încrede pe deplin a dispărut pentru totdeauna. Voi nu aveți așa căsnicie. Și nici eu. Ne-am dori să o avem, dar este pierdută. De ce? De ce căsnicia așa cum a stabilit-o Dumnezeu cu acestă siguranță dulce, atot-încrezătoare, unde "goi și fără să le fie rușine" era fără dubii, a dispărut imediat? Motivul - ținerea legământului cu Dumnezeu este fundamentul ținerii legământului cu soțul/soția. Și legământul cu Dumnezeu s-a prăbușit și acest legământ a fost stricat imediat. Fundamentul ținerii legământului dintre un bărbat și o femeie este legământul neîntrerupt dintre Dumnezeu și om. Și care este acest legământ? Dumnezeu conducându-ne pentru binele nostru și noi bucurându-ne de asta și bazându-ne pe asta, acum prin Isus Hristos. Dumnezeu conducându-ne pentru binele nostru și noi bucurându-ne de El în și bazându-ne pe El prin mijlocirea morții și învierii fiului Său, Isus Hristos. Acesta este legământul pe care intenționează ca să-l avem. Și atunci când se rupe, căsnicia se destramă.

    Ei au experimentat imediat stricarea legământului lor de dragoste. Și asta s-a întâmplat în două moduri. Voi explica acestea și ne vom îndrepta spre încheiere. Două moduri prin care s-a destrămat. Și noi le experimentăm astăzi la fel. Nu este istorie străveche, ci este și experiența noastră. Și ambele se referă la rușine. În primul mod, cel care vede goliciunea mea, nu mai este demn de încredere. Deci, eu mă tem că voi fi dat de rușine. Acesta este primul mod. Al doilea mod este că eu însumi nu mai sunt în pace cu Dumnezeu pentru că am păcătuit. Fie că sunt Adam sau Eva, am păcătuit aici și mă simt vinovat, murdar, nevrednic și asta se reflectă în atitudinea față de trupul meu. Două lucruri care se petrec aici - cel ce mă privește nu mai este demn de încredere și eu însumi mă simt nevrednic. Și când pui aceste două lucruri împreună ai o prăbușire enormă într-o relație unde "goi și fără a le fi rușine" nu se mai poate întâmpla. Din contra, va fi multă rușine și critică aici. Să luăm fiecare dintre acestea în parte, ca să fiu sigur că ați înțeles cum funcționează pentru că toți am experimentat asta. Am căzut, suntem în Adam, am moștenit asta, suntem asta până când Hristos nu reînnoiește inimile noastre și începe să reconstruiască un loc în inimile noastre și în relațiile noastre unde "goi și fără să le fie rușine" se poate întâmpla din nou.

    În primul caz, eu sunt conștient de trupul meu și mă simt vulnerabil pentru că Eva a ales să fie independentă față de Dumnezeu, și anume, s-a făcut pe ea centrală în locul lui Dumnezeu. De aceea, ea este o persoană egoistă și nu poți avea încredere în persoane egoiste. De azi înainte ea se va pune pe primul loc, iar pe mine pe ultimul. Ea nu mai este o slujitoare, ea vrea să fie slujită, nu sunt în siguranță cu ea, mă simt vulnerabil lângă ea pentru că ea mă poate doborî foarte ușor. Ea își poate folosi cuvintele foarte bine pentru a se ridica deasupra mea. Deci, dintr-odată goliciunea mea este precară. Nu mă mai încred în faptul că mă va iubi cu o dragoste pură care ține legământul de dragoste cu care m-a iubit cu câteva ore în urmă. Acesta este primul și unul din motivele pentru ceea ce s-a întâmplat în versetul 7. Dintr-odată conștienți de faptul că sunt goi, se acoperă. De ce? Nu în primul rând pentru că se întâmplă ceva aici ci pentru că acolo ea este egoistă. Și o persoană egoistă în dormitor este periculoasă.

    Celălalt motiv este pentru că însuși Adam a păcătuit. El a rupt legământul cu Dumnezeu. Dacă ea este răzvrătită și egoistă, el este la fel. Nu sunt îngrijorat doar de ceea ce va face ea, eu mă simt pângărit, vinovat, nevrednic. Merit să-mi fie rușine. Este adevărat. Înainte de cădere lucrurile erau așa cum trebuiau să fie. După cădere asta s-a destrămat. Nu mai sunt așa cum ar trebui să fiu așa încât această rupere din viața mea face ca trupul meu să nu corespundă cu ceea ce sunt cu adevărat. Acel eu curat, inocent, deschis nu mai este așa. Sunt un păcătos! Nu mă mai simt bine gol, nu este ceea ce sunt. Am nevoie de ceva ajutor, trebuie să mă acopăr, am nevoie ca imaginea mea să fie corectată pentru că sunt un păcătos! Și am nevoie ca să fiu protejat de acea femeie. Ea va începe să mă privească diferit. Se va ridica deasupra mea.

    Este cea mai rea situație care v-ați putea imagina vreodată. Este ceea ce trăim cu toții fără Hristos. Ambele surse de rușine: nu mă pot încrede în ea pentru că este egoistă, merit să-mi fie rușine pentru că am falimentat; ambele vin din cauza că au rupt legământul cu Dumnezeu. Legământul lui Dumnezeu cu noi este fundamentul ținerii legământului dintre noi. Nu mă mai încred în ea că mă va prețui și va îngriji de mine, a devenit egoistă pentru că a rupt legământul. Eu nu mai sunt demn de a fi admirat oricum pentru că sunt un păcătos, din cauza că și eu am rupt legământul cu Dumnezeu. Și ambii sunt în mare necaz. Deci, ce fac ei? Se îmbracă cum pot mai bine cu frunze de smochin. Versetul 7: "Au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele."

    Ultimul lucru care se spune despre asta este versetul 21. Să mergem acolo, apoi vom pune totul împreună. Capitolul 3:21, "Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele." Acum, ce vedem din asta? Adam și Eva s-au străduit să se îmbrace cu frunze. Aceasta este o soluție păcătoasă. Ei tocmai au păcătuit și vor să se acopere. Ei tocmai au rupt legământul cu Dumnezeu și știm că este un lucru păcătos pentru că ei se ascund de Dumnezeu. Ei nu numai și-au pierdut relația, ci și capul! Să se ascundă de Dumnezeu? Este prostesc. Dar ei încearcă. Oamenii păcătoși încearcă tot felul de lucruri prostești. Deci, știm că ei fug de Dumnezeu și prima manifestare a fugii este - uh! Și ei se acoperă aici și încearcă să îmbunătățească situația pentru că au intrat într-o mare încurcătură, și primul lucru pe care îl fac este să se îmbrace așa cum pot mai bine. Ei au încercat să rezolve spărtura dintre ce erau și ceea ce trebuiau să fie. Acest efort din partea lor a fost originea ipocriziei. A fost prima tentativă absolut falimentară de a face lucrul pe care-l face zăpada. Deci, de ce atunci Dumnezeu lucrează pentru a o îmbunătăți? Dacă încercarea lor de a rezolva problema este îmbrăcămintea și astfel ea arată ipocrizia, ascunderea, ce face Dumnezeu când se ridică și zice, "Eu pot face ceva mai bun decât frunze. Vă voi da haine din piele." Ce înseamnă asta? Afirmă El prefăcătoria lor și fuga lor de realitate, spune El prin asta că îmbrăcămintea ascunde realitatea și haidem să facem asta? Nu cred așa deci, ce face El?

    Eu explic asta prin faptul că ceea ce face El poate fi exprimat în mod pozitiv și în mod negativ. Vom cita fiecare din acestea și apoi vom încheia. În mod negativ - este o prăpastie aici între ce sunteți și ce trebuie să fiți, Adam și Eva. Acoperindu-vă cu haine este răspunsul corect. Dar nu pentru a ascunde adevărul, ci pentru a-l mărturisi. Aici este diferența. Ei voiau să folosească hainele pentru a ascunde ca și cum ar fugi în spatele unui copac, ca să se ascundă de Dumnezeu. Ei căutau să ascundă. Dar Dumneze spune, "Nu, îmbrăcămintea este o reacție corectă aici, pentru că v-ați pierdut nevinovăția, dar ceea ce mărturisește îmbrăcămintea acum este prăpastia dintre ceea ce sunteți și ceea ce ar fi trebui să fiți." Îmbrăcămintea declară că sunt ceea ce nu ar trebui să fiu. Mi-am pierdut gloria originală. Și îmbrăcămintea nu ascunde, ci mărturisește asta. Iată o implicație practică pentru asta. Nuditatea publică astăzi nu este o reîntoarcere la nevinovăție. Este răzvrătire împotriva realității morale. Dumnezeu a poruncit ca îmbrăcămintea să mărturisească despre gloria pe care am pierdut-o și a o scoate în public înseamnă a adăuga la răzvrătirea care este deja. Cred că va fi o predică despre îmbrăcăminte în viitor pentru că am tot felul de texte aici, 1 Timotei 2:9, 1 Petru 3:5. Biblia se preocupă de îmbrăcăminte, despre ce spune ea, ce înseamnă ea, ce relație are cu Dumnezeu. Deci, iată o altă aplicație (sunt o anticipare a predicii despre îmbrăcăminte), cei care își păstrează hainele pe ei, dar încep să le folosească pentru exact opusul scopului lor, și anume mărturisirea unei glorii pierdute și încep să le folosească pentru a căpăta putere și a-i face pe oameni să se uite la tine și să te placă mai mult, se răzvrătesc în altă direcție. Iată o regulă - îmbrăcămintea nu are ca scop să atragă atenția asupra a ceea ce acoperă. Aș vrea să spun mai multe, dar le voi păstra pentru altă dată.

    În mod pozitiv însă, îmbrăcămintea are scopul de a atrage atenția către ce rămâne neacoperit. Mâini care se slujesc una pe alta, picioare care duc Evanghelia unde este nevoie de ea și fețe care radiază cu gloria lui Dumnezeu care se vede în Evanghelie. Dacă nu te îmbraci ca să atragi atenția la mâinile, picioarele și fața ta... Știu că voi femeile vreți să atrageți atenția la picioarele voastre pentru că aveți unghii roșii! Dar mă întreb... Îmi tot rămâne mintea aici. Acesta este lucrul negativ. Lucrul pozitiv pentru îmbrăcăminte, este că Dumnezeu a avut în minte nu doar să mărturisească prin ea gloria pierdută dar să mărturisească și faptul că o va restabili într-o zi. El va trece într-o zi peste prăpastia care exista între ceea ce trebuie să fim și ceea ce suntem. Îmbrăcămintea înseamnă asta, nu este doar mărturisirea căderii noastre, ci și a gloriei noastre viitoare. Dumnezeu a respins modul în care s-au îmbrăcat ei, și apoi i-a îmbrăcat El însuși cu har. Știm că harul curge aici pentru că în 3:18 șarpele va fi zdrobit.

    El se îndreaptă spre 3:21 și îi îmbracă cu haine din piele mult mai bune. Ei nu aveau nici măcar o idee despre cum să facă haine. Și El le face haine. Har curge aici, har care zice - într-o zi veți fi în relații unde veți putea fi din nou "goi și fără să vă fie rușine", într-o zi veți fi în relații cu Mine, Dumnezeul vostru, în care nu veți avea nevoie să vă fie rușine pentru că din cauza a ceea ce a făcut Fiul Meu, nu vă voi mai face să vă fie rușine. Voi trece peste toate păcatele voastre și vă voi îmbrăca cu neprihănirea Mea și cu gloria Mea și voi veți străluci ca stelele pe cer și ca soarele într-o zi senină. Iată ce înseamnă îmbrăcămintea, iată de ce trebuie să o păstrați simplă până când va lua locul gloriei Lui. Îmbrăcămintea noastră mărturisește despre căderea noastră și despre gloria noastră viitoare. Mărturisește despre prăpastia dintre ce suntem și ce ar trebui să fim și mărturisește despre intenția plină de har a lui Dumnezeu de a ne face una cu Isus Hristos și moartea Lui. Și acesta probabil este motivul pentru care a fost nevoie ca sângele să fie vărsat ca să se facă hainele, când au fost omorâte animalele. El va rezolva problema fricii, a mândriei, egoismului și a rușinii dintre un bărbat și o femeie cu noul Său legământ făcut prin sânge. Menirea căsniciei este arătarea legământului și a Evangheliei. De aceea, data viitoare ne vom uita, cu voia Domnului, la cum un soț și o soție, întruchipează noul legământ. Întruchipează Evanghelia, justificarea prin credință și astfel crează un loc nou, sfânt și sigur, unde se poate fi din nou "goi și fără să le fie rușine". Căsnicia este despre Evanghelie, dacă nu știi Evanghelia, dacă nu trăiești în Evanghelie, nu te-ai cufundat încă în plinătatea de resurse pe care le are Dumnezeu pentru căsnicia ta. Mai sunt încă așa de multe de spus. Să ne rugăm.

    Tată plin de har, Îți cer din nou ca căsniciile să fie salvate, să crească ținerea legământului și atunci, minunea minunilor care va întrece orice așteptare, ca Sara care a avut un copil la 90 de ani sau Maria care a rămas însărcinată fără a cunoaște bărbat, sau ca Marea Roșie despicându-se, sau ca soarele care s-a oprit pe cer, sentimentele se vor naște din nou, în locul sigur al legământului. Te rog pentru aceste minuni, Doamne, în această încăpere și pe toată întinderea pământului pentru că vreau ca Evanghelia să strălucească prin căsniciile noastre, pentru gloria lui Hristos. În Numele Lui ne rugăm. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1088
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni