Din slava Sa cerească
autor. Diana G. U.
Din slava Sa cerească, Isus a coborât,
Să poarte-ntreaga vină, sub cruce chinuit.
El a răbdat ocara, ca noi să fim salvați,
Tăcea sub bice multe, să fim răscumpărați.
Iubirea Lui cea mare, ne-a dus la mântuire,
Din dragostea divină, ne dă azi izbăvire.
Murea pe crucea morții, iertare să ne dea,
Sub poetrele-aruncate, El pentru noi tăcea.
Cu frunte-adânc străpunsă, pe Golgot-a urcat,
Plătind întreaga vină, fiind nevinovat.
Batjocorit de oameni, la noi doar s-a gândit,
Nedreapta judecată, pe El când l-a lovit.
Cu mâinile străpunse, El pentru noi murea,
Când lumea-l condamnase, spre ceruri El privea.
În taină rugăciunii, iertare a cerut,
Chiar și pentru aceia, ce-n cuie l-au bătut.
În ceasul suferinței, mai mult El ne-a iubit,
A Sa durere mare, pământu-a mântuit.
El a ales să vină, pentr-un străin păcat,
Pe-un lemn ca să se pună, un Miel nevinovat.
Plângea-ntreb universul, sudoarea îi cădea,
În picături de sânge, dar El mereu tăcea.
Paharul suferinței, întreg El l-a băut,
Când l-au împins la moartea, și-atunci El a tăcut.
Prin moartea de pe cruce, El moarte-a biruit,
În rana Lui adâncă, iertarea am găsit.
Durerea Lui cea mare, salvare este-acum,
Pentru acei ce urcă, al mântuirii drum.
Amin