Aș vrea să-mi scriu durerea
autor. Diana G. U.
Aș vrea să-mi scriu durerea, dar oare pe hârtie, e cineva ce-o vede? , e cineva ce-o știe?
În inimă răcnește, e-o rană-nsângerată, să plece am dorința, nu vrea... cine s-o scoată?
Aș vrea să-i dau un nume, dar e durere mare, vre-un nume n-o cuprinde, mai e și-nșelătoare,
Vreau să mă părăsească, s-o duc nu aș mai vrea, dar parcă este surdă, se adâncește ea.
Aș vrea să-i văd limanul, dar parcă am orbit, e cineva ce-o vede? , de ea sunt obosit,
În mine să mai fie, doresc și mult aș vrea, să nu-i am amintirea, și amintirea-i grea.
Cu-adâncile suspine, de ea eu sunt hrănit, e cineva să știe? , cât ea m-a otrăvit?
Aș vrea să nu mai fie, eu liber ca să zbor, dar ea mereu doar crește, e parcă un izvor.
Aș vrea să strig mai tare, s-audă cineva, dar glasul mi se stinge, și nu mai pot strigă,
Căci sunt dureri ascunse, ce nu se pot rosti, și lacrimi nerostite, ce nu se pot opri.
O port de-atâta vreme, din mine-i parte ea, mă lupt s-o dau afară, durerea... dar nu vrea,
Și când zâmbesc în lume, în mine-i un pustiu, mi-e sufletul în doliu, deși par încă viu.
Aș vrea s-o las în urmă, s-o lepăd la picioare, să nu mai simt în suflet atâta apăsare,
Să pot să dorm o noapte, fără să mă mai doară, să nu mai plâng în taină, când este-atât de-amară.
Dar oare cine știe, ce-n suflet port cu mine? , oare-i vreun om pe lume, care să-mi facă bine? ,
E cineva să știe, ce-n mine s-a ascuns, sau rana mea e mută, și n-are un răspuns?
O, Doamne, vin la Tine, cu sufletul în rană, Tu poți lua durerea, spre noapte ce mă-ndeamnă,
Tu poți ca să-i stingi focul, doar Tu poți vindeca, te chem să-mi ei durerea, nu pot a o purta.
De vrei s-o lași în mine, vreau voia-ți să-mplinesc, dar să rămâi cu mine, să pot să te iubesc,
De mână doar cu Tine, durere n-oi avea, căci toată vindecarea, e doar în mâna Ta
Amin