Crucea grea ce-o porți în spate
autor. Diana G. U.

​Crucea grea ce-o porți în spate, nu-i un semn de părăsire,
Ci un drum spre înviere, șlefuit de-a Lui iubire.

Când din lacrimi curge ruga, iar durerea te apasă,
Domnul merge chiar alături, și te duce-ncet spre casă.

Iar când noaptea pare lungă și suspinul e adânc,
Să-ți aduci mereu aminte, cine ești pe-acest pământ.

Nu ești singur niciodată, Dumnezeu veghează treaz,
El îți numără oftatul, șterge lacrimi de pe-obraz.

Să privim tot înainte, purtători de cruci și dor,
Căci curând sosi-va clipa, întâlnirii tuturor.

Jos lăsa-vom grea povara, la intrarea-n cerul sfânt,
Unde nu mai e durere, nici oftat ca pe pământ.

Pân-atunci doar prin credință, să călcăm pe a Lui urmă,
Fără teamă, căci Păstorul, e prezent mereu în turmă.

Lui îi dăm întreaga slavă, pentru harul ce ne-a dat,
Și-I cântăm întotdeauna, pe al nostru Împărat.

Revenirea este-aproape, ziua sfântă va veni,
Când cu toți răscumpărații, în mărire vom trăi.

Vom cânta o veșnicie, sfântul Nume glorios,
Purtătorul de coroană, preaiubitul sfant Hristos.

Fii slăvit în veci de veacuri, Doamne sfânt și credincios,
Pentru pacea dăruită, pentru tot ce-i luminos.

​În mâna Ta ne punem viața, pașii, duhul și credința,
Până când în cerul slavei, vom primi noi biruința.
Amin