Splendoarea Ta fără apus
autor. Diana G. U.
Splendoarea Ta fără apus, îmbracă cerul în lumină,
În chipul Tău cel minunat, e frumusețea cea divină.
Pictat-ai bolta cu iubire, Tu stelele le-ai așezat,
Aprinse-au fost de-a Ta lumină, și-un timp al nopții e bogat.
Veșmântul Tău țesut de raze, acoperă întreg pământ,
Cine spre cer mereu privește, să n-aibă plâns... ci doar un cânt.
Lăsat-ai viață, veșnicie, în tot ce palmele-au atins,
Uimit pământul ți se-nchină, Tu de nimic nu ești învins.
Sclipirea harului se vede, revarsă razele-aurii,
Nu-i nimenea ca Tine Doamne, nici pe pământ, nici veșnicii.
Privesc la slava Ta măreață, mi-e sufletul de Tine plin,
Ce mare ești, frumos în toate, Părinte sfânt, ceresc, divin.
Ești răsăritul ce îmbracă, În dragoste întreg pământ,
În palma Ta este puterea, neclătinat ești Domn preasfânt.
Din bunătatea Ta-i izvorul, ce curge să vedem frumos,
Un drum ce urcă spre vecie, e singurul ce-i glorios.
O, Doamne, câtă frumusețe, ai pus în tot ce ai zidit,
Sclipirea Ta aprinde-un soare, ne-ncânt-al zorii răsărit.
În fața slavei Tale sfinte, și îngerii stau închinați,
Frumos ești Doamne, frumusețea-ți... nu-i uită pe acei uitați.
Ești chipul dragostei divine, ce-ntrece orice-nchipuire,
Ești minunat, ești glorios, ești Dumnezeu, Tu ești... iubire.
O, Doamne, câtă armonie, ai pus în tot ce ai creat,
Din veac în veac este văzută, lucrarea Ta de Împărat.
Din candela iubirii Tale, aprinzi lumina în pustiu,
Alungi singurătatea toată, și norul negru cenușiu.
Tu ești cetatea de salvare, în pace inimile-mbraci,
Când un copil al Tău suspină, nepăsător nu ești... nu taci.
Iubirea Ta e o pictură, un trandafir pe cruce sus,
Mireasma Ta îmbietoare, e sărbătoare făr-apus.
În orice floare din câmpie, se vede frumusețea Ta,
Izvor curat de veșnicie, ești azi, ai fost, ve-i rămânea.
Amin