Din neam în neam Tu ai domnit
autor. Diana G. U.
Din neam în neam Tu ai domnit,
Căci Tu-ai făcut pământul,
Și cerurile-ai întocmit,
Când ai rostit Cuvântul.
Pe nări suflare ai suflat,
Căci viața e din Tine,
Hotare apelor ai pus,
Ai spus... , , așa e bine."
Pădurile Tu le-ai sădit,
Cu foșnet în cântare,
Și apele Tu le-ai umplut,
Cu peștii cei de mare.
De Tine toate-au ascultat,
Când le-ai creat pe toate,
Luminători ai așezat,
Să fie zi și noapte.
Izvoarele Tu ai țâșnit,
S-adăpi întreg pământul,
Și păsările ai hrănit,
Puternic ți-e Cuvântul.
Din locul Tău cel preaânalt,
Uzi munți-nalți cu rouă,
Spui vântului în loc să stea,
Când spui să ploaie... plouă.
Lucrarea Ta e rodul viu,
Hrănești orice făptură,
Faci slava-ți să se vadă-n zori,
Pui laude în gură.
Pământu-ntreg ai așezat,
Pe-o temelie sfântă,
Și păsările-n glasul lor,
Doar Ție toate-ți cântă.
Răsari și firul încolțit,
Și luna cea din noapte,
Măsoară timpul ce-ai făcut,
Ca să te știm aproape.
Din stânci un adăpost făceai,
Pentru viețuitoare,
Înțelepciunea Ta crea,
Tot astăzi ce-i sub soare.
Pământu-neregula te-a ascultat,
I-ai dat Tu strălucire,
Și stelelor nume le-ai dat,
Tu Doamne ești iubire.
Ca Tine nimenea n-a fost,
Nu este... n-o să fie,
Ești Împărat jos pe pământ,
Și celor din vecie.
Amin