La poarta fericirii
autor. Diana G. U.
La poarta fericirii, Isuse, am venit,
Cu inima zdrobită și sufletul smerit,
N-am aur să-Ți aduc, nici daruri strălucite,
Ci doar o rugăciune, și lacrimi risipite.
La poarta Ta, Stăpâne, eu bat cu stăruință,
Căci numai Tu-mi poți pune, în suflet biruință,
Când lumea mă apasă, și drumul mi-e pustiu,
Mă ține mâna-Ți sfântă și-n ceasul cel târziu.
Am rătăcit prin lume, să caut fericirea,
Dar am găsit în toate, decât dezamăgirea,
Când am privit spre Tine, genunchii mi-am plecat,
Și-n locul unei pietre, o inimă mi-ai dat.
La poarta fericirii, nu cer averi deșarte,
Nici slavă omenească, nici slavă peste noapte,
Eu vreau să fiu cu Tine, în fiecare zi,
Căci fără Tine, Doamne, nici cerul n-ar zâmbi.
De vei deschide poarta, eu nu voi mai pleca,
Voi sta mereu aproape, Isus, la dreapta Ta,
Și orice-ar fi în lume, eu nu mă voi clinti,
Căci fericirea-mi este, să pot cu Tine-a fi.
Iar dacă-n pragul vieții, voi plânge uneori,
Ridică-mi iar privirea, spre-a veșniciei zori,
Și spune-mi cu blândețe, când drumul va fi greu:
„Să nu te temi, copile, mereu cu tine-s Eu.”
La poarta fericirii, Isuse, vreau să stau,
Cu tot ce am în suflet, în mâna Ta să dau,
Iar când vei spune: „Vino!”, să pot păși ușor,
Căci Tu-mi ești fericirea, Părinte salvator.
Cu Tine veșnicia, să o petrec doresc,
Căci toată fericirea-i la Tine Domn ceresc,
La Tine-i bucuria, odihnă fără capăt,
Și viața fără moarte, ce-i veșnic minunată.
Amin