Adevărul câteodată
Parcă doare ca să-l ai,
Căci de când el se arată
Se-amărăște-al vieții trai.

Adevărul câteodată
Să nu-l știi-i mai confortabil,
Căci minciuna-mpachetată
În culori: e favorabil.

Ca un măr ce-arată bine,
Roșu-aprins, frumos, lucios,
Ce te-trage de la sine
Într-un mod mai silențios.

Și prefer să-l țin așa,
Să-l admir făr’ al mușca;
Să-l privesc și să-i miros
Acel parfum savuros.

Căci dacă se dovedește-a
Fi de-un vierme mic mâncat?
Mai degrabă să nu știu, firește,
Că este un fruct stricat.

Astfel, dacă-l țin decor
Pot să mă bucur mai mult de el;
Și zic zău ca nu-nțeleg
Cum de-mi place să ma-nşel.

Caci iluzia minciunii
Mă gâdilă s-o trăiesc,
Iar când se sparge în țăndări,
Incapabil mă găsesc…

Realitatea nu se-mbină
Cu minciunile deloc!
Adevăru-i adevăr,
Restul este doar un foc

Care astăzi m-ă-ncălzeşte
Și îmi ține de căldură,
Iar mâine mă arde-n chinuri:
Asta-i consecința crudă.

De aceea, Domnul meu,
Ajută-mă să-nțeleg
Că deși îmi este greu
Adevărul să-l aleg.