După plapuma de nori se-ascund stelele și luna albă;
Strălucirea lor răsfrâng deseori planeta-n taină.
Fulgi de nea plutesc în zbor, inundând văzduhul înalbit;
Și-așezați în voia lor, de culori natura au sorbit.

Vântu-i aprig și cumplit, iar pământu-i înghețat
Îngerii s-au împărțit și-au plecat la căutat
Un locaș pentru Isus, să se nască în căldură;
Poartă-n poarta ei s-au dus, dar nimeni nu îi crezură.

Și la ușa mea se-aude: o bătaie, două, trei.
Deranjat merg a deschide: este noapte, zi-mi ce vrei?
Musafirii mă așteaptă, nu am timp deloc de stat!
Am atâtea de făcut, nu vezi că sunt ocupat?

Casa-mi este aproape plină, căci petrec și mă distrez;
Nu am loc ca să-mi tot vină altă lume-n interes.
Îngerul stă și se uită în ai mei ochi ce-au orbit;
Fără să-mi zică vreo vorbă-și pleacă capul umilit.

Și clipind, doar o secundă, el dispare-n deasa ceață;
Realizând ce se întâmplă…-mi curge-o lacrimă pe față.
Ocupat cu-ale lumii, pe Isus eu l-am uitat;
Să se nască-n casa mea… cum de eu l-am alungat?

Iar în ciuda răzvrătirii mele, El continu-a mă iubi;
Chiar de-s plin în fapte rele, El mi-alături zi de zi.
Dovedind dragostea asta, nu am cum să nu-L urmez…
Tot ce am în viața asta lui Isus îi datorez!