De păcat înnourată
Este-a noastră lume mare…
De vânt viața n-este luată,
Căutând dreptatea-n zare.

Molii se ascund în inimi,
Zi de zi mâncând din ele;
În a sufletelor adâncimi
Se tot sting a dragostei lor stele.

Ne-ntrebăm de ce există
Foamete, razboi și chin,
Când în astă lume egoistă
Fără bani ești un străin.

Ne-ntrebăm cum de cei sinceri
Duc o viață plină de poveri,
În timp ce oameni care fură
Sunt plini de avuție și puteri.

Ne-ntrebăm de ce boala apare
Chiar în viața celor buni și drepți;
Domnul ne-a creat pe fiecare,
Toți stăm sub același soare

Și din nou te-ntreb Isuse
De ce oare?

Și cuprins de-a mea frustrare
Realizez cat sunt de mic;
Am uitat c-o forță creatoare
Face totul din nimic.

Nedreptatea nu există
În acest gigantic univers;
Doar în asta lume tristă
Omul poate fi pervers.

Va veni însă o zi măreață
Când pe nori de slavă va sosi Isus;
Va fi iarăși dimineață,
Vom uita ce-nseamnă un apus.

Iar atunci în fața judecății
Socoteală toți vom da;
Nu vom mai fi robi ai nedreptății
Când vom sta-n prezența Sa!