Când seara cade peste-a mea cărare,
Și pașii mei sunt obosiți și grei,
Te chem, Isuse, cu un suspin ce doare,
Să-mi dai putere să rămân cu Tine.

Căci lumea-i plină astăzi de-amăgire,
Și mulți se pierd pe drumuri fără rost,
Dar eu tânjesc, Isuse, după Tine,
Căci Tu ești tot ce am și ce-am fost.

Când pâinea-i mică, iar durerea mare,
Când rugăciunea pare fără glas,
Tu-mi ești nădejde, sprijin și salvare,
Și lângă Tine nu mă simt rămas.

Nu mă lăsa să uit Golgota sfântă,
Nici prețul greu ce pentru mine-ai dat,
Să-mi fie viața rugăciune cântată,
Iar dorul meu să fie necurmat.

Când frații mei se luptă cu durerea,
Ajută-mă să le fiu mângâiere,
Să port în mine dragostea și pacea,
Și să le-arăt că harul Tău nu piere.

Iar când vei bate în pragul veșniciei,
Și trâmbița de sus va răsuna,
Să mă găsești în calea ascultării,
Cu candela aprinsă în mâna mea.

Și-atunci, Isuse, când mă vei lua,
Din lumea asta plină de suspine,
N-aș cere altceva în slava Ta,
Decât să fiu pe veci, Isuse, cu Tine.