Când norii grei se-adună-n zare
Și drumul pare tot mai greu,
Când nu mai vezi nicio scăpare,
Ridică-ți ochii spre Dumnezeu.

Când lacrimi curg fără oprire
Și sufletul ți-e apăsat,
Să nu uiți sfânta Lui iubire,
Căci El nicicând nu te-a uitat.

Când toți din jurul tău se duc
Și nimeni nu te mai ascultă,
La crucea Lui poți să aduci
Durerea ta cea mai profundă.

Cu Dumnezeu nu ești pierdut,
Nici singur pe cărarea vieții,
Chiar dacă totul s-a durut,
El este Domnul dimineții.

Când treci prin valea cu suspine
Și pașii-ți sunt tot mai greoi,
Să știi că Domnul e cu tine,
El nu te lasă în nevoi.

Poate că astăzi nu-nțelegi
De ce ai parte de-ncercare,
Dar mâine poate ai să vezi
Că El ți-a pregătit salvare.

Nu te opri din alergare,
Nu da credința ta pe-un vis,
Căci dincolo de orice vale
Te-așteaptă-un loc în Paradis.

Iar când odată vei ajunge
La porțile cerului sfânt,
Vei uita lacrimi și durere,
Vei fi acasă, nu străin pe pământ.

Și-L vei vedea pe Cel ce-n taină
Te-a ocrotit în orice zi,
Pe Cel ce ți-a purtat povara
Și nu te-a părăsit nicicând.

De-aceea, suflete, veghează,
Rămâi statornic în credință,
Căci cel ce-n Domnul se încrede
Va moșteni a Sa făgăduință.