Cuvinte pline de iubire, din inimă îmi izvorăsc
Ca un torent de fericire pe care nu pot să -l opresc!
Pentru viata ce mi-ai dat-o sa o trăiesc pe-acest pământ!
Și pentru harul de-a mă face copil iubit al Celui Sfânt.

Și vocea mea e un condei ce scrie despre mulțumire
Căci zilnic când mi-e greu pe cale, Tu te cobori din nou la mine...
Și jertfa mea va fi de-a pururi o laudă pentru Isus
Căci mă cunoști cum sunt dar totuși iubirea Ta e har nespus!

Prin cânt și prin a mea purtare, vreau Numele să Ți-l slăvesc!
Căci ai avut milă de mine, în ochii Tăi azi prețuiesc!
Eu știu că cel cu mulțumire, are în viață necurmat
Ospăț și-n viața de pe glie dar și pe țărmul celălalt!

Ridică -ți mâna către Ceruri, căci prea mult bine ți-a făcut
Nu te lăsa ca întristarea să -ți fure pacea ce-ai avut
Căci spune Biblia prea bine că dacă-ntâi vom mulțumi
De bine nu vom duce lipsă aici și apoi în veșnicii!

În fața lumii suntem astăzi o carte care stă deschisă
Ea ne citește și ne vede de ținem candela aprinsă!
Dacă avem în inimi ură și suntem plini de-amăraciune
Sau fața noastră ni-e senină când lăudăm al Lui Sfânt Nume!

E vremea scurtă și târzie, puțin din timp ne -a mai rămas
Fiți mulțumiti în orice lucru și nu urmați al lumii pas!
Căci cine-n inima iubește și-n orice clipă-i fericit
Va lăuda cu a lui viață pe Domnul care l-a iubit!