Ce e fericirea oare,
În graba pe-acest pământ?
Există oare ea sub soare?
Sau nu-i decât un sfânt cuvânt...

Dacă numești tu fericire
Tot ce aici e trecător
Și fiecare amintire
Ce trece zilnic parcă-n zbor,

Atunci hai să-i găsim și sensul,
Ce-i fericirea pe pământ,
Și să vedem și înțelesul,
La ce e goană după vânt.

Să ai de toate, fără lipsă,
Și să muncești ca rob mereu,
Și zi de zi o carte scrisă
Cu-aceleași rânduri de clișeu.

Nu pot să mă opresc acuma,
Dar mâine voi fi fericit,
Căci voi avea și timp și-ntruna
Voi folosi ce-i agonisit...

Și mâine vine, iată, munca,
Cum stă-n picioare-n fața ta...
Ai fost mai harnic ca furnica,
Dar ce-ai uitat? Fericirea?

Unde a fost când, prins în valul
De-a face și a construi,
Tot te luptai să vezi limanul
Și-o căutai zi după zi?

Și ai crezut că fără avere
Nu poți avea în viață bine.
Acum stai singur, n-ai putere...
Și cauți ceea ce nu mai vine...

Ce este fericirea-n viață?
E zâmbetul unui copil
Ce-ți face orice dimineață
Din întuneric, în senin...

E-o vorbă spusă în durere,
E-mbrățișarea când suspini,
E mâna care, în cădere,
Te ține...
Nu te lasă prin străini...

E liniștea din casa plină
De zâmbete și chicoteli,
E vorba ce dureri alină,
Când zorii nu-i vezi nicăieri...

E-o pătură pe iarba moale
Pe care stau toți cei mai dragi,
Cu care-mparți ce ai sub soare
Și pentru care-n viață tragi.

Există fericire-n viață,
Dar totul ține așa puțin.
Pune-ți un zâmbet pe-a ta față
Și zilnic să fii bun creștin.

De nu ți-ai dat viața-n Mâna
Lui Dumnezeu ce te-a creat,
Nu vei afla că nu țărâna
E fericirea cu-adevărat...

Ci mai departe de morminte
Și dincolo de tot ce-i greu
Se află lucrurile sfinte
Și fericirea-n Dumnezeu.

În Biblie ni se tot zice
În viață să ne bucurăm,
Dar mai degrabă e ferice
Când învățăm a noastre zile
Prea bine să le numărăm.

Să socotim că fericirea
Ni-e dată pe acest pământ,
Ca s-o vedem ca pregătirea
Pentru viața-n Cerul Sfânt...

Deci bucură-te, om sub soare,
Iubește și fii fericit,
Dar nu uita că cea mai mare
Nu-i bucuria c-ai muncit
În lumea-aceasta pieritoare,
Ci că vom trece această mare
Cu Dumnezeu în infinit!