Iov, eu te cunosc pe tine
Mă cunoști, Doamne...
Ochiul Tău m-a văzut.
Învechită îmi este plângerea,
șubredă mi-e
credința...
Bolnav,
ponegrit pentru durere.
Pedeapsă
îmi e boala?
Între rușine și vină.
Și eu m-am părăsit.
Da, mor
și duc o povară.
Pruncii mei, pruncii mei...
cui să-i las?
Legați de mine,
se tot țin...
"Doamne,
trag nădejde, dar
nu am pe nimeni
să mă bage în scăldătoare."
Iov...
Eu te cunosc pe tine.
Iov este omul lovit de suferință, judecat de ceilalți și rămas fără răspunsuri.
Omul de la Betesda este omul care suferă de multă vreme și spune: „N-am pe nimeni” care să-l ajute.
Omul contemporan este cel care poartă o durere pe care ceilalți o văd doar din exterior și pe care nu o pot cunoaște în întregime.
Prin urmare, nu sunt trei personaje separate, ci trei chipuri ale aceleiași condiții umane. „Iov sunt eu” devine recunoașterea fiecărui om în suferința celuilalt.
Există Cineva care îl cunoaște pe omul suferind până la capăt.