Iov, eu Te cunosc pe Tine

Dar cât de mult
mă cunoști, Doamne?

Ochiul Tău m-a văzut.
Învechită îmi este plângerea.

Iluzie îmi este
credința?

Eu, bolnav,
ponegrit până și pentru durere.

Pedeapsă
îmi e boala?

Între rușine și vină.

Și eu m-am părăsit.

Da, mor
și duc o povară.

Pruncii mei, pruncii mei...
cui să-i las?

Legățați de mine
îi tot țin...

Doamne,
trag nădejde, dar

nu am pe nimeni
să mă bage în scăldătoare.

Iov...
eu Te cunosc pe Tine.