Ce i-a lipsit lui Adam?

Sunt singur sau însingurat?

Oare, Doamne, cât de greu
Ți-a fost acolo, pe lemn,
părăsit de noi,
despărțit de Tatăl?

Iubirea mea
abia mai atinge pământul.

Când mă voi coborî din mine,
oare singurătatea
se va sfârși?

Tu vei sufla
din nou asupra mea
și nemărginirea Ta
îmi va cuprinde inima.

Adam a fost singur
și totuși
era cu Tine.

Tu ai spus:

„Nu este bine
ca omul să fie singur.”

Dar ce îi lipsea?

Te avea pe Tine.
Avea Grădina.

Și totuși
ai spus:

„Nu este bine
ca omul să fie singur.”

Ce îmi lipsește mie,
Doamne?