Cerșetor de clipe

„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe.”
N. Iorga

Anii, unde i-am risipit?

Se zbat zilele în agonia prezentului:
să treacă azi,
să treacă mâine,
să fiu puternic,
să fiu eu, doar eu...

Și-acum, când inima bate ostenit și rar,
când respirația încetinește,
când pașii se târăsc pe pământ,
iar mâinile abia se mai pot împreuna...

Sunt singur.
O, Creatorul meu!

De-aș putea întoarce anii,
să-i caut pe cei închiși,
să-i satur pe cei flămânzi,
să-i ascult pe cei triști,
să nu mai fiu eu,
să fii Tu mai mult în anii mei.

Un cerșetor de clipe sunt azi,
când nu mai pot.
Și viermii mă așteaptă.

Suflarea Ta abia mai leagă
duhul meu de humă.

Pe mine, biet tăciune,
aproape stins,
Tu mă reaprinzi cu maci și spini
și mă chemi iar sub măslini.

O, Doamne,
curățește-mă cu isop!

Și lasă-mă să fiu,
Domnul meu,
doar un cerșetor de pâine.