969 de ani...

Câte primăveri
ar încăpea în mine?

Cum ar fi, Doamne,
să am atâta vreme?

Câte promisiuni deșarte
ar rosti buzele mele?

Chiar dacă aș îmbătrâni încet,
tot aș spune:

mai am multă vreme
să mă întorc...

M-aș obișnui cu anii
ca și cum ar fi veșnicia?

Oare, dacă mi-ai da o mie,
mi-ar fi de ajuns?

Sau aș mai cere unul?

Încă unul...

și încă unul...

Cât mă mai ții, Doamne,
în mila Ta?