Când viața mea se va sfârși
Aici, jos, pe Pământ,
Eu dincolo voi răsări,
În cer, la Tatăl sfânt!

Ce va rămâne-n urma mea?
Tot ceea ce-am lucrat
Pentru Cel ce pe Golgota
Viață-n dar mi-a dat!

Atâtea lacrimi am vărsat
Pe calea mea spre nori
Dar prin Hristos le-am transformat
Pe toate-n albe flori!

Mireasma lor este alin
Pentru toți cei sărmani,
Care așijderi trec prin chin
Pe calea spre Iordan!

Un rob din cer călăuzit,
Atâta doar am fost,
Astfel, eu nu merit nimic:
Vrednic e doar Hristos!

Iar pentru ceea ce-am lucrat
Prin Domnul, pe Pământ,
Voi fi-ntr-o zi încununat,
Acasă-n cerul sfânt!

Mireasma veșnicelor flori
Pe mulți îi va chema
Pe Calea care printre nori
Duce-n patria mea!

La Dumnezeu, la Tatăl meu,
La Domnul meu iubit
Ce mă va lumina mereu,
În raiul strălucit!

Și, poate că sus, în splendori,
Eu mă voi întâlni
Cu mulți care cules-au flori
Pe drum spre veșnicii! ...