Când erai mic, mama ta
Îți ștergea lacrima ușor,
Iar tatăl tău muncea în tăcere
Să-ți fie ție mai ușor.

Acum ai drumuri, ai probleme,
Ai oameni mulți în jurul tău,
Dar câteodată uiți de casă
Și uiți de cine ți-a fost greu.

Bătrânii nu cer multe lucruri,
Nu vor averi și nici palate,
Vor doar să-i suni din când în când
Și să le spui: „Sunt bine, tată.”

Că vine-o zi, fără să știi,
Când casa pare mult mai goală,
Și-ai da orice să mai auzi
O voce dragă din odaie.