Aș vrea să merg
Într-un loc unde fluturii
Îmi șoptesc despre râul
Care curge lin,
Din locul unde florile
Vorbesc despre mireasma
Care iese dintr-un loc
Cu iarbă verde,
Și razele soarelui
Încălzesc pământul.
Da, pământul inimii,
Transformat
Într-o rază de lumină eternă!
Doar cei ce au privit cerul
Pot citi
În cuvinte de rouă!
Aș păstra „Da, pământul inimii” exact așa — are o imagine foarte frumoasă și personală.
Are ceva foarte poetic și spiritual: fluturii, râul, florile, iarba, soarele și roua devin parcă niște limbaje prin care natura vorbește inimii.