Dragostea Ta mă ridică
autor. Diana G. U.

Dragostea Ta mă ridică, lumea-ntreagă când m-apasă,
Să mă pierd în valea morții, nici-o clipă nu mă lasă.

Ea mereu doar mă înalță, sufletul când greu suspină,
Rana veche când mă doare, cu fiorul ei m-alină.

Mă învață să fiu tare, când trec iar prin încercare,
Mă învață ce-i iubirea, să iubesc când lupta-i mare.

Pe-a ei aripă mă poartă, către locul pregătit,
Cât de minunat e-n viață, ca să știi că ești iubit.

Dragostea Ta mă-nconjoară, nu se stinge ea nicicând,
Este-o adiere vie, ca răcoarea cea de vânt.

Ea privirea îmi ridică, ca să văd puterea Ta,
Când sunt obosit pe cale, pentru mine luptă ea.

Este ea o veșnicie, cu ea cerul ai făcut,
Și acest pământ ce-i drumul, spre divinul început.

Ea mereu doar mă păzește, și de valul furios,
E iubirea care poartă numele Tău scump Hristos.

Dragostea este-o comoară, lumea nu o poate-avea,
Pentru mine-i primăvară, și-atunci vremea când e rea.

Este pace-n vremi de luptă, hran-atunci când flămânzesc,
Să privesc doar înainte, înapoi să nu privesc.

Este vie pretutindeni, dar nu toți o pot avea,
Doar acei în viață, plâng pășind pe urma Ta.

E izvorul ce nu seacă, este-un veșnic infinit,
Aripa care mă poartă, doar spre cerul pregătit.
Amin