O viață-ntreagă omul strânge
autor. Diana G. U.

O viață-ntreagă omul strânge,
Averi, comori, faimă și bani,
Dar când sfârșitul vieții vine,
Rămân în urmă toate, ani.

Înalță case mari și mândre,
Le-mpodobesc cu trudă-ntruna,
Dar într-o zi, cea de plecare,
Nu va lua cu el niciuna.

Adună aur și avere,
Le pune bine la păstrat,
Dar când pleca-va dintre oameni,
Totul aici va fi lăsat.

Muncește omul zi și noapte,
Să aibă e dorit mai mult,
Dar vine clipa despărțirii,
Și totul e doar un trecut.

Nici casa lui nu-l însoțește,
Nici aurul lăsat în ladă,
Nici hainele, nici bogăția,
Nimic nu poate să mai aibă.

Cu mâna goală e plecarea,
Cum pe pământ el a venit,
Și va lăsa în urma lui,
Tot ce în viaț-agonisit.

De-aceea, omule, în viață,
Nu strânge-ntruna doar avere,
Ci strânge fapte pentru ceruri,
Credință, ca să ai putere.

Ajută-l pe acel ce cade,
Ridică-l când e-n încercare,
Căci binele făcut aici,
E răsplătit cu îndurare.

Iubește, iartă și slujește,
Cât încă ai viață, suflare,
Căci cel ce face pentru Domnul,
Primește o răsplată mare.

Nu aurul îți e salvarea,
Nici casa care-i mai bogată,
Ci inima predată-ntreagă,
Și viața dăruită toată.

Când vei ajunge-n pragul morții,
Nu vei avea nici-o avere,
Dar dacă L-ai urmat pe Domnul,
Te v-a-nălța la înviere.

Acolo nu mai este moarte,
Nici lacrimă, și nici suspin,
Ci viață veșnică cu Domnul,
În veșnicul etern senin.
Amin