Nu sunt singură pe cale
autor. Diana G. U.

Nu sunt singur eu pe cale,
Dumnezeu printre ruine,
M-a făcut să fiu o floare,
Și mereu stă lângă mine.

Arșița când mă lovește,
Roua cerului stropește,
Ca să-i înțeleg iubirea,
Ce mereu mă însoțește.

Noaptea rece când se lasă,
Răsăritul mi-l arată,
Și cu brațele deschise,
Plin de slavă mă așteaptă.

Și privirea Sa divină,
Lumineaz-a mea cărare,
Să-i văd urmă minunată,
Ce mă duce spre salvare.

Nu sunt singur nici-o clipă,
Peste ape El mă duce,
Umărul mereu își pune,
Când mi-e greu, sub a mea cruce.

El îmi vindecă durerea,
Numai El o știe toată,
El îmi dă mereu putere,
Să-mi păstrez haina curată.

Copleșit sunt de iubirea,
Ce trezește-a mea fiină,
Începutul și sfârșitul,
Doar la El e cu putință.

Nu mă lasă niciodată,
El mă poartă-n brațul Său,
Căci pe drumul vieții mele,
Eu sunt fiu, El... Tatăl meu.
Amin