Ne cad azi slujitorii
autor. Diana G. U.

Ne cad azi slujitorii, ce predică l-amvon,
Sfârșitul ni-l vestesc, dar își ridică tron,
Vorbesc despre iubire, cu inima de fier,
Ridică multe ziduri, dar înăuntru... pier.

Ne cad azi slujitorii, când turma lor suspină,
Iar ei ridică ziduri, în loc să dea lumină,
Sămânța-i fără roade, și dragostea dispare,
Păcatu-l văd la alții, și nu pe-a lor cărare.

Mustrarea o evită, când adevărul doare,
Se tem de cei puternici, ei caută onoare,
Când frații plâng în taină, ei caută folos,
Și pun poveri pe oameni, dar fug de orice rost.

Își apără și locul, când vina lor e mare,
Și schimbă adevărul, când adevărul doare,
Se roagă pentru turmă, dar turma-i tot mai frântă,
Vorbesc de pocăință, dar viața n-o au sfântă.

Când unul cade-n groapă, îl calcă și mai jos,
În loc să-i dea o mână, îl judecă tăios,
Își pun pe buze „harul”, dar n-au în ei iertare,
Vorbesc și de sfințire, dar viața lor... n-o are.

Nu orice glas din templu, e glas de Dumnezeiesc,
Căci omul poate spune, și lucru omenesc,
Nu haina îl sfințește, nici locul la amvon,
Ci viața dintre oameni, și inima de om.

Aproape-i ziua dreaptă, când toți vom fi chemați,
Atunci se vor ști toate, și vom fi judecați.
Nu vor mai fi nici funcții, nici ranguri vre-o secundă,
Nici oameni să ne-ajute, nici uși ca să ne-ascundă.

Atunci va sta-n lumină, și taina cea mai grea,
Ce omul azi nu vede, El, Domnul, v-arăta.
Nu orice om ce strigă „Isus!”, este și-al Lui,
Căci Domnul vede taina, din inima oricui.

Nu haina te sfințește, nici titlul de slujire,
Ci viața dusă-n taină, cu Domnul, în iubire.
În loc astăzi oprește, verifică-ți trăirea,
Chiar și de la amvon, poți pierde mântuirea.

Când turma plânge-n taină, tu nu rămâne rece,
Căci mâna ce rănește, prin valea grea va trece,
Mai este încă vreme, să cazi la cruce jos,
Mândria las-o toată, și vino la Hristos.

Căci mai cumplit ca vina, e s-o ascunzi mereu,
Să spui că ești cu Domnul, dar fără Dumnezeu,
Mai este har la cruce, întoarce-te acum,
Ca pasul tău să fie, pe-al mântuirii drum.
Amin