De ți-e inima rănită
autor. Diana G. U.

De ți-e inima rănită când trecut ești prin pustie,
Tu ascultă glasul care, poartă-n el o veșnicie.

De ți-e sufletul în teamă, stai la poala crucii jos,
Doar sub cruce este umbra, harului cel glorios.

De ți-e inima-n durere, scufundată-n întristare,
Poate să-ți dea bucurie, cerul... pe deplin o are.

Pe pământ e plâns și jale, dar e-un drum spre veșnicie,
Unde nu va fi durere, ci în veci doar bucurie.

De îți este-ascuns sub lacrimi, zâmbetul pe-această cale,
Parte vei avea în ceruri, de o fericire mare.

Cei aici care suspină-n fericire vor sfârși,
Lacrimile de durere, sus în cer... nu vor mai fi.

De acee-a ta privire, să nu fie înapoi,
Să privești spre biruință, lupta când este în toi.

Doar luptând până la capăt, vei putea fi glorios,
Fii statornic, căci putere, îți va dărui Hristos.
Amin