Coroana de spini a vestit veșnicia
autor. Diana G. U.

Coroana de spini a vestit veșnicia,
Pe frunte purtată de-un sfânt Împărat,
Prin rănile Lui se năștea bucuria,
Căci dragostea Lui nu se stinse vre-o dat.

Pe drumul durerii, sub crucea nedreaptă,
Iertarea urca pe un deal ce-i pietros,
Ducea judecata, răbda o pedeapsă,
Iubirea... cea vie, ce-o are Hristos.

Sub bicele multe, și mila tăcuse,
Sub sunet de cuie, tăcea răstignit,
Și soarele-n miezul de ziuă apuse,
Să fie pământul de El mântuit.

Scuipat de mulțimea, cuprinsă de ură,
Desculț, plin de rane, și sânge vărsând,
Privea înainte, răbdând umilința,
Avea doar o țintă, pământul salvând.

O, Doamne ce jertfă pe deal se văzuse,
Și îngeri în ceruri plângeau chinul Tău,
Atunci când duceai o povară străină,
Luând pe-ai Tăi umeri, ce-a fost cel mai greu.

De-atunci Preamărite doar Ție se-nchiă,
Acei care știu, prețul Tu ce-ai plătit,
Pe urmele Tale, pășesc și ei Doamne,
Spre locul iubirii ce-i fără sfârșit.
Amin