Să nu cobori steagul credinței
autor. Diana G. U.

Să nu cobori steagul credinței,
Chiar de prin foc vei fi trecut,
Cuptorul arde zgura mare,
Să strălucești tu mult mai mult.

Nici-o furtună nu te-oprește,
Vei fi mereu biruitor,
Credința este arma vie,
Ea de putere e izvor.

Credința-nvinge încercarea,
Oricât ar fi de lungă, grea,
Aduce ea și vindecare,
Doar crede sfânt... și vei vedea.

Oprește vorba otrăvită,
Dar și săgețile ce vin,
Doar prin credință-i bucuria,
În ea nu este greu suspin.

Credința apele desparte,
Oprește vântul furios,
E calea plină de lumină,
Pentru acel ce-i credincios.

E haina alb strălucitoare,
Crezând... nu poți a rătăci,
În noapte soarele răsare,
Furtună poate a opri.

Să nu lași crucea-n deznădejde,
Povara ta de este grea,
La poala crucii laso-ndată,
Crezând... Isus o va purta.

Să lași și grija cea de mâine,
Căci grija-ți poartă Dumnezeu,
Acel ce crede... n-are teamă,
Credinta-i duce orice greu.

Fii credincios până când zarea,
De slavă ea se va umplea,
Va mântui El credincioșii,
Care-au crezut și-n vreme grea.

Salvarea-ți stă mereu în față,
De ea să nu te-ndepărtezi,
E drumul către veșnicie,
O vei cunoaște dacă crezi.
Amin