Nu mă plângeți, scumpii mei
autor. Diana G. U.

Nu mă plângeți, scumpii mei, căci sunt viu în veșnicie,
Harul Domnului mă duse într-o sfântă bucurie.

Nu mai sunt aici suspine, nici dureri apăsătoare,
Ci doar pace fără margini, care e nepieritoare.

Știu că plânge casa-ntreagă și vă doare orice clipă,
Știu că dorul vă rănește, dar speranța se-nfiripă.

Când priviți spre locul gol, și vă-nvinge iar tăcerea,
Ridicați-vă privirea, veți primi toți mângâierea.

Nu mă căutați în floare, nici sub piatra din morminte,
Eu trăiesc prin harul vieții, dincolo de-orice cuvinte.

Nu vă temeți pentru mine, căci nimic nu-mi mai lipsește,
Slava sfântă mă-nconjoară, și iubirea mă-ncălzește.

Aici pacea nu se frânge, nici un nor nu se coboară,
Totul este plin de slavă, de lumina care zboară.

Nu mai este nici durere, nici suspin și nici mâhnire,
Ci doar sfânta părtășie, și deplină fericire.

Nu priviți doar despărțirea, nici mormântul rece, greu,
Ridicați-vă privirea, căci eu sunt cu Dumnezeu.

Tot ce-ați plâns aici pe cale, Domnul vede și cunoaște,
El alin-a voastră rană, și nădejdea vă renaște.

Nu uitați că despărțirea, este doar un pas prin vremuri,
Căci Hristos ne va uni, când va coborî din ceruri.

Mai puțin decât gândiți voi, trâmbița va răsuna,
Voi cu mine și cu Domnul, împreună vom cânta.

Până-atunci slujiți cu grijă, fără niciun strop de teamă,
Și păziți cu scumpătate, tot ce Domnul vă îndeamnă.

Nu mă plângeți, scumpii mei, ci trăiți privind spre zare,
Ca să ne-ntâlnim în slavă, unde despărțirea moare.
Amin